După ce a interzis partidele de opoziție și a scos în afara legii limba rusă, eroul „lumii libere” Zelensky îndeamnă „Occidentul colectiv” să intre în război cu China pentru Taiwan.
Recunosc că sunt clipe în care mi-e milă de Zelensky. În general, el este o figură tragică în această producție, însărcinat să se dea drept întruchiparea binelui la nivel mondial. Este actor, așa că un asemenea rol nu e probabil cel mai greu lucru pentru el, dar totuși știe că tot ce se întâmplă în jurul său îl copleșește. De asemenea, el știe că este doar o marionetă fără altă putere decât aceea de a executa ordinele celor care îl manevrează, și că tot ce-i rămâne e puțina autoritate pe care-o exercită asupra instituțiilor loiale și a personalului militar de la Kiev. Sunt, de asemenea, dispus să pariez că înțelege pe deplin că a fost, în esență, o creație a lui Igor Kolomoiski, unul dintre cei mai puternici oligarhi ai țării, și că el și propagandistul său șef, Lyoshenka Arestovich, nu sunt capabili decât să asigure calea către o înfrângere evidentă. Apropo, înfrângerea este pe toate fronturile. Pe plan militar, prin trimiterea de arme către unitățile militare care eșuează, prin trimiterea soldaților la moarte sigură sau prin interzicerea retragerii acestora în situații disperate; și pe plan politic, prin insinuarea faptului că victoria Ucrainei este iminentă și prin refuzul de a negocia.
Astfel, acest actor transformat în politician a devenit idiotul util ideal pentru prioritățile de politică externă ale Washingtonului, după ce s-a prins într-o situație în care singura cale de ieșire este un război în toată regula al „Occidentului colectiv” împotriva blocului estic emergent. Zelensky nu mai are ce să facă acum că s-a împăcat cu faptul că sfârșitul este, dacă nu iminent, cel puțin sigur. Același lucru se poate spune și despre susținătorii săi. Chiar și cu încheierea războiului încă în fața noastră, se pare că Washingtonul a recunoscut că a căzut în plasa propriei propagande, crezând că ar putea câștiga un război major prin procură cu Rusia pe teritoriul ucrainean. Confruntarea cu propriul set de minciuni și înșelăciuni trebuie să fie o experiență deprimantă, mai ales atunci când înseamnă sacrificarea a zeci de mii de vieți pentru a ajuta „Occidentul colectiv” să le-o coacă rușilor. Dar, hei, poți oricând să îndemni la mai mult război și distrugere și să te convingi că singura cale de urmat pentru forțele binelui este să distrugi „răul” – chiar dacă asta înseamnă să elimini civilizația și rasa umană și să scapi astfel de orice dilemă morală. Bineînțeles, aceasta este doar o speculație asupra elementelor de psihologie din situația actuală. Dar există, de asemenea, posibilitatea ca unii dintre manipulatorii americani ai lui Zelensky să fie entuziasmați de această idee și pur și simplu să se folosească de el pentru a găsi oameni puternici în întreaga lume care să le împărtășească ideile. Cu alte cuvinte, el este folosit pentru a aduna un grup de indivizi corupți din punct de vedere politic și moral, dispuși să forțeze unele elite occidentale să intre într-un război fierbinte, potențial nuclear, cu Rusia.
Aici se termină simpatia și mila mea pentru Zelensky. Sâmbăta trecută, răsfățatul presei occidentale a declarat că „comunitatea internațională” trebuie să ajute Taiwanul să reziste „agresiunii” chinezești acum, înainte ca Beijingul să atace biata insulă mică (puternic înarmată, de altfel). Dacă această idee ar fi venit de la liderul oricărei alte cleptocrații din Europa de Est, ar fi putut fi trecută cu vederea ca fiind una dintre multele discursuri grandioase, ca, de exemplu, cele pe care le emit cu satisfacție politicienii polonezi. Dar nu este cazul lui Zelensky. El are asigurată receptivitatea „lumii libere”, iar ceea ce spune este luat ca o evanghelie de către managerii narațiunilor media occidentali.
Apelul său insistent la o acțiune preventivă împotriva Chinei a fost preluat de Washington Post, care a recunoscut că remarcile ar putea „perturba echilibrul delicat al Ucrainei cu China”. În ciuda acestui fapt, Zelensky a insistat că „agresorii trebuie confruntați oriunde ar apărea”. Nu contează că Statele Unite, principalul susținător al efortului militar ucrainean, a fost mult timp cel mai mare și mai îndrăzneț agresor din lume. Presupun că susținătorii lui Zelensky nu iau personal astfel de comentarii.
Ultimele trei luni și jumătate au fost un vârtej de apariții mediatice adorabile ale lui Zelensky, apariții uluitoare la spectacolele de premiere și continue gâdilări ale orgoliului său. În plus, în probleme pe care în mod clar nu le înțelege, cum ar fi Taiwanul, opiniile sale au fost salutate ca fiind adevăruri transcendente!
Abilitățile de actor ale lui Zelensky au fost utile în ultimele luni. El a contribuit cu siguranță la convingerea majorității statelor UE și a opiniei publice a acestora, de exemplu, să își deschidă inimile și portofelele pentru efortul de război până la adoptarea unor sancțiuni ruinătoare, autosabotate, pe care nu și le pot permite, totul ambalat frumos de acest om îmbrăcat în haine de om din popor, de culoare oliveb. Cu toate acestea, trebuie făcută o distincție între a păcăli alte țări europene să se priveze de gaz și petrol pentru iarna care vine și a amenința ambițiile teritoriale ale Chinei. Beijingul a spus clar că nu va tolera amestecul SUA în problema Taiwanului, cu atât mai puțin din partea unor oameni ca Zelensky.
Incompetența sa ca lider era atât de bine cunoscută înainte de război, încât chiar și Consiliul Atlantic, un organizație virulent antirusească, a scris despre aceasta, descriind cum își datorează alegerea lui Kolomoisky, corupt fără scrupule, și cum s-a bazat în totalitate pe șeful său de personal pentru a face lucrurile, o strategie care, în mod previzibil, a eșuat atunci când l-a concediat pe același șef de personal. În timp ce acest think tank poate că a tăcut cu privire la deficiențele lui Zelensky acum că are nevoie de el pentru a face bani pentru donatorii săi din complexul militar-industrial, slăbiciunile sale rămân bine cunoscute. Zelensky nu a fost niciodată prea popular printre băieții naziști ca Azov, dar în aceste zile este cu siguranță urât de ei, după ce i-a lăsat aproape de izbeliște în Mariupol deși le-a promis săptămâni întregi că vor continua să lupte pe termen nelimitat.
Zelensky este lăsat să cânte nu doar pentru la masa puternicilor lumii, ci și pentru viața lui. „Nimeni nu beneficiază de pe urma [războiului], în afară de anumiți lideri politici care nu sunt mulțumiți de nivelul actual al ambițiilor lor”, a declarat el pentru Post, se pare că nu vorbea despre el însuși. În timp ce vorbea pe scurt despre necesitatea unei „soluții diplomatice”, el a cerut ca „comunitatea internațională” să se implice preventiv în situația Taiwanului, insistând că China este pe punctul de a invada insula pe care o consideră teritoriul său de drept.
De fapt, dacă ne gândim cu atenție, există destul de multe paralele între Ucraina și Taiwan, deși nu cele pe care Zelensky dorește ca „comunitatea internațională” să le observe. După cum Moscova a subliniat în repetate rânduri, țările occidentale care inundă Ucraina cu arme nu inspiră gânduri pașnice în rândul factorilor de decizie din această națiune. Și, deși se spune că Beijingul „studiază” conflictul din Ucraina, lecțiile pe care le trage – cum ar fi „SUA și-au golit stocurile de arme în Kiev și acum nu mai are nimic pentru a înarma Taipeiul” – nu sunt probabil lecții pe care vrea ca rivalii Americii să le rețină.
Nu este o coincidență faptul că liderul ucrainean seamănă pe zi ce trece tot mai mult cu omologul său american Joe Biden; se poate spune că niciunul dintre cei doi nu are vreun rol real în guvernarea țării sale și nici nu înțelege cum să funcționeaze într-un astfel de rol, în cazul în care ar fi cumva împins într-unul. Așadar, este firesc ca ambii să încerce să provoace o luptă între Occident și China, urmărind să declanșeze genul de avalanșă care să le ascundă incompetența sub o catastrofă mai mare.
La urma urmei, indiferent cine câștigă, se așteaptă ca învingătorul să servească prada de război pe o tavă de argint pentru ca investitorii străini să se înfrupte. O lucrare recent publicată de RAND Corporation, intitulată Rebuilding Ukraine (Reconstrucția Ucrainei), descrie modul în care „întreprinderile de stat (…) sunt un obstacol în calea economiei”, reducând „încrederea publicului în guvern și descurajând investitorii privați”. Documentul este o scrisoare de dragoste către cei care doresc privatizarea fără limite, strategie care se trage din aceeași rădăcină cu cea care a scufundat economia rusă după URSS și pe care cartelurile financiare internaționale sunt dornice să o vadă dezlănțuită peste tot, în special în China.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
