Arheologie intelectuală: vechiul anarhism redescoperit

Arimania (Iuliu Neagu-Negulescu) a fost lansată la Macaz. Interviu cu Lorand Szakacs de la Editura Pagini Libere

Lorand Szakacs (foto: Baricada)

Marți, 17 iulie 2018, a fost lansată (la Macaz – Bar Teatru Coop.) Arimania sau Țara buneiînțelegeri, utopia lui Iuliu Neagu-Negulescu. Volumul a apărut la Editura Pagini Libere. De Pagini Libere se ocupă câțiva tineri, Alexandru Predoiu, Alexandru Liță, Adrian Tătăran, Ionuț Valentin Ciucu, Cristian-Dan Grecu, Andrei „Bluzz”… Volumul lansat a fost scris în perioada în care Iuliu Neagu-Negulescu se afla la închisoarea Văcărești – fusese arestat în luna mai 1921, atunci când participa la congresul de constituire a Partidului Comunist din România. 271 de delegați și participanți au fost atunci arestați și duși la închisoarea Văcărești. Volumul, scris în închisoare, a apărut pentru prima dată la Brăila, în 1923.

La lansarea din iulie 2018 de la Macaz au participat aproximativ 45 de persoane, în majoritatea lor tineri sub 30 de ani. Au fost oferite câteva detalii privind bucătăria internă a editurii și detalii despre volumul discutat. La final, una din întrebările din sală s-a referit la conexiunea cu prezentul, relevanța acestor arheologii intelectuale pentru ziua de azi – totuși, noi trăim în prezent, nu acum 100 de ani, nu? Răspunsul a fost vag-confuz, deocamdată suntem în zona sondărilor, vom vedea ce va fi pe viitor. România intelectuală este mult ancorată în trecut. Liantul cu prezentul se face greu și incoerent. Am stat de vorbă cu Loránd Szakács, unul dintre inițiatorii acestui proiect de revalorificare a vechiului anarhism, fiind unul din cei care se ocupă de Editura Pagini Libere.

Coperta cărţii ”Arimania” (foto: Editura Pagini Libere)

Aurelian Giugăl: Loránd, cum v-a venit ideea acestei edituri, Pagini Libere, și de ce ați ales acest profil?

Loránd Szakács: Inițial, ideea i-a venit lui Adi (Adrian Tătăran). Alexandru Predoiu se uita și el prin arhive după istoria anarhistă română și a observat că multe texte zăceau încă acolo, multe aflate într-un grad mai mic sau mai mare de deteriorare. În felul acesta s-a conturat ideea unei edituri specifice, focusate pe recuperarea acestei istorii a anarhismului din România.

Sunt și în prezent autori care publică în acest registru anarhist?

Da, de exemplu Vlad Brătuleanu, cel care a scris ultima noastră broșură – Istoria anarhismului în România, el e viu, nu a scris în anii 20 ai secolului trecut, nu a fost nici la Văcărești… În principiu, noi publicăm cam orice material ce intră în aria largă a anarhismului (și contemporan și clasic). Proiectele noastre ample cam aici se așează.

Autori români? Sau și străini?

Din ambele zone. Încercăm, pe de o parte, să traducem texte clasice, pe de altă parte, să republicăm texte românești.

Este anarhismul cunoscut în România?

Din puțina mea experiență pe scena anarhismului din România, nu cred că-i foarte cunoscut. Principiile de bază nu sunt cunoscute. De obicei, anarhismul este rudimentar asociat cu terorismul, în principiu cu sticlele incendiare.

Este anarhismul important în zilele noastre?

Eu cred că este foarte important, e o tradiție veche, e una din ramurile principale ale socialismului la urma urmei. Intră într-o tradiție foarte veche, cu un angajament pentru libertate. Dacă vă uitați și la broșurile noastre, noi venim din zona asta, nu a anarhismului individualist, mai degrabă a anarhismului comunist, Kropotkin, Emma Goldman. Spre aria aceasta tindem.

Există cititori, există un public țintă?

Public țintă există, asta în mod clar. Deocamdată sunt puțini, în general oameni cu un nivel de educație peste media. Scopul nostru este să nu rămânem aici. Chiar o să încercăm să ajungem la un public mult mai larg.

Alte planuri pentru viitor?

De exemplu, următorul nostru mare proiect se referă la republicarea memorialisticii lui Zamfir Arbore.

Înțeleg că la sfârșitul lui iunie ați fost la Cluj.

Da, am fost la tranzit.ro. Tranzit.ro-ul a fost plin. Mai toate scaunele erau ocupate, 60 de oameni au fost acolo în sală. Doar acolo am dat 50 de exemplare din Arimania. Noi considerăm că a fost un succes destul de mare.

Bun, atunci succes și pe mai departe!

Mulțumim și vom vedea ce va fi.

Publicul din Macaz a fost foarte tănâr (foto: Aurelian Giugăl)

Aurelian Giugăl

Aurelian Giugăl este licențiat în geografie (1998), doctor în Științe Politice (2011). Profesor de geografie (1998-2010), lector universitar (începând cu 2013). Stagii de cercetare la School of Geographical Sciences, University of Bristol (2010) și Sapienza – Univeristà di Roma (2015). Colaborări la ʻCulturaʼ (2009-2015), ʻCriticAtacʼ, ʻSocial Eastʼ, ʻArgumente și Fapteʼ și ʻObservator Culturalʼ. Arii de interes: geografie politică, geografie electorală, partide politice, politică românească.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *