Justiţia îşi dă ultima suflare. Stanislav Tomáš. Pronunţaţi-i numele

Întrebăm: oare opresiunea comunităţii Roma trebuie spusă ca parte a unei alte naraţiuni pentru a declanşa empatie şi solidaritate? Şi de ce societatea cehă continuă să-şi privească şi să-şi trateze cetăţenii de etnie romă ca pe Celălalt? […] Rasismul anti-rom trebuie confruntat cu promptitudine, deoarece, atunci când vine vorba de romi, cea mai mare minoritate din Europa, justiţia îşi dă ultima răsuflare

Foto: Comemorarea lui Stanislav Tomáš, în Teplice, la 26 iunie 2021 (sursă: Petr Zewlak Vrabec. retipărit cu permisiunea sa)

Pe 19 iunie, au fost publicate imagini video în care un ofiţer îngenuncheat pe gâtul unui bărbat încătuşat de etnie romă pe nume Stanislav Tomáš din oraşul Teplice, Republica Cehă. Deşi videoclipul iniţial a fost şters, diferite mass media au repostat părţi din el a doua zi. Moartea lui Tomáš, precum şi imaginile care arată violenţa extremă folosită de poliţie în timpul arestării, au indignat comunităţile Roma din toată Europa. În ultima perioadă, îngenuncherea pe gâtul unei persoane, o practică implementată de ofiţerii de poliţie din întreaga lume, a devenit un simbol al brutalităţii poliţiei şi a declanşat multe discuţii despre natura amestecată a violenţei şi rasismului. Mai mult, în timp ce au prezentat incidentul, unele mass media şi ONG-uri, deşi subliniază asemănări cu cazul George Floyd, nu menţionează numele lui Tomáš ucis. Prin urmare, ne întrebăm: este nevoie ca opresiunea romilor să fie spusă ca parte a unei alte naraţiuni pentru a declanşa empatie şi solidaritate? De ce societatea cehă continuă să-şi privească şi să-şi trateze cetăţenii de origine romă ca pe Celălalt şi, în cele din urmă, ce mecanisme socio-politice împiedică accesul comunităţii rome la justiţie?

După cum s-a menţionat, ONG-urile şi mass media s-au grăbit să raporteze despre acest incident fără a numi victima. Poate că acest lucru ar putea fi atribuit fenomenului de ONG-izare, care a făcut din comunitatea romă beneficiară fără nume ai proiectelor, fără dreptul de a-şi afirma un nume personal sau de-a aştepta să beneficieze de o poveste personalizată. Chiar şi în durere, romii rămân invizibili şi fără nume, deoarece presupunerile rasializate despre comunitatea romă prevalează până în prezent. Pentru a contesta naraţiunea dominantă despre romi ca o comunitate care nu merită empatie şi solidaritate, victima romă trebuie sa facă parte dintr-o altă naraţiune, mai familiară şi mai acceptabilă. Astfel, pentru ca cititorii/spectatorii să poată empatiza, Stanislav Tomáš a trebuit să devină un George Floyd al comunităţii rome. Comparându-l pe Stanislav Tomáš cu George Floyd, fără a se face vreun efort pentru a i se menţiona numele, pare a fi singura modalitate pentru a menţine publicul interesat despre încă un caz de brutalitate din partea poliţiei asupra romilor. Se pretinde că Stanislav era violent şi în stare de ebrietate, necesitând intervenţia poliţiei. Cu toate acestea, rămâne neclar de ce această intervenţie a necesitat o manevră precum îngenunchierea. Stanislav era deja încătuşat cu mâinile la spate, dar, totuşi, poliţiştii i-au îngenuncheat pe gât şi i-au lipit corpul de beton timp de câteva minute. Îngenuncherea pe un suspect este o tactică permisă de reglementările poliţiei cehe, cu toate acestea, implementarea sa rămâne vagă şi supusă interpretărilor de tot felul. Şi anume, autorităţile poliţieneşti nu au explicat modul în care decid dacă este nevoie de îngenuncheat (mai ales atunci când suspectul este deja încătuşat) sau care este durata maximă timp în care un poliţist poate îngenunchea pe un suspect fără a-i pune viaţa în pericol. Aceste ambiguităţi, pe lângă rasismul anti-rom alimentat continuu prin declaraţiile mediului politic, au determinat comunitatea romă să întrebe: de ce se întâmplă ca atunci când este vorba de intervenţia poliţiei care privesc persoane rome, poliţia recurge la măsuri atât de drastice şi de violente, care pun în pericol persoana arestată şi adaugă o mai mare tensiune intervenţiei poliţieneşti? Oare pentru că poliţiştii se aşteaptă ca romii să fie mai periculoşi şi mai puţin previzibili decât persoanele ne-rome? Aşa ar putea sta lucrurile, având în vedere denigrarea pe scară largă a romilor prin obişnuitele stereotipuri. Se poate presupune, de asemenea, că persoanele rome acţionează cu teamă atunci când se confruntă cu poliţia. Memoria colectivă a romilor include poveşti despre persecuţiile din partea statului; există traume intergeneraţionale şi, în consecinţă, o lipsă de încredere cauzată de reavoinţa continuă din partea autorităţilor care îşi exprimă frecvent rasismul anti-rom.

În timpul redactării acestui articol, în speranţa că vor împărtăşi mărturii cu noi, am contactat mai mulţi romi care au fost prezenţi la faţa locului. Niciunul dintre ei nu a fost pregătit să declare oficial niciunei autorităţi de stat în legătură cu ceea ce a asistat, întărind că se tem de posibile represalii pentru că au vorbit. În urma incidentului şi a comparaţiilor puternice cu asasinarea lui George Floyd, autorităţile poliţieneşti au publicat imagini video cu un bărbat înfuriat, susţinând că îl prezintă pe Tomáš înainte de-a fi arestat. Acest videoclip avea rolul de a susţine afirmaţiile poliţiei că Tomáš era un dependent de droguri furios, justificându-se astfel brutalitatea poliţiei. Simona Tomášova, sora lui Stanislav Tomáš, a declarat că bărbatul din imaginile video nu se potriveşte cu aspectul fizic al fratelui ei, întărind, astfel, suspiciunile din jurul unui caz deja încurcat.

Foto: Protest în Teplice din data de 26 iunie 2021. (sursă: Petr Zewlak Vrabec. Retipărit cu permisiunea sa)

Mai mult, original în care poliţistul este îngenuncheat pe gâtul lui Tomáš, acesta apare ca fiind deja imobil după şase minute, motiv pentru ca comunitatea romă crede că Tomáš a murit în timp ce se afla în custodia poliţiei, şi ca rezultat direct al acestei manevre brutale. Cu toate acestea, poliţia neagă acest lucru şi, în schimb, susţine că Tomáš a murit în ambulanţă din cauza leziunilor cardiace cauzate de abuzul de amfetamine. În plud, poliţia nu a răspuns la întrebările care scoteau în evidenţă legptură dintre apăsarea pe faţa/gâtul unei persoane aflate la sol şi funcţia pulmonară ulterior limitată, o legătură care – după cum semnalează lidovky.cz – a fost confirmată de Journal of Medicine, Science and Law. Trebuie menţionat în plus că, deşi experimentul CNN Prime arată că saturaţia de oxigenare rămâne la un nivel stabil în condiţiile obişnuite ale manevrei de îngenuncheat pe gât, nu se poate aştepta ca toate anatomiile să reacţioneze în acelaşi fel. Prin urmare, îngenuncheatul pe gât poate să nu-i afecteze pe toţi oamenii în acelaşi mod şi, prin urmare, nu este doar o manevră violentă, ci una care pune în pericol viaţa, iar dacă este implementată, necesită precauţie şi limitări în ceea ce priveşte durata de performanţă şi forţa aplicată. Rămâne neclar de ce poliţia ar folosi manevra îngenuncherii pe gât asupra unui bărbat care este deja încătuşat, mai ales dacă este în stare de ebrietate şi, astfel, să-i pună şi mai mult viaţa în pericol, împiedicându-l să respire vreme de câteva minute. În plus, chiar dacă Stanislav Tomáš se lupta cu dependenţa de droguri, nu există nicio ruşinare pentru batjocorirea unui cetăţean sau etichetarea acestuia în acest fel, doar dacă nu cumva se urmăreşte justificarea violenţei poliţiei sau ascunderea consecinţelor acesteia. În cele din urmă, ERRC informează că familia Tomáš a depus recent o plângere împotriva poliţiei cehe.

Lipsa de încredere dintre comunitatea romă şi autorităţile statului este rezultatul unei acumulări istorice de maltratare şi persecuţie continuă a romilor. Pentru romii din Republica Cehă, suferinţa lor nu s-a încheiat cu înfrângerea naziştilor, deoarece regimul comunist a continuat să pună în aplicare unele dintre practicile care au determinat subordonarea comunităţii rome. Perioada de tranziţie a însemnat acelaşi rezultat; a ţinut în viaţă rasismul anti-rom şi l-a lăsat să înflorească. Chiar şi după aderarea la UE, încă există manifestări rasiste, de la glume cotidiene despre romi până la atacuri asupra copiilor romi care participă la o tabără de vară, dar şi sub forma neglijării comunităţii rome de către autorităţile de stat. Sterilizare forţată (care s-a practicată până în 2007); segregarea în şcoli; discriminarea în câmpul muncii; toate acestea arată că drepturile omului pentru romi rămân încălcate şi romii rămân denigraţi. O activitate simplă, cum ar fi închirierea unui apartament, deoarece numele d-voastră de familie romani nu este altceva decât un sinonim pentru probleme. Poveştile oribile despre romi nedemni de încredere şi antisociali au devenit parte a discursului public, în situaţia în care personalităţi politice proeminente precum preşedintele Miloš Zeman afirmând că romii sunt leneşi. Violenţa poliţiei este una dintre numeroasele practici rasiste care încalcă în prezent demnitatea romilor. Corpul nostru, corpul individual şi cel social suferă, în situaţia în care violenţele poliţiei creează mai mult spaţiu pentru societate a fricii şi o stare de violenţă vizibilă care funcţionează împreună cu violenţa invizibilă sub formă de neglijenţă a statului – instrumente ale rasismului sistemic.

În ultima vreme, autorităţile cehe au lăudat această intervenţie a poliţiei. Ministrul de Interne, Jan Hamáček, şi-a exprimat sprijinul pentru autorităţile de poliţie, subliniid faptul că Tomáš a fost în stare de ebrietate şi a încălcat legea, în continuare adăugând că acţiunile poliţiei cehe au făcut din Republica Cehă una dintre cele mai sigure ţări din lume, justificând astfel violenţa ca o necesitate în serviciul siguranţei. În timp ce felicita forţele de poliţie pentru munca lor, pe care a descris-o ca nefiind deloc uşoară, prim-ministrul Andrej Babiš a subliniat că Tomáš era agresiv şi că o persoană decentă nu va ajunge în această situaţie, deci defăimându-i din nou imaginea publică şi justificând intervenţia poliţiei ca o acţiune inevitabilă ce serveşte siguranţei publice în general. Această naraţiuni demonstrează continuarea unor naraţiuni despre urgenţa de a disciplina romii presupuşi a fi recalcitranţi pentru ca societatea cehă să beneficieze în continuare de siguranţa socială şi economică, ceea ce nouă nu le lasă timp, spaţiu şi nici autoritate pentru a putea a ne putea întreba: romii nu fac parte din societatea cehă? Într-o societate în care romii sunt percepuţi ca fiind Celălalt şi descrişi ca o ameninţare la adresa statului de drept, politicienii nu se feresc de declaraţii anti-romi ca mijloc de asigurare a voturilor din partea electoratului. Având în vedere viitoarele alegeri din această toamnă, cu siguranţă populismul este în creştere, ceea ce pentru cetăţenii cehi de origine romă înseamnă o expunere mai mare la rasismul structural şi cotidian, sub patronajul autorităţilor de stat.

Pentru a face dreptate comunităţii roma, autorităţile cehe ar trebui să înceapă să recunoască public atrocităţile şi actele rasiste de zi cu zi comise continuu împotriva comunităţii rome. În plus, autorităţile statului ceh ar trebui să înceteze în a se referi la acest caz şi la cazuri similare drept incidente izolate care au fost cauzate de romi şi să dea dovadă de răspundere pentru acţiunile lor. O anchetă independentă a cazului Stanislav Tomáš, în special, al putea fi punctul de plecare pentru refacerea încrederii. În timp ce condamnarea oficială şi investigaţiile independente ale unor cazuri similare sunt o necesitate (şi ar putea contribui nu numai la imparţialitatea instituţiilor, ci şi la asigurarea statului de drept, oferind astfel o oarecare dreptate comunităţii roma), problema combaterii rasismului structural anti-roma rămâne nerezolvată.

Aşa cum se poate observa şi în alte state membre UE, rasismul anti-roma nu este endemic doar în Republica Cehă. Comisia Europeană răspunde comportamentului reprobabil al acelor state (fie că este vorba de membri fondatori, cum ar fi Franţa, sau ţări din valurile de extindere ulterioare) – denumite de obicei democraţii retrogradabile) fie prin tăcere, sau sub formă de condamnare verbală, dar fără a concepe un mecanism adecvat de asigurare a drepturilor rome. În acelaşi timp, UE subliniază incluziunea romilor ca parte a procesului de aderare la UE în cazul membrilor aspiranţi, precum cele şase ţări din Balcanii de Vest şi Turcia. Pe de o parte, membrii aspiranţi acuză UE că foloseşte standarde duble împotriva lor. Pe de altă parte, astfel de cerinţe creează, de asemenea, oportunităţi de advocacy pentru romi, care se luptă să rămână prezenţi în agenda politică. Mai mult, în ultimele zile, Rusia (care nu este o excepţie în ceea ce priveşte rasismul anti-rom şi se află într-o dispută diplomatică cu Republica Cehă) a fost foarte vocală în legătură cu cazul Stanislav Tomáš, în timp ce Comisia Von der Leyen a răspuns prin trimiterea la politica UE de neimplicare atunci când este vorba de comentarii legate de investigaţii în curs. Prin urmare, pentru romi justiţia rămâne blocată în zona gesturilor simbolice şi ocazionale, care servesc la întărirea diferiţilor actori internaţionali aflaţi în disputele lor internaţionale în curs; dar şi să permită o diplomaţie coercitivă, care să îndemne alţi actori să se conformeze cu standarde la care ei înşişi nu aderă pe deplin.

Această realitate obligă comunitatea romă – fiind cea mai mare minoritate transnaţională din Europa, estimată la 10-12 milioane de oameni – să se bazeze pe organizaţiile internaţionale şi pe ONG-uri pentru a le fi protejat (aşa cum s-ar referi Arendt în privinţa unor situaţii complicate similare) dreptul lor de a avea drepturi. Criza de-a nu avea un mecanism adecvat pentru a-şi asigura drepturile şi reprezentarea politică a provocat, în zilele care au urmat morţii lui Stanislav Tomáš, discuţii online cu privire la posibilitatea unei mişcări rome paneuropene ca formă de rezistenţă în faţa rasismului structural şi a violenţei de stat. Mişcarea Proud Roma, Free Europe a preluat conducerea în acest sens, publicând o scrisoare deschisă către Comisia Europeană; utilizând reţelele sociale pentru generarea solidarităţii rome transnaţionale şi a proteja mişcările naţionale rome de efectele paralizante ale ONG-izării. În timp ce dezvoltarea viitoare a unei mişcări rome transnaţionale unite urmează să aibă loc, se simte acut necesitatea unui program mai larg de combatere a rasismului anti-rom din Europa. Programul are potenţialul de-a reţine lecţiile din cele mai bune practici existente de subminare a rasismului şi le poate adapta la particularităţile atitudinilor anti-romi care modelează privirea ne-romilor, inclusiv a poliţiştilor, ceea ce are ca rezultat maltratarea romilor. De asemenea, ar trebui să ofere spaţiu pentru istoria şi cultura romilor în materiale educaţionale pentru a se asigura recunoaşterea patrimoniului romilor ca parte a patrimoniului european; şi să permită o participare mai mare a romilor în administraţia publică pentru obţinerea unei vizibilităţi mai mari şi o participare a romilor la procesele politice decizional, cu scopul de a demonta naraţiunile despre alteritatea romilor. În sfârşit, rasismul anti-rom trebuie abordat cu promptitudine, deoarece, când vine vorba de romi, cea mai mare minoritate din Europa, justiţia îşi dă ultima suflare.

Spuneţi-i numele: Stanislav Tomáš!

This article was published on 6 July 2021 at LeftEast. Acest articol a fost tradus şi publicat în colaborare cu ELMO (East Left Media Outlet) – o reţea de media de stângă din Europa de Sud-Est.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Michal Mižigár - Nadja Greku

Michal Mižigár - Nadja Greku

Michal Mižigár a urmat studii Romani la Universitatea Carolină din Praga, iar în prezent îşi finalizează studiile de masterat în istoria comparată la Universitatea Central-Europeană (Budapesta-Viena). Timp de mai bine de zece ani predă şi participă la discuţii pe teme precum istoria şi identitatea romilor. El este interesat de perioada postbelică a istoriei şi reprezentării romilor din fosta Cehoslovacie. Mižigár a fost membru al echipei QUALIROM şi a pregătit materiale pentru predarea limbii romani în şcoli. Mai mult, a predat timp de câţiva ani ca lector extern la Departamentul de Studii pentru Surzi de la Facultatea de Arte a Universităţii Caroline din Praga şi în prezent la Facultatea de Educaţie a Universităţii Boemia de Sud din České Budějovice.

Nadja Greku este licenţiată în sociologie la Universitatea din Novi Sad şi urmează, în prezent, studii de masterat în relaţii internaţionale la Universitatea Central-Europeană din Viena. Cercetarea ei se concentrează asupra guvernării şi securitizării romilor. În ultimii zece ani, ea a lucrat ca voluntar în diferite organizaţii de romi din regiunea Balcanilor de Vest. De asemenea, a lucrat cu Regional Cooperation Council (Consiliul Cooperării Regionale, nota trad.), susţinând implementarea programelor regionale de integrare economică aflate la baza procesului de la Berlin (integrarea în UE a ţărilor din Balcanii de Vest) timp de peste cinci ani. În prezent, ea cercetează evacuarea romilor în timpul războiului din Kosovo din 1998-1999 cu scopul de a oferi spaţiu pentru amintirile colective ale romilor din Kosovo, ca proiect final pentru cursul Dialoguri Istorice, oferit de Universitatea Princeton în cooperare cu CEU Romani Studies Program.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *