Vrem salariu minim european, nu precaritate!

Trebuie să corelăm salariul minim pe economie cu productivitatea și inflația! Mai înainte, totuși, trebuie să ne asigurăm că este la nivelul coșului minim

(sursă: Cartel Alfa)

Acest articol a fost publicat iniţial în ziua de 4 august 2021 pe site-ul Cartel Alfa.

În urmă cu câteva săptămâni, un cetățean din Slatina i s-a plâns Ministrului Muncii, Raluca Turcan, că în România nu se poate trăi cu salariul minim pe economie. Aceasta i-a răspuns că într-adevăr se trăiește foarte greu, doar că ar trebui să se gândească și la un part-time. Soluția Ministrului este de-a pune povara din nou în spatele lucrătorilor.

Situația dramatică a salariului minim pe economie a fost înrăutățită și de venirea pandemiei, care pe lângă disponibilizări, a lăsat cele mai vulnerabile categorii de lucrători în prima linie. În România, peste 40% dintre lucrători spun că au fost într-o situația mai rea după începutul pandemiei. În luna Februarie 2021, în România erau 1.58 milioane de lucrători angajați pe salariul minim pe economie, dintr-un total de 5.55 milioane de lucrători (28%), iar dacă ar fi să-i includem pe cei al căror salariu ajungea până la 1600 RON net, am avea aproximativ 50% dintre lucrătorii din România.

Numărul mare de români angajați pe salariul minim pe economie este ca urmare a scăderii cu 77% a acoperirii negocierilor colective din 2011, după modificarea Legii Dialogului Social 62/2011. La nivel de sector nu mai este posibilă semnarea unui contract colectiv de muncă, iar la nivel de unitate numărul de contracte colective a scăzut de peste cinci ori (4000 de contracte colective, majoritatea semnate de reprezentanții salariaților, fără o negociere reală, în timp ce înainte de modificarea Legii Dialogului Social în 2011 erau 22.000).

La începutul anului, valoarea salariului minim net a urcat la 1330 de lei, reprezentând una dintre cele mai mici măriri din Uniunea Europeană, care nu ține cont de nevoile oamenilor. Conform Legii 174/2020, în calcularea salariului minim pe economie trebuie să se țină cont în mod principal de coșul minim de cumpărături. În 2020, FES România a calculat coșul minim pentru un trai decent ca fiind următoarele:

  • 7.278 lei (1.522 euro) pentru o gospodărie cu doi adulți și doi copii.
  • 6.194 lei (1.295 euro) pentru doi adulți cu un copil.
  • 4.597 lei (961 euro) pentru doi adulți fără copii
  • 2.818 lei (589 euro) pe lună adult singur.
  • Pentru un adult, coșul minim de trai aproape de două ori mai mare decât salariul minim net  (1.346 lei).

La nivel european, 22 dintre statele membre ale Uniunii Europene, au reglementat prin lege un salariu minim pe economie, iar o mare parte dintre acestea nu reușesc să ofere un venit care să asigure lucrătorul că nu este în risc de sărăcie (cel puțin 60% din salariul median). România se aproapie de pragul de 60%, doar că acei 1300 de lei nu sunt de ajuns pentru un trai decent, iar lucrătorii sunt puși în situația în care trebuie să aleagă ce plătesc luna aceasta și la ce renunță. Așa cum spunea și Secretarul General Adjunct ETUC, Esther Lynch: “Faptul că o mare majoritate dintre salariile minime pe economie sub linia sărăciei este scandalos. Dacă o persoană lucrează cu normă întreagă nu ar trebui să aleagă între a-și încălzi locuința și a se hrăni.”

Discrepanțele dintre salariul minim actual și valoarea coșului minim pentru cumpărături arată faptul că în România se continuă menținerea unui segment important al populației la un nivel de precaritatea. Acest nivel scăzut al salariilor, plus munca la negru și condițiile nefavorabile în care oamenii sunt puși să muncească, contribuie la o migrație masivă spre vestul Europei. Pentru a stopa migrația și a încuraja revenirea oamenilor acasă, putem să-i încurajăm pe aceștia cu salarii mai atractive, cu un salariu minim care să asigure subzistența și bunăstarea omului. Totuși, atunci când se vorbește de majorarea salariului minim, apar reacții tipice retoricii liberalismului neoclasic: vom avea numai efecte negative, va crește șomajul în rândul tinerilor, lucrătorii se vor deplasa în sectorul informal, etc. În discursul economic, nu există un consens atunci când vine vorba de efectele salariului minim asupra pieței muncii, iar oamenii reprezentând interesele capitalului pot argumenta foarte ușor în defavoarea acestuia, apărându-și interesele proprii.

Totuși în discursul despre salariul minim pe economie, nu se spune că majorarea salariului minim care aduce efecte pozitive asupra consumului și cererii de piață, generează o creștere a locurilor de muncă în sectorul formal. În acest mod, creșterea salariului minim pe economie scoate oameni din sectorul informal. În urma unui studiu din 2017 care analiza creșterea salariului minim și impactul asupra pieței muncii, a reieșit că în urma creșterilor salariului minim pe economie (2008: 540 RON; 2009: 600 RON; 2011: 670 RON; 2014: 900 RON), la nivel național nu s-a înregistrat o pierdere a locurilor de muncă.

În scopul îmbunătățirii situației salariaților, în octombrie 2020, Comisia Europeană a propus o directivă care ar oferi protecție adecvată lucrătorilor și un salariu minim care să acopere un trai decent. Propunerea directivei are ca scop îmbunătățirea situației salariului minim pe economie în statele în care există, promovarea negocierilor colective ca motor de negociere și stabilire a salariilor, cât și o mai bună monitorizare a practicilor de muncă. Legat de situația din România, Secretarul General ETUC, Luca Visentini spunea:

„La mai bine de 14 ani de la aderare, de beneficiile aderării României la UE se bucură în continuare doar o mică elită, în timp ce milioane de oameni muncitori sunt obligați să părăsească țara pentru a găsi un loc de muncă decent.Muncitorii români au venit la Bruxelles pentru a spune că ajunge, iar situația lor arată nevoia urgentă a unei directive puternice a UE privind salariile minime adecvate și mai multe negocieri colective.”

În situația de față, directiva europeană ar contribui benefic la ridicarea nivelului de trai. Ridicarea salariului minim pe economie și îmbunătățirea condițiilor pentru negocieri colective nu ar afecta gradul de competivitate într-o anumită industrie, ci ar promova creșterea economică, deoarece lucrătorii ar avea un venit în plus pe care să-l cheltuie în economia europeană. De asemenea, directiva europeană ar asigura o convergență a salariului minim pe economie între Vestul și Estul Europei, astfel încât situația să nu mai fie drastic diferită (Luxembourg: 2140 EUR/lună, Olanda: 1635 EUR/lună, România: 466 EUR/lună).

Totuși, în luna mai circula un document adresat europarlamentarilor români, semnat de Luminița Odobescu, Ambasadorul României la Uniunea Europeană, care cerea o poziționare a europarlamentarilor față de directiva respectivă. Limbajul era mascat, cerând clarificări suplimentare legate de termenii folosiți, doar că la un moment dat în cadrul documentului poziționarea apare clară:

De asemenea, utilizarea conceptului de “adecvare” pare să indice că propunerea de directivă abordează salariul minim dincolo de înțelegerea sa ca un nivel salarial de bază, mai degrabă din perspectiva unui salariu minim de trai (living wage).

Faptul că salariul minim ar reprezenta un salariu minim pentru un trai decent nu ar trebui să fie o problematica pentru cei care afirmă că ne reprezintă la Bruxelles. Salariul minim ar trebui să asigure traiul decent, pentru a nu se mai ajunge la situații în care lucrătorul trebuie să recurgă la a alege între plătitul facturilor și cumpăratul alimentelor. Totuși, conform documentului și reticențelor Guvernului față de segmentul slab-plătit din România, înțelegem că precaritatea lucrătorilor se dorește să persiste.

În continuare, politica este de menținere a salariului minim la valori scăzute (pe motiv aberant că rezolva ocuparea locurilor de muncă și că ar oferi competitivitatea companiilor romanesti), care nu a fost dovedita in practică. Conform studiului Syndex și FES:

Ideea că creșterile salariului minim afectează negativ competitivitatea pleacă de la asumpția că economia României exportă bunuri și servicii ieftine și de complexitate redusă și că acest statut trebuie conservat cu orice preț. Această asumpție este în contradicție cu obiectivul unei dezvoltări socioeconomice sustenabile.

Dacă privim competitivitatea din perspectiva pieței muncii, observăm că salariul minim (și salariile în general) din România este cât se poate de necompetitiv, consecința cea mai importantă fiind emigrarea în masă a forței de muncă. Din acest punct de vedere, România chiar a pierdut teren în ultimii ani, creșterile salariului minim fiind inferioare celor din alte state europene, asta deși salariul minim este deja semnificativ mai mic în România. Mai mult, salariul minim a pierdut teren în fața salariului median și a salariului mediu.

În acest mod, aceștia continuă să argumenteze că avem investitori, că vor veni străinii să construiască multinaționale, fabricii și să aducă locuri de muncă. Atunci când vorbim de creșteri salariale, ni se spune să stăm cuminți căci altfel investitorii o să plece, iar noi nu vom mai avea de muncă. Între timp, totuși, 5 milioane de români se află la muncă în străinătate, iar tot mai mulți își exprimă dorința de-a emigra. Nu salariul minim pe economie dus la un nivel de trai decent împing investitorii afară, ci lipsa infrastructurii, investițiilor în educație, sănătate, etc.

Nu trebuie să uităm că într-o economie socială de piață (cum este UE prin tratatele sale), trebuie sa existe si responsabilitatea socială a întreprinderilor, nu numai speculațiile acestora. Declarația de la Philadelphia stipulează că unul dintre rolurile Organizației Internaționale a Muncii este de-a oferi condiții de muncă și trai decente oamenilor:

…politici privind salariile și câștigurile, orele și alte condiții de muncă calculate pentru a asigura o parte echitabilă din fructele progresului pentru toți și un salariu minim care asigură un trai decent pentru toți angajații și care au nevoie de o astfel de protecție

În asigurarea traiului decent, ar treubui să ajungem la o legătură strânsă între productivitate, inflație și salariul minim pe economie. În realitate, salariul minim pe economie este foarte scăzut comparativ cu cât de productivi sunt angajații.

Uitându-ne la raportul dintre productivitate (valoare adăugată pe oră) și costul forței de muncă, observăm că în 2019 forța de muncă din România era în medie cea mai productivă din Uniunea Europeană (fig. 19). Nu e vorba de productivitate în termeni absoluți, ci relativ la salarii. Altfel spus, chiar și după o perioadă susținută de creșteri salariale în România există un dezechilibru major în relația dintre productivitate și salarii, doar că dezechilibrul este exact inversul celui despre care auzim atât de frecvent: salariile sunt prea mici în raport cu productivitatea muncii.

Este timpul ca guvernului să respecte Legea 174/2020 să țină cont de coșul minim de cumpărături atunci când calculează salariul minim pe economie și să se poziționeze în favoarea directivei europene. Așa cum s-au putut oferi ajutoare pentru Horeca, mutarea paturilor de la public la privat, așa se pot găsi măsuri și pentru asigurarea unui trai decent.

Înainte de-a vorbi doar de o creștere a salariului minim legată de productivitate și de inflație, trebuie ca acesta să acopere nevoile de bază ale fiecărei persoane. Vrem un salariu minim calculat în funcâie de productivitate și inflație, dar care înainte să fie la nivelul coșului minim de consum!

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Radu Stochiţa

Radu Stochiţa

Radu Stochița este student internațional în cadrul Bowdoin College, la secția Istorie & Sociologie. Acesta este în prezent creator, editor și distribuitor al podcast-ului Left Porch, axat pe-a pune în conversație oameni din diverse domenii pe subiecte de muncă, sindicate, muncitor. Din luna Aprilie 2021, lucrează ca Asistent Relații Publice și Comunicare în cadrul Confederației Sindicale Naționale Cartel ALFA.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *