Încăpățânarea Germaniei şi sfârşitul Uniunii Europene

  • Baricada de Baricada
  • 16 aprilie 2020
  • 0
  • 7 vizualizări

COVID-19: Olanda, Austria şi, desigur, Germania au respins propunerea de lansare a unor  euro-obligațiuni, lansată de ţările din Sud şi Vest. Sunt două consecințe fatale ale acestei respingeri

În Germania ministrul federal de finanţe Olaf Scholz a abandonat politica echilibrului bugetar, punând ortodoxia economică la pământ. Pe nivel european însă el respinge ideea de euro-obligaţiuni ca fiind ”drumul greşit” (foto: Pixabay, CC0)

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul lui Rosa Luxemburg Stiftung, Bruxelles. Autorul lui este Andreas Thomsen, şeful oficiului din Bruxelles al Fundaţiei Rosa Luxemburg. Articolul este preluat de pe site-ul lui Transform!Europe.

Multe ţări europene (inclusiv cele mai afectate de criza actuală) au apelat din nou la introducerea euro-obligațiunilor în condițiile pandemiei de coronavirus şi consecinţelor sale economice. Desigur, acum se discută despre corona-obligațiuni, dar ideea şi efectul intenționat este acelaşi. Scopul este să se atragă capital prin emiterea unor obligațiuni suverane comune europene, lucru care le va permite  ţărilor grav lovite grav să-și revină. Mai mult, spre deosebire de obligațiunile suverane naţionale, aceste obligațiuni ar fi accesibile ca preţ şi nu ar afecta în sens negativ ratingurile diferitelor ţări piețele de capital. Aceasta ar fi fost o unealtă excelentă pe perioada crizei eurozonei şi a celei bancare şi ar fi trebuit să fie binevenite şi sprijinite serios în condițiile actuale. Însă această inițiativă s-a lovit de diferite obstacole din cauza atitudinii ţărilor care au rămas rigide pe poziții doctrinare neoliberale. Germania, în special, insistă să rămână la politica austerităţii şi la dogma echilibrului bugetar. Olanda, Austria şi desigur Germania au respins propunerea de euro-obligațiuni, lansată de ţările din Sud şi Vest. Sunt două consecințe fatale ale acestei respingeri.

Respingerea euro-obligațiunilor de către aceste guverne nu este probabil surprinzătoare, dar viteza şi determinarea cu care ea a fost luată această măsură ne-a în mod special atenția. Ideea de emitere a acestor obligațiuni a fost lansată de nouă guverne, în frunte cu Franţa, Spania şi în special premierul italian Giuseppe Conte. Acum, folosind opoziţia manifestată dață de euro-obligațiuni şi contestarea ei de Roma, Paris şi Madrid, un compromis este pe cale să fie realizat (textul acesta a fost scris înainte de acordul eurogrupului de la 9 aprilie, despre care Riccardo Petrella a vorbit cu Vladimir Mitev – nota traducătorului). Dar în loc de euro-obligațiuni şi corona-obligațiuni, ajutorul va fi acordat sub forma unor credite de la Mecanismul European de Stabilitate pentru ţările membre aflate în dificultate. Asta nu este acelaşi lucru cu euro-obligațiunile. Nu este nici măcar ceva apropiat de acestea. În timp ce propunerea de corona-obligațiuni a fost o inițiativă de răspuns comun al UE la criză, creditele vor duce la mai multe datorii acumulate de către ţările membre, în special de ţările care încă nu s-au recuperat complet după criza financiară. Chiar nu ştim dacă euro va supravieţui crizei economice globale, care este cauzată de criză actuală din sănătate. Creditele Mecanismului European de Stabilitate pot doar să amplifice riscurile în direcția desființării monedei unice.

Respingerea euro-obligațiunilor este o greşeală gravă pentru că ea loveşte în egală măsură interesele ţărilor care i se opun. Este logic să prevedem că anumite ţări europene se vor confrunta în curând cu o situaţie similară cu cea pe care Grecia a experimentat-o în timpul crizei financiare. Chiar înainte de pandemia de coronavirus, Italia a fost considerată o ţară aflată într-o situație de risc în acest sens. Cu alte cuvinte, coronavirusul poate distruge euro! În Germania această politică de ”buzdugan” economic, pornită de ministrul federal de finanţe Olaf Scholz, a pus întreaga ortodoxie economică la pământ. Criza de coronavirus a dus la abandonarea politicii echilibrului bugetar. Au fost discutate soluții privind naţionalizări şi au fost injectate mari sume de bani în economie. Acest răspuns a fost complet acceptabil, pentru că el ţine economia în viaţă şi ameliorează cele mai periculoase efecte ale recesiunii. Însă el creează o altă întrebare: dacă astfel de măsuri au fost considerate bune şi vitale la nivelul Germaniei, de ce nu sunt acceptate la nivelul UE? Măsurile naţionale nu vor fi suficiente pentru a contracara criza economică globală al cărui epicentru este Europa. Cancelarul german Angela Merkel a fost evident prost sfătuită în acest caz. Situaţia ar putea duce la multe scenarii posibile, inclusiv la situația în care un număr însemnat de ţări europene să fie silite să emită obligațiuni comune fără permisiunea Germaniei sau a Austriei. Desigur, nu este doar plauzibil, ci şi foarte probabil ca ţările grav lovite de criză, precum Italia, nu vor dori întoarcerea la limitele prescrise de Pactul pentru Stabilitate şi Dezvoltare în viitorul apropiat. Toate astea înseamnă că există mari semne de întrebare asupra posibilității ca uniunea monetară să supraviețuiască crizei economice globale.

Însă respingerea corona-obligațiunilor este şi o greşeală de alt fel, în sensul că ea poate compromite solidaritatea europeană. Ea pune întrebarea foarte serioasă dacă într-adevăr ţările europene vor combate criza împreună sau ca ţări naţionale aflate într-o postură de competiţie unele cu altele. Majoritatea graniţelelor Uniunii Europene sunt deja închise. Deocamdată mare parte din strategiile pentru gestionarea  crizei vine din partea ţărilor membre, în timp ce Comisia Europeană este aproape redusă la tăcere în această perioadă. O asumare rapidă şi obligatorie de euro-obligațiuni în special pentru a sprijini ţările lovite cel mai serios de criză, în așa fel încât să se realizeze o recuperare comună, ar reprezenta un pas mai mult decât necesar care ne-ar conduce în direcţia corectă. Există şi întrebarea privind cel mai oportun moment pentru această inițiativă. Spunem acest lucru deoarece, chiar dacă s-ar ajunge în timp la un acord şi corona-obligațiunile ar fi emise într-o formă sau alta, momentul propice ar trece şi unele ţări ar fi, la un alt moment decât cel oportun pentru asemenea măsură, împotriva propunerii. Este greu de imaginat că această respingere a ideii lansării euro-obligațiunilor va fi uitată ușor de Franţa, Spania sau Italia. Prin urmare, imaginea ”buzduganului Scholz” va provoca reacții complet diferite la Berlin sau Cologne, spre deosebire de Milano şi Madrid. Într-un moment cu adevărat crucial, cancelarul Merkel, cancelarul austriac Sebastian Kurz şi premierul olandez Mark Rutte au dat o lovitură serioasă proiectului UE şi a capacității de reacție a UE în ţările unde coronavirusul face ravagii în prezent. Modul în care ei au acționat în aceste momente va lăsa urme mai adânci decât ar fi putut lăsa în alte circumstanţe.

În Germania Partidul Verzilor şi Die Linke şi-au exprimat sprijinul pentru corona-obligațiuni. Comitetul Executiv al Partidului Die Linke a adoptat o rezoluţie privind această soluție pe data de 4 aprilie 2020. Grupul Die Linke din parlamentul federal german (Bundestag-ul) şi delegaţia lui Die Linke în Parlamentul European au sprijinit aceste obligațiuni. Mai mult, preşedintele Partidului Social Democrat din Germania, Norbert Walter-Borjans, şi-a exprimat sprijinul pentru această propunere la Deutschlandfunk pe data de 1 aprilie 2020, adăugând că scopul este ”salvarea Europei”. Însă acest lucru s-a întâmplat la o zi după ce ministrul de finanţe Scholz, un alt coleg al lui Walter-Brojans din Partidul Social Democrat din Germania şi vice cancelar al Germaniei, şi Markus Söder, premier al Bavariei şi lider al Uniunii Sociale Creştine, au apărut împreună la München și au respins euro-obligațiunile ca fiind ”drumul greşit”.

La începutul lunii aprilie 2020 oraşele din Italia de Nord, din regiunea lui Madrid şi din Alsace sunt zone în care pandemia are efecte catastrofale. Graniţele interne ale UE sunt închise. Comisia Europeană este lipsită de putere şi nu ştie care este cel mai bun drum de ieșire din criză. Ţările membre se concurează între ele pentru a cumpăra echipamente de protecţie. Şi mai mult, o inițiativă din partea ţărilor care sunt cel mai grav lovite  menită să asigure sprijin real şi să ofere un semnal de solidaritate a fost respinsă automat de țări care au fost mult mai puțin afectate, asta în ciuda sprijinului promis de ministrul german de finanţe. Dacă UE reuşeşte să supraviețuiască acestei crize, e mai mult ca sigur că ea nu va supraviețui în forma pe care o cunoaștem.

traducere: Vladimir Mitev, editare: Maria Cernat

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *