Educație pe timp de criză – online sau deloc?

Scurte observații pe tema învățământului în perioada pandemiei

Educaţie online (foto: Pixabay, CC0)

Mai deunăzi o bună prietenă, profesoară la școala generală și liceu, mă sună mustăcind. Na, dragă, să-i văd acum pe toți părinții care înainte de criză le știau pe toate, care erau cei mai mari specialiști în toate problemele, care știau și să predea, și să evalueze! Vreau să îi văd acum pe toți cei care urlau la noi, care ne spuneau că nu facem nimic, că știu ei mai bine. Știi ce pățesc? Mă sună acum disperați că… ce să vezi, nu se descurcă! Și nu se descurcă singuri cu doi, maxim trei copii producție proprie, nu cu o clasă de 30.

Pandemia are darul de a scoate la iveală toate problemele societății noastre. Tot ce stătea acolo ascuns și mocnit ne explodează acum în față. Iar școala e una dintre cele mai grave probleme. Să o luăm pe rând.

Pentru prima oară în istoria omenirii copiii sunt asaltați de mesaje contradictorii cu privire la școală. Acolo învață să rezolve conflictele pașnic, desenele animate îi învață că dacă sunt băieți trebuie să le rezolve cu bătaia. Nu-i vorbă, că sunt și părinți care sunt destul de familiarizați cu feminismul și gândirea critică și tot îi vezi plesnind de bucurie că al lor băiat, e băiat, domnule! Nu se joacă frumos cu jucăriile, nu, le izbește violent unele de altele și adoră super-eroii – această specie de idioți cu mușchi capabili să bată pe toată lumea. La școală învățăm cooperarea, din media învățăm bătaia și competiția. La școală învățăm că fetele pot fi orice doresc dacă învață, în media învățăm că fetele trebuie să fie atrăgătoare cu orice preț. Școala este pusă să concureze nu media retrograde și reacționare care încă propagă modele de feminitate și masculinitate de pe vremea bunicii. Și o fac într-un mod extraodinar de seducător. Niciun profesor nu poate sta în calea unei industrii de miliarde de dolari menită să producă divertisment conservator. E drept, în ultima vreme se mai fac încercări timide a de a sparge aceste tipare, dar, mai e foarte mult până departe, iar faptul că schimbi o nuață tenul prințesei nu prea schimbă lucrurile în mod esențial. Un desen animat cu găinușe care luptă împreună împotriva lupului, asta ar avea ceva potențial subversiv. Să nu uităm însă că Fox News veghează. Când au văzut Lego l-au înfierat cu mânie capitalistă ca fiind … comunist!

Apoi, climatul de suspiciune permanentă dintre părinți și profesori. Politica de dezbinare dusă tot în presă prin materiale de senzație n-a fost în niciun fel contracarată de Ministerul Educației. Mereu subfinanțat, mereu cu spatele la zid, mereu căpușat de oameni care voiau să stoarcă avantaje din funcțiile lor, ministerul a fost o țintă sigură și ușoară. S-a aruncat cu gunoi în școală vreme de 30 de ani, iar acum lumea se miră că e murdară! Ba unii ar visa să o dărâme cu totul. Așa-numiții experți educaționali de tipul duamnei patroane Oana Moraru abia așteaptă să mai arunce niște săgeți otrăvite către colegele ei de la școlile de stat. Nu-și pune o secundă problema că, iată, așa cum vedem acum în cazul pandemiei, e nevoie de sistem public de educație și sănătate. Nu ne putem salva pe cont propriu! Este marea lecție pe care cu siguranță adepții antreprenoriatului educațional n-o vor învăța. La această ofensivă a unor oameni cu interese de afaceri ca Oana Moraru, Ministerul Educației nu a propus nimic. Nu avem o contra-ofensivă venită din partea instituțiilor care încă n-au priceput că bătălia se dă și pe terenul comunicării și că oamenilor trebuie să li se explice foarte clar că da, unii afaceriști vor să pună mâna pe resursele statului, dar nu e normal și firesc să se întâmple asta. Dacă vrem să avansăm trebuie să avem soluții integrate – asistent social, consilier școlar, profesor – în special pentru copiii din zone defavorizate.

Ce face azi un copil de la țară care nu are calculator? Fetița mea este într-o permanentă agitație. Intră toată clasa online și acolo toată lumea face jocuri foarte drăguțe, interactive și extrem de provocatoare. Dar restul? Da, mami a avut foarte mare grijă pe mâna cui ajunge fetița. Dar restul?

Și nu e doar problema imensului decalaj care se va crea acum între cei care își permit cursuri online pentru că au condițiile necesare – calculator, softuri, profesori care să se ocupe de ei – și cei cărora le lipsesc.

Mai avem o problemă majoră. Lipsa unei programe pentru cursurile online. Vă spun din capul locului că detest toate inițiativele celor care visează la tot felul de școli personalizate, individualizate. Să fim serioși, fără o bază comună de conținuturi și metode de predare și evaluare o să ajungem ca în comunitățile religioase să se învețe că Darwin e Satana și în cele seculare că știința e baza progresului. O să vorbească fiecare în limba lui, mai ceva ca-n turnul Babel. Șansa unei societăți și a dezvoltării ei constă în experiențe comune de învățare. Iar acum, că elevii nici măcar nu mai stau în clasă împreună, e și mai mare nevoie de coerență și coeziune la nivelul conținuturilor, metodelor de predare și evaluare.

Are ministerul în vedere așa ceva? A creat un departament în acest sens? E drept că e simplu să cerem în permanență de la minister să le rezolve pe toate în condițiile în care educația a fost mereu cenușăreasa bugetului. Și ce e și mai dureros este că dacă la sănătate o pandemie te pocnește direct în față și îți arată cât de important e să ai medici și spitale, nu avem un echivalent al pandemiei pentru educație. Nu pot să-mi imaginez cam ce ar trebui să se petreacă pentru a pricepe că fără școală și profesori suntem realmente pierduți.

Poate că amica mea are dreptate. Poate că acum, când părinții care le știau pe toate, trebuie ei personal să predea, vor înțelege câte ceva din dificultatea acestei meserii, dar și din faptul că educația școlară este unul dintre cele mai importante lucruri pentru dezvoltarea copiilor lor. Sau poate că deja s-au relaxat într-o dulce comoditate visând la vremurile în care ne vom întoarce la analfabetism. În fond, unii chiar cred că dacă știi mai puține, ești mai fericit.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Maria Cernat

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *