Drumul înainte pentru comuniştii de azi este înţelegerea corectă a trecutului socialist şi contracararea propagandei capitaliste
Ca să putem face o analiză cât de cât completă a ceea ce se întâmplă astăzi la nivel mondial, pentru a înțelege cât de cât ofensiva capitalistă actuală, trebuie să ne întoarcem la momentul primei victorii comuniste împotriva capitalismului.
În primii ani ai secolului XX Imperiul țarist se găsea într-o situație economică precară, cu un PIB pe cap de locuitor mai mic decât al Ungariei, de exemplu. Înapoierea tehnologică si rămânerea într-un sistem social aproape feudal, ducând la un nivel de trai la limita subzistenței pentru majoritatea populației.
Intrarea in Primul război mondial, împinge nivelul de trai mult sub limitele de subzistența. Pe acest fond, proletariatul începe sa se organizeze, formănd deja comitetele muncitorești numite soviete.
În februarie 1917 au loc greve si manifestații care duc la abdicarea țarului și înlocuirea conducerii țariste cu un guvern liberal-progresist.
Principalele revendicări ale manifestanților din februarie au fost ieșirea din război, reforma agrară si ziua de lucru de 8 ore. Guvernul fiind de fapt reprezentantul clasei privilegiate nu dorea nici să împarta pământul marilor moșieri către țărani și nici să lase muncitorii să plece din fabrici după numai 8 ore de lucru. De asemenea, nu doreau nici ieșirea din război și ruperea de aliați.
În aceste condiții, socialiștii si comuniștii, radicalizați de către Lenin, au pornit ceea ce avea să rămâna in istorie ca “Marea Revoluție Socialistă din octombrie” și care a dus în final la apariția Uniunii Sovietice.
În primii ani de după Revoluția din Octombrie, proaspătul stat comunist s-a confruntat cu foametea, războiul civil și cu efortul de industrializare și emancipare.
După eforturile firave de a-i ajuta pe opozanții comuniștilor in războiul civil, capitalul occidental s-a limitat la a aplica embargou proaspătului stat, considerând, cu superioritate, că acesta se va prabuși de la sine.
În perioada dintre cele două războaie, capitalul occidental a fost preocupat de propriile crize și probleme, acordând doar o atenție periferică statului sovietic.
La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, este aproape sigur ca mulți lideri occidentali ar fi preferat să meargă alături de Hitler împotriva Uniunii Sovietice, decât să lupte împotriva acestuia.
Deși in timpul celui de-al doilea război mondial capitalul occidental, și în special cel american, a înregistrat câștiguri fabuloase, finalul războiului, cu Armata Roșie la Berlin după ce eliberase jumătate de Europa, a fost ca o lovitură de maciuca.
Au realizat că Uniunea Sovietică nu mai este insignifiantă și că profitul și averile le sunt amenințate de către comunism. Au existat chiar voci care cereau continuarea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Din fericire pentru ei, au fost lideri occidentali care au realizat căîn acel moment un război cu Uniunea Sovietică este o înfrângere sigură.
În anii postbelici, societatea occidentală a fost cuprinsă de o adevarată paranoia anticomunistă. Și atunci, ca și acum, capitalul a folosit toate mijloacele necesare pentru a demoniza comunismul.
Au făcut chiar compromisul de a permite cetățenilor lor, să aibă un nivel de trai decent și protecție socială, pentru ca aceștia să nu fie atrași de ideologia comunistă.
Comuniștii au făcut două greșeli fatale in această luptă cu capitalul. Prima a fost abandonarea luptei de clasăși complacerea în autosuficiență. Cea de a doua a fost existența comunismului cu tentă naționalistă din cadrul blocului comunist, și dorința unor lideri de a-și afirma superioritatea asupra altora.
Capitalul, in schimb, nu a abandonat nici un moment lupta. A reușit prin intermediul trădătorilor, să schimbe orânduirea comunistă în aproape toate statele comuniste și chiar să destrame Uniune Sovietică.
Și uite așa, ajungem la ceea ce se întâmplă astăzi. Scăpat de „amenințarea” comunistă, capitalul și-a dat incet, incet la iveală planurile.
Distrugănd sistemele de educație din fostele state comuniste, au redus populația tânără la stadiul de analfabetism necesar pentru a putea fi manipulați după interesele clasei privilegiate.
Cu o răbdare demnă de cea a unui chinez, au așteptat ca cei care au crescut în comunism sa fie suficient de bătrâni, dezbinați și preocupați de grija zilei de măine, pentru a nu mai reprezenta o opoziție realăși au început să strângășurubul, inclusiv în țările vestice și America.
Dacă sub spectrul „amenințării” comuniste au permis cetățenilor vestici un program de lucru de 8 ore, un tratament uman pentru lucrători, pensie și asistență medicală, toate acestea sunt acum pe cale de dispariție.
În occident nu mai există de mult program de lucru de 8 ore. Multinaționalele pretind angajaților dedicare totală, mai presus de viață, de familie și viața socială.
Vârsta de pensionare crește deja în toate statele europene urmând să ajungă la 70 de ani sau chiar 75 de ani. În condițiile unui program de lucru supraîncărcat și a stresului continuu la locul de muncă, este puțin probabil că vor fi mulți cei care vor apuca pensia.
Asistența medicală va fi din ce în ce mai mult condiționată de mijloacele financiare. Chiar și în mult lăudatul occident, cu asigurarea medicală de bază nu ai foarte multe beneficii.
Propaganda capitalistă folosește toate mijloacele necesare și alocă sume importante demonizării comunismului. De asemenea, prin inventarea termenilor de genul „neomarxism” și asocierea lor cu curente politice de factură fascistă sau cu oportuniști fără nici un program în afara buzunarului propriu și a unei agende dictate de capitalul care îi susține, induc în mintea maselor ideea de derizoriu si viciozitate a comunismului.
Pentru a combate această propagandă, comuniștii trebuie să se organizeze și să se mobilizeze, trecând peste orgolii și jocuri de culise, focalizându-se pe problemele reale ale luptei de clasăși nu pe teme false, induse tot de propaganda capitalistă, cum ar fi identitatea de gen sau religia.
Problemele reale ale societății actuale sunt legate de subzistență, educație, asistență medicalăși socială.
La aceste probleme, comuniștii trebuie să găsească soluții concrete și viabile, să le facă cunoscute maselor și să găsească susținere din partea lor.
Discuțiile sterile pe orice alte subiecte sunt pierdere de vreme și o mână de ajutor dată capitalului.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
