8 martie – Nu ziua rozelor, ci ziua spinilor!

De ce am participat, pe 8 martie, alături de o parte a colectivului feminist de stângă, LevFem, la marşul pentru drepturile femeilor din faţa Consiliului Ministerial din Sofia

Activiste LevFem la protestul de la 8 martie în Sofia: Iulia Vladimirova (stângă), Maria Ivanceva (lânga Iulia), Leea Vaisova (lânga Maria) şi Kamelia Ţeneva (dreaptă) (foto: LevFem)

În loc să aştepte liniştite să primească cadouri şi roze, femeile au mărșăluit în multe oraşe ale lumii pe 8 martie pentru a-şi manifesta dezacordul față de inegalităţile cu care se confruntă. La aceste relaţii apăsătoare participă patroni, parteneri de familie, rude şi stat.

Consider marşul de 8 martie pentru drepturile femeilor din Sofia o cauză personală, fiindcă în ultimii 2 ani am conştientizat în modul cel mai brutal de ce acţiunile antisociale ale sistemului de stat şi lăcomia patronilor pentru profit lovesc cel mai mult în drepturile femeilor. Situaţia aceasta a devenit drastică când am devenit mamă. Atunci am văzut cum un angajator care decisese să-mi plătească asigurările sociale la un salariu care pe hârtie era mai mic decât cel pe care îl primeam în realitate, fură, de fapt, din indemnizația mea pentru maternitate, ca să-și reducă costurile cu forța de muncă. Atunci mi-am dat seamă că faptul de a intra în concediu de maternitate nu este deloc o bucurie din punctul de vedere al siguranţei sociale. Dimpotrivă, se cultivă ideea că femeia este „singura vinovată” pentru situația în care se află deoarece a luat această decizie „fatală”.

Marşul pentru drepturile femeilor de 8 martie – Ziua Internaţională a Femeii – a avut loc în faţa Consiliul Ministerial din Sofia. Organizatorul evenimentului este Fondul Bulgar al Femeilor. Marşul este susţinut de Fundaţia Puls, Fundaţia Single Step, Asociația „Pământul şi Oamenii”, Greenpeace Bulgaria, Organizaţia „Pentru Pământ”, Asociaţia Animus, Colectivul ”LevFem” şi alte organizații. Și asistentele medicale care protestează au primit invitația de a trimite o reprezentantă a lor la manifestație.

Mai târziu – după lovitura ce mi-a fost provocată de practicile patronale din Bulgaria – am întâlnit multe femei care deveniseră mame recent şi care își pierduseră jobul. Şi în timp ce ele erau în concediu de maternitate, trăiau cu un stres în plus, neștiind dacă vor găsi job când se întorc pe piaţa muncii care le aştepta.

Reducerea indemnizațiilor de maternitate în al doilea an după naştere (380 de leva – 926 de lei româneşti) pune presiune pe femei pentru ca acestea să se întoarcă mai repede la muncă, chiar dacă ele ar dori să îngrijească copilul timp de doi ani. Această întoarcere la muncă e însoțită de frică – va fi oare totul cum a fost înainte, a găsit oare angajatorul pe altcineva care nu are copii şi este gata să fie exploatat mai mult? În plus, odată cu ieşirea pe piaţa muncii, femeia trebuie să suporte povara sistemului de creșe şi grădiniţe al Municipiului Sofia, unde pe lista celor care aşteaptă loc se mai află 200 de copii înaintea copilului ei. Aşa ne trezim într-un cerc vicios: nu numai că femeile sunt învinuite pentru că nu nasc sau nu nasc îndeajuns de mulți copii, ci tot ele sunt vinovate, de asemenea, pentru că nu lucrează atât de mult cât se aşteaptă de la ele, sau, dacă decid să nască, sunt vinovate pentru că au ales să dea viaţă. Condiţiile sociale le zdrobesc din primul an al naşterii.

Societatea consideră că fiecare femeie este responsabilă pentru alegerea ei și că e treaba ei cum se descurcă. Pe de altă parte, statul nu discută posibilitatea împărțirii responsabilităților ce privesc creșterea copilului între mamă și tată. Astfel se consolidează viziunea profund conservatoare care este cultivată de partidele de extremă dreaptă ce propovăduiesc familia tradiţională şi rolul subordonat al femeii în cadrul ei.

Nu rare sunt situațiile în care angajatorii fac presiuni asupra femeilor însărcinate, încercând să le facă să plece, deoarece știu că nu vor munci pentru ei timp de un an sau doi, iar apoi își vor lua des concediu medical. În ultima perioadă, firmele se opun folosirii în timpul concediului de maternitate a zilelor de concediu de odihnă acumulate în prealabil, pentru că „femeia nu şi-a meritat concediul, pentru că n-a muncit”. Evident, se aşteaptă de la femei ca să-și îndeplinească într-un mod slugarnic datoria „naturală”, funcţionând ca unelte de reproducere, iar în acelaşi timp există așteptarea ca munca lor să fie tot mai ieftină, iar ele să fie lipsite de control asupra corpurilor lor.

A trecut mult timp de la perioada luptelor feministe pentru egalitate în ceea ce privește dreptul de vot, în ceea ce privește dreptul de a studia la universitate, iar de atunci s-au făcut mari progrese, dar se pare că nu am ajuns la niciun fel la egalitate în cadrul sistemului economic. În continuare, femeile: 1) primesc venituri mai mici; 2) trebuie să se realizeze şi ca mame; 3) şi ca profesioniste; 4) ocupă poziţii prost plătite 5) trebuie să suporte autoritatea bărbaților aflați în poziții de putere; 6) muncesc la domiciliu gratuit, ca niște slugi.

8 martie s-a născut ca o zi de luptă. 8 martie este ziua femeii în grevă. Este o zi de solidaritate cu toate femeile din lume care se confruntă cu discriminarea socială şi de rasă şi care sunt ţinute într-o poziţie subordonată.

Femeia este supusă umilințelor și discriminării în viața socială, iar poziția subordonată a femeii în relațiile economice contemporane este strâns legată de faptul că fiecare a treia femeie din lume este victima unei forme de violenţă fizică, sexuală sau psihică. Principala condiție de posibilitate a violenței asupra femeilor este situația de dependență financiară, fizică şi socială în care se găsesc acestea. Cu fiecare nouă zi, ideologia conservatoare devine tot mai răspândită, inclusiv pseudomoralitatea propovăduită de ideologii conservatori care le văd pe femei ca pe niște ființe a căror menire este creșterea copiilor, iar la nivel social, astfel de concepții devin obstacole în calea reușitei femeilor.

Iată câteva dintre cererile cu care am mărșăluit astăzi:

  • Un angajament categoric din partea guvernului şi a instituțiilor responsabile în ceea ce privește adoptarea unor măsuri pentru combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice. Măsurile trebuie să prevadă incriminarea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor; colectarea unor date statistice privind cauzele şi dimensiunile violenţei de gen din Bulgaria; înfiinţarea unei baze de date în MAI bulgar cu informații referitoare la cazurile de violenţă domestică; introducerea unor cursuri obligatorii pentru poliţişti, judecători, procurori, psihologi, doctori şi pentru toţi cei care lucrează cu victime ale violenței domestice și agresori ce se fac răspunzători de astfel de acte de violență; deschiderea unor centre noi pentru cazarea victimelor violenței domestice (cel puţin un centru de criză în fiecare judeţ din ţară).
  • Recunoaşterea muncii casnice drept muncă.
  • Garantarea accesului la îngrijire medicală de calitate, la școli, la creșe, la grădinițe şi la bucătăriile pentru copii în toate localităţile şi sprijinirea tuturor familiilor din Bulgaria, inclusiv a părinților singuri, majoritatea acestora fiind femei.
  • Servicii accesibile pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, care să includă şi cămine pentru bătrâni. De cele mai multe ori, femeia este cea care are grijă de oamenii în vârsta, fapt ce implică o povară suplimentară pentru ea.
  • Sprijin din partea statului pentru îngrijirea și ajutorarea persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, povara extrem de grea a îngrijirii acestor persoane, care acum cade preponderent asupra mamelor lor, va fi redusă. Asemeni copiilor lor, aceste femei merită șansa unei vieți proprii de care să se bucure din plin.
  • Guvernanții trebuie să-și ia angajamentul adoptării măsurilor necesare pentru a preîntâmpina căsătoriile premature şi sarcinile premature, măsuri care să includă o educație adecvată de la o vârstă cât mai tănâră şi campanii de informare la nivel naţional.
  • Stoparea demonizării comunităţii rome ce contribuie la excluderea socio-economică a acesteia – în special combaterea prejudecăților referitoare la „roma tănâră, iresponsabilă și cu mulţi copii”, prin care se încearcă acreditarea ideii că asistența socială şi ajutorul social trebuie eliminate și care contribuie la învrăjbirea diferitelor categorii sociale.
  • Combaterea căsătoriilor încheiate la o vârstă fragedă. Recunoaşterea drepturilor familiilor care nu sunt căsătorite civil şi recunoaşterea parteneriatului civil.
  • Creşterea alocației pentru creşterea copiilor și servicii sociale de pe urma cărora toți cetățenii să beneficieze mai mult.

8 martie nu este despre roze, ci despre spini!

Postări asemănătoare


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat