Bulgaria şi Rusia – ce nu înţeleg românii?

Lobby-urile politice din Bulgaria manipulează opinia publică românească fără scrupule, încercând să o folosească în lupta lor politică internă. Românii îşi vor lărgi perspectiva doar dacă vor reuși să vadă  în vecinii lor bulgari ceva mai mult decât ”agenţii Rusiei”

Soldaţi sovietici (foto: Pixabay, CC0)

Alegerea preşedinţilor Rumen Radev în Bulgaria şi Igor Dodon în Republica Moldova a fost însoţită de publicarea unui articol şi a unei hărți în presa din România care au fost văzute în întreaga țară în ziua după alegerile prezidențiale din data de 13 noiembrie 2016. Pe acea hartă România a fost colorată cu albastru, iar toate celelalte ţări cu roşu, un simbol al influenţei ruse. Chiar și Ucraina a fost colorată cu roşu, deși s-a scris totuși că Ucraina  se află într-un conflict cu Moscova. ”HARTA Romania, prinsa tot mai strans in clestele Rusiei: Moldova si Bulgaria si-au ales presedinti pro-Kremlin, care se alatura liderilor din Ungaria, Serbia, Cehia si Slovacia”, clama titlul articolului din Hotnews.

Citind asemenea articole m-am mirat mereu cum se poate ca presupusa rusofilie bulgărească, percepție aproape imposibil de combătut, să meargă mână în mână cu apartenența Bulgariei la NATO şi UE. Oare partenerii occidentali nu ştiu că aici în Bulgaria suntem cu toţii  agenţi ai lui Putin? De ce ne-au dat permis să intrăm în structurile lor de securitate, dacă loialitatea noastră principală este către un stat care se află în afara și uneori chiar în opoziție față de comunitatea euroatlantică?

Nu afirm că sunt specialist în politica bulgărească. Uneori mă gândesc chiar că poate înţeleg mai bine politica românească, decât pe cea din țara mea, pentru că mi se pare că în Bulgaria totul este amestecat şi contradictoriu. Premierul Boiko Borisov este prieten cu toate structurile şi cercurile de influență externe şi interne. Se îmbrățișează cu ambasadorul american din Bulgaria, afirmă că trei papi i-au dat binecuvântarea, comunică excelent cu Angela Merkel şi cu premierii britanici, iar în prezent realizează proiecte energetice legate de Rusia. Preşedintele Rumen Radev este un general cu merite excelente apreciate de şcolile militare americane, vorbeşte limba engleză, limba germană şi limba rusă şi este binevenit în multe ţări: începând cu Marea Britanie, continuând cu Germania şi ţările din Europa Centrală, ajungând la sfârşit și la Rusia, China şi ţări din Orientul Mijlociu precum Iordania. În condițiile unei astfel de situații amestecate şi contradictorii mă întreb de ce cei doi politicieni bulgari ar trebui să fie descriși neapărat ca proruși. De ce nu îi considerăm ca fiind pro-germani, pro-britanici sau pro-americani? Sau, și mai bine, oare n-ar trebui să aşteptăm de la ei să fie în primul rând pro-bulgari?

Căutam momentul potrivit pentru a scrie acest articol din momentul în care la o conferinţă ştiinţifică din Parlamentul Român am discutat cu un tânăr expert român în relaţii internaţionale, care m-a întrebat ce gândesc despre președintele Radev. Atunci aveam deja suficientă experienţă în relaţiile cu românii şi aveam idee despre sensibilitățile lor naționale și suspiciunile legate de ruși. Încasasem deja câteva ironii la adresa mea care se manifestau mai ales când românii cu care mă cunoşteam aflau că mă numesc Vladimir – la fel ca preşedintele rus. Am simţit mereu la români un amestec de dispreţ şi frică legate de presupusă rusofilie bulgărească. Îmi dădeam seama că probabil pentru mulţi români – în special pentru cei din generaţiile mai bătrâne, relaţiile cu bulgarii ar fi de nedorit, din motiv că noi bulgarii suntem slavi, scriem în chirilică şi se presupune că avem simpatii față de Rusia. În momentul acela – în mai 2017, deja scriam pe blogul meu de mai bine de un an şi jumătate şi îmi doream să fac ceva care să elimine barierele în comunicare între români şi bulgari. Iată de ce i-am spus tânărului expert de la Academia Română că cel mai bun mod în care pot să-i răspund este să scriu un articol în care să prezint punctul meu de vedere privind relaţiile din triunghiul bulgari-români-ruşi.

Cred că acest moment a venit, pentru că acum eu însumi mă simt mai sigur pe ceea ce cred. Dar el a venit şi pentru că în opinia mea românii au nevoie de cineva, care să explice pentru presa din România ce anume se întâmplă în Bulgaria. În prezent există două sau trei canale directe prin care ştirile şi analizele din Bulgaria ajung la presa românească. Unul canal e reprezentat de traducerile articolelor autorilor bulgari care scriu la Baricada, articole traduse pentru Baricada România şi care apar și pe blogul meu. Al doilea canal este reprezentat de efortul de traducere a articolelor din Bulgaria realizat de agenţia Rador, care face parte din Radio România şi unde lucrează două jurnaliste care stăpânesc limba bulgară. Al treilea canal e reprezentat de publicațiile bulgăreşti de limba engleză precum Novinite şi Sofia Globe din care jurnaliştii românii preiau şi traduc scurte texte.

Ceea ce consider că lipsește din peisajul media din România sunt tocmai specialiștii care să interpreteze articolele traduse. Lipseşte punctul de vedere al cuiva care este cât de cât familiarizat cu realitățile din Bulgaria, un punct de vedere care, bineînțeles trebuie să se distanțeze cât mai mult de toate clișeele și stereotipurile cu care românii au fost hrăniți în timpul tranziției, dar și pe vremea lui Ceaușescu. Rusofilia bulgărească este un exemplu de labirint, în care cititorul român se pierde, dacă vreodată arată interes pentru adevărul de dincolo de Dunăre.

Ce ar înţelege cititorul român, dacă citeşte consecutiv articolele ”Președintele Bulgariei se simte captiv în UE” din ziarul ”Dilema Veche” şi ”Analiză Dnevnik: Pentru interesele Rusiei în Bulgaria se lucrează în Guvern, Parlament şi în principalele mijloace de informare în masă” pe site-ul Hotnews? Primul articol numește diferite media, despre care afirmă că sunt anti-occidentale – precum site-ul pentru care lucrez în prezent ca voluntar – Baricada – şi  canalele media din grupul ”Capital” al oligarhului Ivo Prokopiev. Conform acestui articol figura principală antioccidentală din Bulgaria este preşedintele Rumen Radev. Articolul mai afirmă că media anti-occidentale sunt finanţate de surse occidentale! Din articol aflăm că media ”antioccidentale” precum ”Capital” sunt finanţate de Fundaţia ”America pentru Bulgaria” şi din reţea lui George Soros.

Al doilea articol este scris original în limba bulgară de ”Dnevnik”, care face parte din grupul  ”Capital”, apoi este tradus de Rador şi astfel ajunge la Hotnews. Acolo lucrurile stau exact pe dos! De data aceasta premierul Boiko Borisov este cel care realizează proiectele ruse din Bulgaria. Se afirmă că el face acest lucru în colaborare cu presa loială lui.

„O parte dintre ziarele de mare tiraj – cum ar fi Telegraf, Trud, Monitor și 24 Chasa -, răspândesc propaganda rusă acordând o atenție specială anumitor aspecte. De exemplu, cât de corectă a fost politica externă rusă în Europa, Orientul Apropiat și America Latină; cât de importante sunt Bulgaria şi Balcanii pentru Europa, proiectele energetice ruseşti și cât de dezgustătoare sunt valorile euroatlantice. Numitorul comun între toate aceste publicaţii este că sunt conectate la rețele cu legături de afaceri apropiate de Rusia – cum ar fi unul dintre magnaţii mass-media bulgari și parlamentar Delian Peevski. Mijloace de informare în masă sub influenţă rusă au devenit şi platforme pentru politicieni pro-ruşi conectaţi între ei, jurnaliști și intelectuali, care pun laolaltă propaganda discursului sancţionat de Kremlin despre valori conservatoare şi valori tradiţionale acolo unde apare o asemenea posibilitate în dezbaterea publică – în special atunci când este vorba despre genul social, persoanele LGBT sau familia tradițională”, scrie în articolul lui Hotnews, care redă informaţie din ziarul ”Dnevnik”, citată de ziarul bulgăresc la rândul lui din raportul Centrului pentru Studiul Democraţiei (de notat ca acesta a fost un citat din raportul care a fost lansat la Washigton la data de de la 22 ianuarie 2020, care apoi a fost editat de Centrul pentru Studiul Democraţiei – numelele celor patru ziare bulgare au fost sterse, şi s-a scris scris că ”mai multe dintre ziarele bulgare cu cel mai mare tiraj răspândesc propaganda rusă concentrându-se să arate cât de corectă a fost politica externă rusă din Europa, Orientul Mijlociu şi America Latină şi cât de importante sunt proiectele energetice ruse pentru Europa, Bulgaria şi zona Europei de Sud-Est”. Apoi citatul fiind neschimbat.)

Ce avem aici? Dacă eu am fi fost un cititor român, care nu ştie limba bulgară şi nu cunoaşte Bulgaria, probabil m-ar gândi că în Bulgaria toţi sunt agenţii Rusiei – Boiko Borisov şi media loiale dar și adversarul său, Rumen Radev şi media anti-Borisov. 

În realitate, acesta este efectul direct al faptului că lupta din politica internă bulgară, care este din ce în ce mai puternică, se bazează pe două câmpuri de putere – pentru şi împotriva lui Borisov. Ce fac aceste facțiuni rivale din politica bulgară? Ei bine, se acuză reciproc în presa străină că servesc Rusia!

Când fac asta în România ele întăresc stereotipul bine cunoscut de pe vremea lui Ceauşescu – ”În Bulgaria totul este legat de Rusia, nu trebuie să punem piciorul acolo. Să stăm pe insula noastră de latinitate unde suntem păziți de amestecul slav”.

Oare există cineva care poate spune cât de absurd este să descrii ”Capital” ca un canal mediatic antoccidental (ambii jurnaliști bulgari erau în momentul publicării articolului în limba română angajaţi la grupul media lui ”24 Chasa”. Or, ”24 Chasa” este catalogizat ca canal mediatic pro-Borisov, spre deosebire grupul Capital, care este anti-Borisov)? Autorii bulgari ai textului din Dilema Veche poate că i-au derutat pe cei din România care au comandat articolul şi raportul? Baricada Bulgaria este probabil media cu cele mai multe articole preluate din presa occidentală în Bulgaria. Ea este critică nu doar la adresa realităţilor occidentale, ci şi către cele din alte părţi ale lumii. Cât despre presa care îi sprijină Peevski şi Borisov – tot nu sunt convins, că ele pot fi categorisite atât de uşor ca fiind legate exclusiv de influenţa rusă. Ambii oligarhi au contacte cu SUA, de exemplu, putere care este la rândul ei reprezentată mediatic.

În opinia mea cele două facțiuni propagandistice rivale din politica bulgară – cel pro şi cel anti Borisov, manipulează în prezent opinia publică românească, folosind stereotipurile existente despre Bulgaria. Asta ar putea fi în beneficiul acelor părţi din societatea românească cărora le convine că lucrurile în relaţiile bulgaro-române să stea exact aşa cum au stat de zeci de ani – fiecare dintre noi să stea între conaționalii săi. Însă cred că şi în Bulgaria, şi în România există oameni, care dezvoltă relaţii între ambele ţări, depășind clișeele şi fricile. Ar trebui să auzim opinia acestor oameni mai des.

Politica în sine ar trebui să nu fie un spaţiu unde oamenii sunt doar etichetaţi şi categorisiți ca făcând parte dintr-o tabără geopolitică sau alta. Speranţa mea este că în politică, în media şi în relaţiile între oameni există şi spaţiu pentru imaginaţie. Dacă ne dorim să vedem influenţa rusă, o putem găsi nu doar în Bulgaria, ci şi în România. Dar dacă ne dorim să ne privim la vecinul ca sa vedem ceva care ne atrage, ne interesează și nu ca pe ceva care ne pare respingător, atunci avem nevoie să facem o schimbare în primul rând în noi înșine. Aici se află locul imaginaţiei în relaţiile internaţionale.

Oare există altceva în bulgarul de lângă mine decât rusofilia? Nu ştiu. Aş dori că cititorii români ai acestui articol să se pronunțe. Dacă cineva găseşte în mine sau în concetăţenii mei ceva mai mult sau mai puţin decât faptul că suntem agenţi ai unui serviciu adversar de informaţie, mi-ar plăcea să ştiu ce este acel ceva care merită atenția lor. Cred că relaţiile româno-bulgare ar intra într-o nouă eră dacă am arăta o curiozitate sinceră către celălalt şi i-am acorda empatie și încredere.

Dar am şi un alt mesaj, poate şi mai important, în acest text. România are nevoie de experţi, care nu doar traduc din limbi străine, ci pot, pe lângă asta, să interpreteze, să aibă încrederea şi cunoştinţele necesare pentru a  veni cu o perspectivă proprie despre realităţile din regiune. Dacă România nu cultivă acești specialiști nu face altceva decât să permită ca teritoriul ei să devină terenul propice pentru lupte străine în care facțiunile rivale se înfruntă. Oare nu este mai util și mai interesant ca România să aibă o analiză nuanțată și competentă pe subiectele regionale?

Apariția acestor experţi nu este ceva care se poate petrece peste noapte în chip miraculos. Dacă vine vorba de Bulgaria, politica bulgară în prezent îi divizează pe oameni într-un mod cu totul și cu totul artificial în doua tabere importante (pentru şi împotriva lui Borisov sau pentru şi împotriva lui Radev) care împiedică apariția punctelor de vedere alternative. Dacă eu aș  fi jurnalist român sau cititor, aș dori să pot privi dincolo de contradicţiile create de putere – către opinii, care nu mă vor manipula emoţional, opinii care mi-ar putea oferi o înțelegere inedită a subiectelor. Am speranța că textul acesta îndeplineşte exact acest scop.

 

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Vladimir Mitev

Jurnalist de știri și analize internaționale. A lucrat pentru revista săptămânală bulgară ”Tema” între 2008 și 2015. Fondatorul blogului bilingv româno-bulgar ”Podul prieteniei”. Articolele și traducerile lui au aparut în agenția BGNES, revistele ”A-specto”, ”Economie”, blogul ”Bulgaria Solidară”, și altele. A publicat şi în revistele românești Decât o Revista și Q Magazine, în revistele culturale Vatra şi Poesis, ca și pe site-ul românеsc de stânga Critic Atac. În prezent face doctorantură de literatură iraniană la Unversitatea din Sofia. Începând cu iunie 2020 dezvoltă în limba română, limba bulgară, limba engleză şi alte limbi blogul ”Podul persan al prieteniei”. Din vara anului 2021, el este co-gazda podcastului de relații internaționale "Discuţii transfrontaliere" în colaborare cu jurnalista poloneză Malgorzata Kulbaczewska-Figat.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *