Granel și Heidegger: Este posibilă filosofic lumea tehnocapitalului?

Recenzia cărții lui Alexandru Polgar despre cum abordează ambii filosofi capitalul, tehnologia si piata mondiala

(foto: Emanuel Copilaş)

Alexandru Polgár, Diferența dintre conceptul de piață al lui Heidegger și cel al lui Granel, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2013

Titlul acestei cărți este oarecum înșelător, iar dimensiunile sale, ținând cont de faptul că argumentul central este unul convolut și extins inutil, după părerea mea – nejustificate. Un eseu sau un articol științific ar fi fost suficient pentru a reda ideea centrală a acestui volum, care este deseori „plimbată” prin diferite contexte pentru a justifica în cele din urmă necesitatea scrierii unei întregi cărți pe temă și nu a unei lucrări de dimensiuni mai reduse.

Dincolo de acest reproș tehnic, demersul lui Alexandru Polgár este unul pertinent și meticulos, meritând astfel o atenție pe măsură. Discipol autointitulat al lui Granel, la fel cum Granel, la rândul său, l-a urmat pe cărările gândirii sale pe Heidegger, Polgár pare înclinat să îi dea dreptate uneori mai degrabă lui Heidegger în defavoarea lui Granel, deși recunoaște finalmente că „Granel este în raport cu Heidegger ceea ce e acesta în raport cu Husserl” (p. 120).

Titlul este înșelător deoarece chestiunea aflată în discuție este una ontologică, nu una strict structurală, în termeni marxiști. Autorul analizează în cele din urmă ontologiile lui Granel și Heidegger, pentru că numai un astfel de parcurs metodologic dezvăluie în final plenitudinea diferențierii în cazul celor doi filosofi a conceptului de piață. Iar această diferență, așa cum urmează să constatăm, nu este nici pe departe una secundară: ea articulează viziuni filosofice sensibil bifurcate, chiar dacă organic, radical întrepătrunse.

Pe scurt, ideea este următoarea: Heidegger nu alocă prea mult spațiu în analizele sale conceptului de capital, nici măcar celui de piață. Pentru el, capitalul derivă din dinamica pieței, ambele fenomene fiind reflexii ale tehnicii moderne. Însă Heidegger este optimist. Lumea nu este reductibilă în esență la tehno-capital, oricât de eficient a colonizat-o acesta din urmă pe prima. Deschiderile Dasein-ului în direcția reluării în posesie a autenticității sale nu eșuează definitiv în tehnică, ci sunt doar obstrucționate și în același timp impulsionate de aceasta. Polgár pare să fie de acord întru totul cu poziția lui Heidegger: „rosturile, căile, traiectele pieței nu epuizează rosturile, căile și traiectele lumii, valoarea de întrebuințare nu se dizolvă cu totul în valoarea de schimb” (p. 40).

Cu siguranță marxismul lui Granel, împărtășit și de Polgár, nu și de Heidegger, imprimă un fel de optimism istoric autorului lucrării de față, respectiv lui Heidegger, în ciuda neaderenței sale la marxism. Nu o face însă, curios lucru, în cazul lui Granel. Cel puțin asta susține Polgár. Pentru Granel, piața reprezintă un apendice al capitalului care nu poate produce nici măcar o lume viciată, ca la Heidegger: „modernitatea (din al cărei program Capitalul descinde pentru a se autonomiza inițial ca un subprogram și pentru a deveni apoi, cu timpul, Programul însuși) tocmai că nu reușește să constituie o lume – ea duce, strictu sensu, la o non-lume” (p. 39; subl. în orig.). De fapt, Polgár însuși recunoaște că, pentru a îi rămâne fidel lui Granel, trebuie să se despartă de acesta în cadrul unei tensiuni intelectuale care oferă „șansa de a da de urma a ceea ce Granel gândește în mod propriu-zis” (p. 40). Tensiunea este explicitată mai pe larg în paginile următoare: „La Granel, nu esența tehnicii (inclusiv piața) are valoare de centru, ci Capitalul însuși. Dar o asemenea concluzie este (…) intenabilă, căci în spatele a tot ceea ce spune Granel despre Capital se află un concept de Producție care încorporează, de fapt, și trăsăturile esenței tehnicii” (p. 45. subl. în orig.). Altfel spus, Granel este mai heideggerian decât pare la prima impresie, în ciuda heideggerianismului său declarat, dar această concluzie nu devine vizibilă decât după compararea viziunilor asupra modernității a celor doi autori.

Însă Granel este totuși mai apropiat de fondul problemei, chiar dacă nu și de soluția ei, prin faptul că nu se grăbește, așa cum procedează Heidegger, să îl includă pe Marx în tradiția metafizică occidentală care (ar) distinge pripit între materie și spirit, subiect și obiect, intelect și rațiune. Chiar și așa, pesimismul ontologico-istoric al lui Granel este departe atât de optimismul heideggerian, cât și de cel marxist. Din punctul de vedere al autorului.

În ceea ce mă privește, fără a fi citit mai mult de un volum din Granel (Gérard Granel, Despre Universitate, traducere de Adrian Sîrbu, Editura Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002), consider că acesta afirmă foarte clar șansele ieșirii lumii de sub dominația tehno-capitalului mai ales atunci când scrie că „nimic nu e irezistibil decât în măsura în care nu i se rezistă” și că avem în permanență „sarcina de a deschide, sau de a redeschide, posibilitatea existenței comune în forma unei lumi care va să vină” (Ibidem, p. 29, 61). Granel pare a fi deci mai puțin despărțit de Heidegger decât consideră Polgár de-a lungul întregii sale cărți, fiind, în același timp, mai apropiat de Marx decât Heidegger, ceea ce echivalează, la urma urmei, cu un mare câștig pentru tradiția heideggeriană per ansamblu. Așa cum Heidegger însuși afirma de altfel, într-un citat decupat de Polgár în carte, a cărui locație nu (mai) reușesc însă să o identific cu exactitate: „mă veți fi aflat atunci când îmi veți fi aflat limitele”.

Postări asemănătoare


One Comment

  1. Multumesc frumos pentru timpul acordat. Este un exemplu de eroism astazi sa te apuci sa citesti ceva atit de inutil precum o carte care nici n-ar fi meritat sa fie scrisa (decit poate pentru placerea masturbatorie a autorului ei). E, de asemenea, laudabil curajul (ca sa nu zic nesabuinta) de a-ti da cu parerea despre lucruri pe care le cunosti destul destul partial (Heidegger, Granel) si mai ales despre cum vorbesc altii despre ei (care au citit cam tot ce a scris Granel, chiar daca nu si tot ce a scris grafomanul neamt). Ce conteaza daca – pentru a demonstra inutilitatea materialului – te-apuci sa condensezi de-a valma, falsificind o problema si o dezbatere de gindire pe care n-ai rabdarea sa le urmaresti. Altfel, de ce ai omite, ca recenzent cinstit, sa spui ca frazele din Despre Universitate sint citate si de autorul recenzat, care le contrapune o alta, tot din nea Granel, care pare sa afirme opusul. Iar discutarea acestei contradictii constituie o halca destul de buna din capitolul 2 al cartii recenzate (daca s-a ajuns pina acolo cu lectura, evident). O intrebare: asa ii invata Emanuel Copilas pe studenti sa faca recenzii? Asa este el campionul recenziilor – din care-si face si carti? Domnule universitar. titlul matale cum se justifica? „Este filosofic posibila lumea tehnocapitalismului?” Uf, sper ca nu se va credea ca eu sint cel care vorbeste asa si spune asemenea ineptii. No, Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat