Opriți critica, țineți pornit PornHub-ul!

Cuties – filmul care i-a isterizat pe conservatorii creștini

Posterul lui Cuties (foto: Facebook)

Am citit prima oară niște comentarii destul de idignat-contradictorii cu privire la filmul franțuzesc Mignonnes pe un grup feminist. Prima reacție a mers în direcția condamnării filmului realizat de regizoarea franceză de origine senegaleză Maïmouna Doucouré. Se părea că pelicula prezintă imagini cu fetițe de 11 ani dansând ca profesionistele din filme pentru adulți. Copilul și copilăria reprezintă un spațiu sacru și asexual în cultura noastră. Copilăria este adesea investită cu valențele purității și inocenței absolute. Poate că e unul dintre motivele pentru care e atât de ademenitor și plauzibil totodată, ca, în societatea noastră, copiii să devină obiect de fantezii sexuale, fetișuri și, desigur, tragedii.

Cuties a avut premiera anul acesta și de la lansarea sa în SUA a atras indignarea vituperantă a conservatorilor neoprotestanți. Ted Cruz este senatorul american care a cerut chemarea în instanță a rețelei Netflix pentru difuzarea acestui film care, chipurile, hipersexualizează fetițele de 11 ani, protagonistele producției realizate de regizoarea franceză. E cel puțin bizar că nu a cerut chemarea în instanță a colegului de partid republican Ted Yoho care a înjurat-o pe Alexandra Ocasio Cortez de față cu toată presa cam în aceeași perioadă a anului în care a apărut scandalul legat de Cuties. Dar ipocrizia conservatorilor n-ar trebui să ne mire pentru că nu e ceva nou. Ipocrizia și atitudinea puritană cu privire la sexualitate reprezintă motorul principal al industriei sexului. O societate care se raportează relaxat la intimitate, una în care oamenii să interacționeze ca adulți egali, în care să se iubească și să se respecte este coșmarul complexului industrial beauty-porn-sexual-exploitation. Cum altfel s-ar putea explica faptul că:

  1. The Bible Belt este campioană la consumul de Porn Hub.
  2. Senatorii conservatori care își înjură colegele femei n-ar sufla o vorbă împotriva PornHub, dar sar la gâtul rețelei care difuzează o peliculă care chestionează sexualizarea copiilor?

Luna aceasta rețeaua Netflix a fost chemată în instanță în statul Texas ca urmare a difuzării a peliculei Cuties, Mignonnes, în original. Da, atât de departe s-a ajuns.

M-am uitat cu oarecare teamă la filmul regizat de Maïmouna Doucouré. Nu mi-e rușine nici cu liberalii care nu odată încearcă să îți bage pe gât pedofilie și abuz monstruos pe post de emancipare. Dar ceea ce Maïmouna Doucouré a reușit să realizeze este un eseu de o rară sensibilitate artistică pe tema sexualizării fetițelor.

Și a făcut acest lucru, după cum ea însăși declară, pentru că a fost martora unui dans similar cu cel pe care îl vedem la finalul filmului pe care l-a realizat! În loc să se apuce, ca orice conservator oleacă primitiv și obtuz, să dea în judecată organizatorii spectacolului sau se urle în presă, regizoarea s-a dus în cartierele de unde veneau aceste fetițe care chiar dansau așa pe scenă și a stat de vorbă cu ele. A intervievat mai bine de 100 de astfel de copile în încercarea de a vedea ce se petrece cu ele, care e viața lor, cum e să fii fetiță de 11 ani în zilele noastre. În fond, la mine în liceu erau la modă încă din anii 90 aceste trupe de fete care să danseze cât mai provocator. Că limita de vârstă a scăzut spre 11 ani nu mă miră deloc. Am o fetiță de 11 ani. Am mers nu odată în Mall și am văzut eu însămi asemenea dansuri în care elementele de pornografie alcătuiau coregrafia. Ce ne opărim așa? Ce vedem acum este o și mai agresivă prezență a acestor elemente de pornografie în coregrafia videoclipurilor și a dansurilor “moderne” – așa se numeau acum destui ani, când eram eu adolescentă. Dar nu e firesc? Scopul industriei de divertisment este profitul. Sexul vinde, deci, sexul va fi folosit din plin. Ideea că vom putea construi niște baloane aseptice în jurul copiilor noștri conectați la tehnologie de la trei ani și că îi vom putea feri de această lume dementă în care trăim e o pură iluzie. Iar ce e și mai comic este că mulți dintre conservatorii indignați susțin din toată inima sistemul capitalist și goana după profit și n-ar vrea cu nicun chip să vadă conexiunea dintre acest sistem și sexualizarea copiilor.

Pelicula Cuties aduce în prim plan povestea unei fetițe crescute într-o cruntă cultură ultra-conservatoare a emigranților musulmani din Senegal. Universul claustrant al familiei extinse în care femeile trebuie să îndure tot, inclusiv faptul că tati tocmai s-a mai însurat odată și o să aducă în casă o a două navastă, este pus în opoziție cu o falsă șansă de progres – cultura de consum. Amy încearcă să scape de familie căutându-și spijin și validare în grupul de fete rebele care își propun să participe la un concurs de dans. E de apreciat faptul că regizoarea se ferește de verdicte și încearcă să prezinte lucrurile din perspectiva unor copii de 11 ani. Este o expresie vie și puternică a modului în care copiii noștri se formează. Scena în care micile dansatoare încearcă să o spele pe gură cu detergenți și dezinfectanți pe colega lor care a umflat un prezervativ folosit crezând că-i balon strânge ca într-un creuzet tot ce e în neregulă cu modul în care ne creștem copiii. Nu le dăm minimă informație despre intimitate, iubire, sexualitate și-i lăsăm să se educe cu pornografie. Pe urmă tot noi ne indignăm când le vedem pe fetițe imitând ce văd! Firește, emanciparea și rebeliunea e o simplă poză, e o rebeliune în termenii dictați de industria sexului. Cuties e istoria unei evadări într-o altă celulă a închisorii sociale. Și este foarte interesant că este problematizată această shimbare a unui pat al lui Procust cu altul vândut pe post de eliberare. Sigur, poate e o perspectivă simplistă și poate că scenele de dans nu sunt prezentate chiar din perspectiva fetițelor, mișcarea camerei riscând să reproducă privirea prădătorului, însă efortul de a problematiza aceste lucruri ar trebui să ne pună pe gânduri, nu să ne îndemne să chemăm procuratura!

În editorialul din Washington Post Maïmouna Doucouré spune: filmul este povestea mea. Toată viața am jonglat între două culturi: senegaleză și franceză. De multe ori, ca rezultat, oamenii mă chestionează cu privire la oprimarea femeilor în societățile tradiționale. Eu le răspund mereu: dar nu este obiectificarea corpului femeilor în cultura occidentală o altă formă de oprimare? Când fetele se simt judecate de la o vârstă atât de fragedă, câtă libertate poți avea în viață?

Perspectiva este desigur simplificatoare, dar merită să reflectăm asupra ei. Închisoarea familială care pune limite externe asupra libertății femeilor e înlocuită de una mai perversă în care auto-cenzura, auto-mutilarea (cure de slăbire nesfârșite, operații estetice, ritualuri chinuitoare de înfrumusețare), stima de sine scăzută sunt barele celulei interioare în care femeile trăiesc în societatea de consum.

Sunt multe lucruri care ar fi meritat îmbunătățite în Cuties, dar salut efortul regizoarei de a problematiza aceste aspecte. Critica industriei sexului nu trebuie să fie monopolul talibanilor indignați! Și faptul că, iată, acești cavaleri ai moralității n-ar sufla o vorbă împotriva pornografiei infantile găzduită de PornHub, dar vor să închidă gura unei femei care intenționează să facă o critică socială a societății de consum în care fetițele sunt hipersexualizate este foarte grăitor despre cât de înșelătoare sunt panicile morale.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici! 

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *