Elite analfabete când vine vorba de energie

De Irina Slav

Notă: Îi mulțumesc lui Doug Sandridge pentru că a propus titlul acestui articol și m-a inspirat să-l scriu. Trebuia s-o spunem din nou.

„Tocmai când credeam că le-am văzut pe toate” este fraza care îmi vine în minte tot mai des în ultima vreme.

Tocmai când credeam că Germania nu mai are unde să-și tragă gloanțe, decide să-și închidă centralele nucleare.

Acum le-am văzut pe toate, spun eu. Dar nemții spun „Nu te pripi” și anunță interzicerea încălzirii cu petrol și gaze.

Bine, acum le-am văzut pe toate, zic eu, și G7 vine cu o declarație pentru eliminarea treptată a „combustibililor fosili fără reducerea emisiilor”, dar se eschivează cu privire la modul exact în care vor face acest lucru.

Bine, zic, poate că acum le-am văzut pe toate. Dar nu, pentru că, după ce a șocat o pe toată lumea prin impunerea contoarelor de preplată pentru consumatorii casnici, Marea Britanie a încercat acum să remedieze situația prin interzicerea instalării forțate a contoarelor de preplată pentru persoanele de peste 85 de ani.

Între timp, UE rămâne cel mai mare cumpărător de hidrocarburi rusești, pe care le obține mai nou din Asia și nu direct din Rusia. Probabil pentru că este mai ieftin și, bineînțeles, mult mai moral.

Încep să bănuiesc că nu există niciun nivel la care planificatorii energetici din Occident să nu fie gata, dispuși și chiar dornici să se înjosească, doar pentru a dovedi că pot. În momentul de față, nu văd nicio altă explicație posibilă. Acestea sunt efectele analfabetismului energetic.

Pentru majoritatea oamenilor obișnuiți nu contează de unde provine energia. Mie cu siguranță nu-mi pasă. Vreau doar să fie disponibilă atunci când am nevoie de ea.

Cu toate acestea, cei mai mulți oameni obișnuiți nu știu nici cum ajunge această energie la ei. Sigur, știu despre fire și cabluri, și cam atât. Sigur, știu că aceasta poate proveni de la cărbune, gaz, energie hidroelectrică, solară sau eoliană, dar dincolo de asta, majoritatea oamenilor sunt complet analfabeți în materie de energie.

Iar acest lucru este în regulă pentru oamenii obișnuiți, până în momentul în care încep să creadă povestea că energia eoliană și solară pot înlocui în totalitate cărbunele și gazele și pot face aerul mai curat și viața pe planetă mai sigură.

Este în regulă să crezi asta dacă nu ești într-o poziție de elaborare a politicilor energetice. Serios, de ce ar trebui să încercăm să aflăm mai multe despre energie când există atâtea alte lucruri la care să ne gândim și pentru care să ne facem griji în fiecare zi?

Încetează să mai fie acceptabil atunci când oamenii în poziții de elaborare a politicilor sunt cei care cad pradă poveștii cu energia eoliană și solară. Pentru că nu au nicio idee despre cum funcționează energia. Mai rău, nu au nici cel mai mic interes să învețe. Pentru că le place mult mai mult propaganda.

Există o mulțime de cercetări – cercetări bazate pe dovezi, cercetări științifice – care detaliază, de exemplu, beneficiile energiei nucleare.

Experții, și prin experți mă refer la oameni ca Mark Nelson și Meredith Angwin, care știu despre ce vorbesc pentru că au petrecut zeci de ani studiind-o și practicând-o, lucrează neobosit pentru a ne lămuri pe noi ceilalți, dar nu-i pot lămuri pe cei ca Robert Habeck, pentru că cei ca Robert Habeck nu vor să fie lămuriți.

Ei vor ca energia nucleară să dispară. Să dispară, chiar dacă asta înseamnă să folosească mai mult cărbune pentru a produce electricitate și chiar dacă folosirea de mai mult cărbune este în totală contradicție cu convingerea acestor oameni că emisiile sunt cea mai mare problemă a planetei și a speciei noastre.

Dar destul despre energia nucleară. Ce se întâmplă cu petrolul și gazele naturale? Jennifer Granholm mi-a făcut un mare cadou anul trecut. Era momentul când am citit declarația conform căreia ea conduce cu ajutorul luminii solare, deoarece are un Chevy Volt sau poate un Chevy Bolt, pe care îl încarcă de la panourile solare instalate pe acoperișul garajului său.

Oare vorbește serios, m-am gândit la momentul respectiv. Da,vorbea serios. Secretarul american al Energiei părea să creadă cu adevărat că ea conducea cu lumina soarelui și că nici o cantitate de combustibili fosili nu a intrat în procesul de fabricare a Volt-ului sau poate a Bolt-ului sau a panourilor ei solare. Sau în fabricarea invertoarele de care au nevoie aceste panouri pentru a produce electricitate utilizabilă. Sau în bateria din Bolt sau Volt.

Președintele Biden mi-a făcut un alt cadou oscilând între promisiunile repetate de a forța SUA să treacă la un viitor fără combustibili fosili și solicitarea adresată companiilor petroliere și Arabiei Saudite de a crește ratele de producție, că altfel o să vadă ele ce-o să pățească.

Sau ce putem spune de vedeta absolută din, Fatih Birol, de la AIE (Agenția Internațională a Energiei), și de infama sa Foaie de parcurs către zero emisii, care a declarat că putem înceta să mai căutăm petrol și gaze la sfârșitul anului 2021? La câteva luni după publicarea Foii de parcurs, Birol, ca și Biden, solicita mai multe investiții în petrol și gaze pentru a asigura… ei bine, aprovizionarea pe termen scurt, aparent, pentru că nu vom mai avea nevoie de ele peste 20 de ani.

Probabil că ați dori să subliniați faptul că, chiar dacă acești oameni sunt analfabeți în materie de energie, cei care îi consiliază nu sunt. Iar eu ar trebui să spun, cu un oarecare regret și cu un gust foarte amar, că s-ar putea să vă înșelați.

Pentru că oamenii care îi consiliază pe analfabeți sunt ei înșiși analfabeți. Ei sunt analfabeți în mod intenționat pentru că le place mai mult viziunea lor despre viitor decât realitatea. Luați ca exemplu Ember, Carbon Brief sau Transport and Environment.

Luați ca exemplu orice organizație non-profit sau companie de consultanță care își câștigă existența făcând previziuni pline de cifre selectate cu grijă și sărbătorind recordurile de producție de energie solară și eoliană și vânzările de vehicule electrice, selectând mereu doar informațiile care le susțin viziunea despre viitor.

Ei bine, desigur, ei își câștigă pâinea din asta, dar eu sunt ferm convinsă că ei cred în vrăjeala privind minunata lume nouă pe care o promovează. Ei cred cu adevărat propria propagandă, la fel ca și cei care elaborează politici.

Pe niciunul dintre acești oameni nu-i interesează sustenabilitatea energetică și nici faptul că hidrocarburile au o stabilitate energetică mult mai mare decât cea a energiei eoliene sau solare. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre hidrogenul verde pentru că este evident o idee stupidă. Dar pentru a realiza cât de stupidă este, trebuie să ai o înțelegere de bază a modului în care funcționează energia. Așadar cred că voi acorda un alineat hidrogenului verde.

Susținătorii consideră că, din moment ce energia nu dispare, este perfect logic să luăm electricitatea generată de fermele eoliene sau solare și să o folosim pe apă pentru a o descompune în elementele constitutive și apoi să folosim hidrogenul pentru a… depozita energie.

Criticii de la care am învățat afirmă că, deși energia nu dispare, ea se transformă, iar în timpul electrolizei o parte din energia folosită în descompunerea apei se transformă în căldură și se evaporă, ceea ce o face să dispară în timpul procesului.

Dar asta nu este tot, deoarece există idei de a transforma hidrogenul verde în amoniac pentru un transport mai convenabil – și mai sigur – și apoi de a-l transforma din nou în hidrogen pentru utilizare. Ghiciți acum ce se va întâmpla: acest proces invers are ca rezultat, de asemenea, o pierdere de energie, adică o transformare de energie.

Oh, ia uite, trei alineate întregi despre hidrogenul verde. Înseamnă că sunt cu adevărat un fan.

Cred că există un anumit element de teamă la acest nivel de analfabetism energetic. Știți, genul de teamă pe care începi să o simți când o informație nouă îți amenință viziunea despre lume? Acest lucru este extrem de înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Nu e de mirare că încearcă să o evite cu orice preț.

Cu cât viziunea ta despre lume este mai deformată și mai nerealistă, cu atât mai înfricoșătoare pare orice amenințare la adresa ei. Și pe bună dreptate. Viziunea deformată și nerealistă asupra lumii este o structură fragilă tocmai pentru că nu este bazată pe realitate. Și totuși, arată atât de bine și  te face să te simți atât de bine.

Să îndrăznesc să spun că fanteziile pot crea dependență? Ce părere aveți? Fanteziile pot crea și creează dependență. Imaginați-vă senzația de a vă simți responsabil de o transformare istorică a omenirii care va face viața mai bună pentru toată lumea… ei bine, aproape toată lumea. Pentru că noi știm de ce ai nevoie mai bine decât tine.

Este blestemul revoluționarului. Revoluționarii nu sunt doar plini de idealuri, ci sunt dornici să schimbe lumea și să vadă cum funcționează idealurile lor în practică, pentru că sunt siguri că vor funcționa perfect. Iar curajoșii noștri lideri de tranziție se cred în mod clar o nouă rasă de revoluționari. Adică, cu excepția celor care se cred extratereștri.

Știu ce o să-mi spuneți acum. Sunt niște escroci care răspândesc teamă și care știu exact ce fac și știu că vor aduce distrugerea celor mai mulți dintre noi. Voi fi de acord cu partea cu escrocii care răspândesc teamă, dar subliniez că aceasta nu anulează justificarea de sine revoluționară.

Niciun escroc nu se consideră escroc și chiar și atunci când o face, întotdeauna o justifică prin intenții bune sau necesitate. Nici o persoană rea din istorie nu s-a văzut pe sine ca fiind rea. Cei mai răi dintre noi s-au văzut mereu ca salvatori. Și da, in mod tragic, poți fi și rău și prost în același timp.

Dar s-ar putea ca un alt grup de oameni – oameni care sunt foarte bine educați în domeniul energiei – să îi încurajeze pe analfabeți? S-ar putea ca acest al doilea grup de oameni să fie escroci, ba chiar escroci pe scară largă, și să fie implicați în toate acestea pentru bani?

Cum să nu, desigur. Există persoane care știu exact cât de rea va fi tranziția energetică, așa cum este ea concepută în prezent, sunt conștiente de efectele dezastruoase pe care le va avea asupra civilizației și sunt pregătite să profite la maximum atât de tranziția în sine, cât și de consecințele dezastruoase.

Am vreo dovadă că există al doilea grup? Nu. Dar, așa cum legile universului sugerează că șansele ca noi să fim singura formă de viață inteligentă din universul respectiv sunt aproape nule, legea bunului simț sugerează că trebuie să existe oameni care știu cum stau lucrurile, dar care încurajează tranziția în interes personal, care interes vizează fie banii, fie puterea, fie ambele.

Oare fac parte dintr-o conspirație globală uriașă? Sincer, mă îndoiesc de asta. Nu spun că nu există grupări de bancheri sau de politicieni care să aibă aceleași idei, dar o conspirație globală gigantică este greu de conceput, de întreținut și de ținut în secret pentru orice perioadă de timp. Cu cât mai mulți oameni știu despre ceva, etc.

Nu este nevoie de o conspirație gestionată la nivel central pentru ca mai multe persoane cu aceleași idei să acționeze într-un mod similar, care implică menținerea în întuneric a altor persoane în ceea ce privește problemele energetice, deoarece acest lucru este avantajos pentru primul grup de persoane. Și este mult mai simplu și mai ușor să nu existe o conspirație gestionată la nivel central, dacă stai să te gândești.

Numai că acest lucru nu face ca totul să fie mai bine. Suntem în continuare la mila analfabeților, care sunt încurajați în mod activ să rămână analfabeți de către ideologi la fel de analfabeți și de către cei foarte bine educați care vor să obțină profituri.

Cum luptăm împotriva acestei situații? Aceasta este partea cea mai simplă. Încercăm să ne educăm cât mai mult posibil și să ne educăm și copiii. Cunoașterea înseamnă putere, iar acestea nu sunt cuvinte goale.

Ca să îl citez pe Pratchett, așa cum știți că îmi place să fac, „Ecuația relevantă este: Cunoaștere = putere = energie = materie = masă.” Iar atunci când masa atinge un nivel critic, avem parte de o – hai să o spunem împreună – reacție în lanț. Avem într-adevăr nevoie de una.

Acest articol a fost publicat inițial în limba engleză aici.

Irina Slav

Irina Slav este o specialistă bulgară în domeniul producției și comerțului cu energie. Pe lângă faptul că este autor la OilPrice.com, ea este, de asemenea, deținătoarea unui blog independent, care poate fi găsit pe Substack.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *