În condițiile în care Iranul va avea un alt guvern este posibil un nou acord cu SUA

Un interviu cu expertul iranian în politică externă Farzad Ramezani Bonesh despre alegerile parlamentare din februarie 2020 din Iran şi consecinţele lor pentru viitorul ţării

Isfahan (foto: Pixabay, CC0)
Farzad Ramezani Bonesh (foto: Farzad Ramezani Bonesh)

Farzad Ramezani Bonesh este un cercetător şi analist al  relaţiilor regionale şi internaţionale specializat în zona Golfului Persic şi Asia de Sud. El a fost şeful departamentelor de cercetare din câteva think tankuri iraniene. A semnat sute de articole de cercetare, scurte analize şi texte jurnalistice în limba persană şi limba engleză.

Domnule Bonesh, în februarie 2020 vor avea loc alegeri parlamentare în Iran. Ce rezultate aşteptaţi şi ce ar putea însemna votul iranienilor pentru politica externă a Republicii Islamice?

Se aşteaptă schimbări în Majoritatea din Adunarea Consultativă Islamică (parlamentul iranian – nota traducătorului). Această schimbare va fi în beneficiul criticilor guvernului. Parlamentul viitor va deveni mai de dreapta. Această schimbare nu va afecta profund şi fundamental politica externă a Iranului, dar ar putea permite noi tactici în strategia iraniană de politică externă.

În ce măsură rezultatele ar putea semnifica o detașare de planul original al lui Hassan Rouhani pentru deschiderea către scena internațională şi integrare în economia mondială?

Într-adevăr rezultatele ar putea reprezenta o detașare de planul lui Rouhani pentru deschidere către cooperare internațională şi integrare în economia mondială. Dar aceste rezultate nu pot duce la o schimbare semnificativă în politica externă.

În guvernările lui Ahmadinejad şi Rouhani Iranul a creat așa-numita ”axă a rezistenţei” în Orientul Mijlociu, compusă din ţări cu populaţii șiite sau lideri şiiţi, axa îndreptată împotriva a ceea ce Teheranul considera ”aroganţa” în politica regională. Care este viitorul acestei axe de rezistenţa într-o perioadă când Casa Albă aplică ”politica presiunii maxime” împotriva Iranului, când au avut loc proteste sociale în Liban şi Iraq la sfârşitul anului 2019 şi când însuşi Iranul a fost recent scena unor demonstraţii?

În ciuda aplicării de către Casa Albă a ”politicii presiunii maxime” împotriva Iranului şi în ciuda protestelor sociale din Liban şi Iraq la sfârşitul anului 2019, această axă a rezistenţei nu se va schimba prea mult. Nu vor fi schimbări pentru că scopul colaborării şi al relaţiilor continuă să rămână constant în ciuda schimbărilor din guverne. De asemenea, nu este o schimbare majoră în politicile Iranului din Iraq şi Liban.

La summit-ul Naţiunilor Unite din septembrie 2019 preşedintele iranian Hassan Rouhani a lansat o iniţiativă iraniană pentru securitate în Golful Persic, care îşi propune cooperare regională în domeniul securității şi este îndreptată împotriva intervenţiei externe în regiune. Există o iniţiativă rusă pentru siguranţa colectivă în regiune care sună asemănător. În acelaşi timp în 2019 a început o misiune americană navală pentru securitate în Golful Persic, iar în ianuarie 2020 o misiune navală europeană, condusă de Franţa, a început în aceeaşi regiune. Ce speră să obţină Iranul prin propunerea sa ca strategie de securitate în Golful Persic, având în vedere faptul că Arabia Saudită, Bahrain şi Emiratele Arabe Unite s-au alăturat iniţiativei americane? Ce consecinţe şi rezultate din iniţiativa iraniană de securitate în zona putem observa în present?

Chiar dacă Arabia Saudită, Bahrain şi Emiratele Arabe Unite s-au alăturat iniţiativei americane pentru securitate în Golf, Iranul lucrează pentru a reduce presiunea americană asupra Golfului Persic. Din punct de vedere al guvernului clerical, iniţiativa iraniană de securitate reprezintă o ramură de măslin, simbol al păcii. Extinderea acestei ramuri de măslin va avea consecinţe pentru Iran pe termen scurt şi mediu. Însă există multe provocări în realizarea planului iranian în regiune.

În ziua de 31 ianuarie 2020 a fost anunţat că INSTEX – mecanismul europeano-iranian de barter, nu a realizat nici o singură tranzacţie după un an de la lansarea sa. Anunţat ca un mecanism menit să permită ocolirea sancţiunilor, acesta se vor ocupa în realitate doar de comerţul cu produse farmaceutice, medicale şi alimentare – care oricum se aflau în afara sancţiunilor americane. Grupul EU3 (Marea Britanie, Franţa şi Germania) s-au arătat îngrijoraţi în primul rând de salvarea acordului nuclear când vine vorba de relaţiile cu Iranul. Dar care este interesul iranian în relaţiile cu UE?

Interesele iraniene cu privire la relaţiile cu UE sunt diferite şi au dimensiuni politice, economice şi geopolitice. Teheranul speră că europenii ar putea ameliora presiune economică impusă de Trump şi să forţeze Washington-ul să se întoarcă la acordul nuclear. Însă asta este foarte dificil.

Ce rol ar putea juca ţări precum România şi Bulgaria, care au avut relaţii tradiţionale cu Iranul timp de multe decenii, în acest moment aparte, când tensiunile în jurul Iranului şi sancţiunile împotriva sa cresc?

Ţări precum România şi Bulgaria ar putea juca un rol aparte în medierea şi reducerea tensiunilor din Orientul Mijlociu prin comunicarea şi consultarea mai activă cu UE şi SUA. Când tensiunile în jurul Iranului şi sancţiunile împotriva lui cresc, interesele României şi Bulgariei vor fi afectate fără îndoială din cauza poziționării lor în proximitatea Marii Neagre şi a Orientului Mijlociu.

Donald Trump afirmă că are un acord măreț de discutat şi de semnat cu Republica Islamică. În prezent guvernul iranian respinge  ideea unui asemenea acord. Este posibil oare un asemenea acord dacă parlamentul iranian va avea un nou echilibru politic în 2020 şi dacă un alt preşedinte iranian va veni la putere în 2021?

Desigur, dacă parlamentul iranian din 2020 ar avea un nou echilibru politic şi un alt preşedinte ar veni la putere în 2021, asta va ajuta schimbarea modului în care privim relațiile cu Statele Unite şi am putea ajunge la un nou acord. Schimbarea condiţiilor politice, economice şi regionale şi introducerea unor noi variabile ar putea duce la semnarea unui nou acord de către viitorul guvern în cadrul intereselor de securitate ale Iranului în regiune.

Care este probabilitatea ca Iranul să ajungă la un nou acord cu ţările vestice? Cât de avantajos ar fi pentru Republica Islamică să continuie apropierea sa față de Rusia şi China, cu care ea a făcut exerciţii navale comune cu puțin timp înainte de moartea generalului Soleimani?

Există posibilitatea de reconciliere cu ţările vestice pe termen mediu şi a unui acord benefic pentru toate părţile între Republica Islamică şi Vest.

Vladimir Mitev

Vladimir Mitev

Jurnalist de știri și analize internaționale. A lucrat pentru revista săptămânală bulgară ”Tema” între 2008 și 2015. Fondatorul blogului bilingv româno-bulgar ”Podul prieteniei”. Articolele și traducerile lui au aparut în agenția BGNES, revistele ”A-specto”, ”Economie”, blogul ”Bulgaria Solidară”, și altele. A publicat şi în revistele românești Decât o Revista și Q Magazine, în revistele culturale Vatra şi Poesis, ca și pe site-ul românеsc de stânga Critic Atac. În prezent face doctorantură de literatură iraniană la Unversitatea din Sofia. Începând cu iunie 2020 dezvoltă în limba română, limba bulgară, limba engleză şi alte limbi blogul ”Podul persan al prieteniei”.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *