Brelocelul politic

Despre sursele extremismului de dreapta în România

Foto – conturile personale de Facebook

Înțelepciunea ziaristului e să știe cînd să NU scrie. În februarie 2022 au apărut zvonuri despre intrarea lui Mihai Neamțu în partidul extremist AUR.  Presa era pregătită, și a dat în el ca-n piñata : traseism politic : PNȚCD, Noua Republică, M10, ARD, PNL, PMP,  cincisprezece ani de candidaturi politice eșuate, și un pentatlon de partide. De prisos să spunem că Neamțu a purtat ghinion tuturor acestor partide, din care o parte au murit. Diverși șefi de partide l-au cules ca brelocel.

Le-a purtat,

tuturor,

ghinion.

S-a scris cam tot ce era de scris despre eternul candidat : două religii, trei căsătorii și șase partide în zece ani.

Pare că nu mai e nimica de adăugat.

Ba mai e.

Mihai Neamțu nu a apărut din senin. N-a publicat articole din senin, nu a publicat cărți din senin, nu a ținut conferințe din senin, nu a apărut la televizor din senin.  A avut susținători puternici, devreme.  George Mioc, om de afaceri din SUA, i-a  finanțat partidul ”Noua Republică” despre care Neamțu repeta că a fost ”mișcare politică de la colțul ierbii”.  Cu iarba, partidul n-a avut în comun decît culoarea verde a dolarilor decartați de George Mioc.

Dar susținătorii vizibili ai lui Mihai Neamțu au fost  the usual suspects, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu,  Horia Roman Patapievici.  Boierii minții sînt cei care i-au promovat, și pe Sorin Lavric și pe Mihai Neamțu, le-au deschis edituri, i-au invitat la conferințe, le-au dat interviuri. Din 1990, toți foștii deținuți politici, inclusiv legionari, sînt  unși eroi naționali anti-comuniști.  Anti‑comunismul e frunza de smochin sub care legionarii, acum bătrînei pitorești, cu ani grei de pușcărie în spate, își ascund mîinile pline de sînge.

Cine e mai vinovat dintre toți boierii minții ? Pleșu, care a scris Minima moralia, și s-a erijat în autoritate morală a generației ? Liiceanu ? Autorul Apelului către lichele  a crescut el însuși lichele politice ca Sorin Lavric și Mihai Neamțu.  Tismăneanu ? Deși știa de textele antisemite ale lui Mihai Neamțu, a închis ochii și l-a promovat, a dat telefoane pentru Neamțu, a scris recomandări pentru Neamțu, i-a găsit burse și l-a prezentat unor politicieni influenți, cu eficiența unei secretare și cu pasiunea unei surori.

De ce nu va merge acest 69 între AUR și Mihai Neamțu

AUR este, în primul rînd, un partid al șmecherilor de cartier infractori. Petre Tobă, torționar la Revoluție, Mihai Lască, deputat AUR de Bihor, condamnat că a bătut șoferi pe șosea și cercetat pentru clonare de carduri, Ringo Dămureanu, bătăuș sindical cu patru clase,  Labașciucul, șoșoaca –  înșiruirea asta e mai mult panoptic de interlopi decît listă de candidați la parlamentare. E relativ greu de crezut că panseluța cu troapiès și papion va supraviețui între rechini.

Neamțu a avut, în cinșpe ani de discursuri, conferințe și interviuri, un discurs elitist. Mi-am dat doctoratul la King᾿s College, am făcut, am dres. AUR e un partid populist – Titi Stoica are doișpe clase. AUR își are deja intelectualii de serviciu, pe Târziu și pe Lavric. Neamțu vrea totdeauna să fie vedeta serii, starul și solistul, nu balerin de antract.  Există o incompatibilitate între conservatorismul elitist al lui Neamțu și populismul AUR,  între costumul trois-pièces Savile Row din lînă Vitale Barberis Canonico și trelingu᾿ lui  George Simion.

Retorica majorității, a bunului simț, a majorității tăcute și a firescului natural.

Cel puțin scăpăm definitiv de retorica conservatoare : conservatorii s-au lăudat totdeauna că reprezintă majoritatea tăcută, firescul, bunul simț, înțelepciunea și smerenia ortodoxiei.  George Simion l‑a apucat de umăr pe Dan Nicușor, l-a apucat de umăr pe ministrul energiei, a intrat cu gorile în primăria Timișoara. Deputatul Lască e un infractor de rînd, Tobă a bătut revoluționari la Revoluție, Ringo Dămureanu e un bătăuș obișnuit. Iar șoșoaca e antifraza înțelepciunii smerite.

Am scăpat, definitiv, de acel discurs prin care Mihai Neamțu se erija în reprezentantul ortodoxiei, al cuviinței, al smereniei și al înțelepciunii.  Nu e nimic ortodox în naționalism și xenofobie. Nu e nimic cuviincios în invadarea primăriei din Timișoara, a parlamentului, a sabotării măsurilor anti‑coronavirus.  Nu e nimic înțelept în conspiraționismul obscurantist.

De zis, o s-o mai zică, însă va suna încă și mai găunos decît a sunat pînă acum. Și e minunat că a așteptat să intre în AUR chiar în momentul în care patriarhul se dezice de partid și de ideologia sa.

Ce crede Lavric despre Neamțu ?

Lavric a scris un articol despre Neamțu. Nicăieri lauda nu sună mai insultător. Îl voi comenta mai jos :

Locupletul lexical = adică ”palavragiul”

Mihai Neamţu e un ins cu abnegaţie atipică : nu mi-l pot închipui bătînd mătănii la icoane fumegoase = e un simplu hedonist monden superficial, care folosește creștinismul ca fațadă.

  E în alura lui un ştaif de spilcuire care contrazice tiparul obişnuit al credinciosului creştin.

= e un dandy obișnuit.  Creștinii nu sînt dandy.

Expansiv pînă la pragul limbuţiei, nu are timidităţi menite a-i turna plumb în vine

 = scrie și vorbește despre absolut orice și e obraznic.

şi în genere nu are complexe din cauza vreunei lacune culturale = are lacune, dar asta nu-l împiedică să-și dea cu presupusul despre orice.

E ceea ce îndeobşte se numeşe un intelectual adaptat perfect la cerinţele moderne ale culturii laice. ­= ”adaptat”, adică duplicitar, cameleonic și lipsit de principii.

postura de pastor adventist, perorînd înflăcărat despre bucuria minunată de a fi copiii neprihăniţi ai Domnului, i s-ar fi mulat de minune pe aplombul simandicos cu care îşi rosteşte frazele.

=”pastor adventist” înseamnă că Neamțu nu e bun ortodox. Și nu este. ”perorînd înflăcărat despre bucuria minunată de a fi copiii Domnului” e zisă sarcastic. ”aplomb simandicos” e sarcastic.

Acum cîţiva ani îl bănuiam de o formă stranie de cabotinie modernă, cea în care afirmarea de sine se făcea sub prapurul Învierii de pe Golgota. E cazul ambuscaţilor care îşi fac din Hristos o proptea de urcare pe treptele notorietăţii. =  acum sînt sigur că creștinismul lui Neamțu e simplu megafon electoral.

Neamțu /…/ În plus, era foarte grăbit, voia să cucerească laurii de la o vreme fragedă.=  E un simplu arivist politic.

Cu timpul, impresia de histrion clădindu-şi celebritatea pe o lacună de caracter mi s-a stins. /…/

= Neamțu e un histrion fără caracter

 Politeţea protocolară i-o luasem drept duplicitate de circumstanţă, iar aplombul oratoric drept glazură de fanfaron. = Așa și este. Cabotin, histrion, fanfaron, Lavric a bifat tot ce voia să spună despre N.

/…/ admiraţia (faţă de Pelikan sau Pleşu) îl împinge spre pragul ditirambilor inutili, din cauza cărora spiritul său ager, de luciditate reacţionară, lasă locul unor dulcegării ancilare.

= Neamțu e slugarnic față de Pleșu.

Patriarhul Daniel a încercat să bage rîmele la loc în cutie și să zică că el, personal, nu votează AUR.  E cam tîrziu. El e cel care a dat ortodocșilor ”decalogul electoral” – să voteze partide pro-familie, anti-avort, tradiționale și naționale.  El a ațîțat cîinii.

Ioan al Banatului s-a fotografiat cu George Simion și nu a dezavuat niciodată luarea cu asalt a primăriei Timișoarei, întreprinsă de George Simion și gorilele sale.  Nu a fost o simplă fotografie întîmplătoare : Claudiu Răducu, redactor al revistei mitropoliei Banatului, a susținut pe față AUR.

Purtătorul de cuvînt al patriarhiei, Bănescu,  a dezavuat partidele extremiste. Dar tot el este cel care l-a invitat la TV Trinitas pe Sorin Lavric, de multe ori. Bănescu e cel care, la emisiuni, lăuda naționalismul, înfiera minoritățile sexuale, condamna  decăderea morală a Occidentului. Lavric doar spunea la răstimpuri ”îhî” ”da” ”chiar așa” ”bine zici” ”nu-i așa ?”.   Regăsești întreg programul politic al AUR în ceea ce zice Bănescu, acest Nosferatu al pravoslaviei.

Eminențele cenușii

Din tot scandalul au rămas neatinși vinovații principali, boierii minții.  Liiceanu și l-a luat pe Lavric asistent la filozofie, dintre zeci de studenți eminenți.  Liiceanu l-a publicat la Humanitas. Manolescu l‑a publicat  în România literară  și i-a adunat public la lansări de carte.  Andrei Cornea și Solomon Marcus au fost onorați să apară la lansări de carte cu Sorin Lavric. Pleșu l-a invitat să vorbească la Colegiul Noua Europă.  Boierii minții au fost un mecanism eficient de valorizare culturală, de valorizare publică și de influență politică.

La 82 de ani, Nicolae Manolescu, la 79 de ani, Liiceanu,  la acneica vîrstă de 73 de ani, Pleșu, la 70 de ani, Tismăneanu – au făcut cît rău au putut și politicii românești, și dezbaterii publice.  Toți tinerii pe care i‑au promovat au fost din zona extremei drepte conservatoare : Cristian Bădiliță, Adrian Papahagi, Mihai Neamțu, Sorin Lavric. Primii doi au fost retrimiși la vatră nu pentru extremism, ci pentru vedetlîc și infatuare prematură. Mihai Neamțu și Sorin Lavric s-au dezbărat de foștii mentori și au otrăvit viața politică.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.

Dan Ungureanu

Dan Ungureanu

Doctorat în lingvistică istorică. Asistent de limbi clasice la Universitatea din Timișoara, 1997-2006. Lector de limba română la Paris (2003-2005). În perioada 2013-2019 a fos lector de limba română la Universitatea Carolină din Praga. Articole în revista Cultura și pe platformele online pagini.ro, CriticAtac, Argumente și Fapte. Stăpânește latina, greaca clasică, franceza, engleza, italiana și spaniola. Ultimul volum: Româna și dialectele italiene, Editura Academiei Române, 2016.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *