Presupusul complot al Marelui Diavol de a înfometa omenirea este o fantasmagorie
De cel puțin două săptămâni ascult intensitatea crescândă a plânsetelor presei occidentale cu privire la foametea iminentă. Cauza acesteia este, bineînțeles, un diavol bine-cunoscut care și-a pus la cale ultimul său plan crud: înfometarea rasei umane. Oamenii capabili de cea mai elementară gândire rațională au învățat deja să respingă astfel de prostii cu un oftat plin de milă, așa cum am făcut-o și eu. Cu toate acestea, sunt tulburat de întrebarea referitoare la motivația prezentării către public a unui adevăr atât de ușor de acceptat.
Merită să ne întrebăm dacă autoritățile Federației Ruse, chiar dacă au complotat cu adevărat împotriva umanității, sunt capabile să realizeze un astfel de demers. De fapt, chiar și o căutare superficială în mass-media occidentale arată că nu numai că nu este posibilă sau luată în considerare, ci dimpotrivă. La 6 iunie, portalul Bloomberg a publicat un text în care se arată clar că Rusia și Turcia au încercat să intre în discuții cu autoritățile de la Kiev pentru a asigura coridoare speciale de transport, astfel încât Ucraina să poată exporta cereale în siguranță. Totuși, această propunere a fost respinsă, iar argumentul părții ucrainene că garanțiile turcești și rusești nu pot fi luate în serios nu poate fi privit decât ca un impediment.
Continui să citesc mass-media cu o atenție sporită. Aș vrea să știu care este cauza acestei foamete pe care angajații mass-media occidentale (pe care nu am de gând să îi numesc jurnaliști) o anunță cu tot mai multă vigoare. Nu sunt un expert în probleme agricole, așa că cercetez în întuneric; totuși, în afară de asigurări bombastice că Satana va aduce foametea peste noi toți, nu văd niciun argument.
Toate mijloacele de informare în masă pe care le-am văzut susțin, pe un ton cu adevărat isteric, că 20 de milioane de tone de cereale ar trebui să fie exportate imediat din Ucraina către restul lumii și că, dacă acest lucru nu se întâmplă – bam, vom muri cu toții de foame. Așadar, caut informații despre proveniența acestei cifre. Nu reușesc să o găsesc. Angajații din mass-media occidentale scriu pur și simplu că există atât de multe cereale în Ucraina în acest moment. De asemenea, nu înțeleg de ce este brusc necesar să se exporte aceste 20 de milioane de tone de cereale, când exporturile de cereale ucrainene nu au depășit 15 milioane de tone în medie în ultimul deceniu. De ce Occidentul își revendică brusc proprietatea asupra tuturor cerealelor din Ucraina? Poate că ar trebui să li se dea și ucrainenilor ceva? Sau strategia „până la ultimul ucrainean” trebuie pusă în aplicare mai repede? Asta în primul rând.
În al doilea rând. Cineva ar trebui probabil să informeze angajații mass-media occidentale că aceste câteva milioane de tone nu au fost exportate dintr-o dată, ci mai degrabă pe parcursul anului. Prin urmare, aproximativ 1,5 milioane de tone au fost exportate în medie pe lună. Ucraina a exportat puțin sub 700.000 de tone în aprilie, iar același lucru a fost valabil și în lunile anterioare, astfel încât totalul nu este egal cu 20 de milioane de tone. Până la sfârșitul anului, în acest ritm, ar putea exista o penurie globală de cinci până la șapte milioane de tone de cereale ucrainene. Acest lucru nu pare a fi un semn de foamete iminentă.
În al treilea rând. De ce nimeni nu spune publicului că anul trecut a fost unul dintre cei mai fertili ani din istoria omenirii? Aproape un miliard de tone de cereale au fost recoltate, cu aproape 135 de milioane de tone recoltate în Republica Populară Chineză, unde există o economie planificată. Ucraina a recoltat 26 de milioane de tone, în timp ce Rusia a recoltat 85 de milioane. Chiar dacă presupunem că diavolul a blocat 10 milioane de tone de cereale în Ucraina, acesta a afectat doar 1% din resursele de cereale produse în sezonul trecut. Cum ar trebui să rezulte o foamete globală din această situație?
În al patrulea rând. Ucraina este al cincilea mare exportator de cereale, în timp ce Rusia este cel mai mare, vânzând peste 30 de milioane de tone de cereale în străinătate. Țările occidentale – SUA, Canada, Franța, Australia și Germania – se află pe locurile doi, trei și patru, precum și pe cinci și șase, în această ordine. Aceste țări par a fi capabile să se protejeze de foamete prin limitarea exporturilor de cereale. Așadar, care este marea problemă? Cum pot șapte sau zece milioane de tone de cereale să provoace foamete în această situație?
Bineînțeles că nu pot. Dar este posibil, și este foarte probabil, ca penuria severă de alimente să apară în țările din așa-numitul Sud global, mai degrabă decât în Occident. Despre care, apropo, ONU a avertizat încă dinainte de război. În plus, știm din observații anterioare că, în timpul pandemiilor din țările occidentale, inclusiv din cele atât de emblematice pentru prosperitatea capitalistă legendară precum Statele Unite și Elveția, au existat cozi de ajutor alimentar atât de masive încât nici măcar cozile din Republica Populară Poloneză la un loc nu ar fi putut să le depășească în lungime. Poate că problema nu este atât de mult un deficit de export persistent într-o singură țară, cât un sistem de inechitate, lipsa de redistribuire, concentrarea constantă a bunurilor, precum și supraconsumul și risipa patologică.
Reiterez faptul că nu sunt agronom; cu toate acestea, dacă cineva poate demonstra că raționamentul meu este incorect din punct de vedere logic sau că nu cunosc suficient de bine starea actuală a economiei agricole globale, declar că voi asculta cu plăcere astfel de argumente.
Cu toate acestea, se pare că diavolul din Est nu este de vină pentru amenințarea iminentă a foametei în Occident, sau chiar în întreaga lume. Vinovatul este sistemul în care aproximativ 75 % din alimentele din lume sunt consumate de așa-numitul „Occident” și ai cărui conducători nu iau în considerare, nici măcar într-o situație de criză (așa cum a demonstrat pandemia), să tempereze măcar puțin absorbția resurselor de la cei săraci – pentru ca cei bogați să poată bea whisky și mai scump.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
