Logica „adevărat sau fals” a fost schimbată pe logica „profitabil sau neprofitabil”: propaganda însă a rămas
A existat un băiat isteţ, Savik Shuster, care împreună cu o grupare de stînga din Italia au vrut să facă un experiment: să producă un ziar fals. Nimic nou.
Ideea lor era însă mult mai ingenioasă. Ei îşi propun să facă un ziar care să imite 100% un ziar sovietic: format, mchetare, imagine, literă, hîrtie. Era începutul anilor 80. Şi au falsificat nu orice ziar, ci tocmai organul de propagandă al Armatei Roşii: “Steaua Roşie”.
Cu alte cuvinte: ziarul arăta identic cu cel al Ministerului Apărării al URSS, dar conţinutul era unul total opus. L-au editat şi i-au dat drumul în rîndul soldaţilor sovietici din Afganistan.
După cum ştim ziarele sovietice erau în primul rînd instrumente de propagandă, cu alte cuvinte, conţinutul lor era unul fals. E o ipoteză de lucru devenită acum un soi de axiomă.
Bun, întrebarea: ce era atunci falsul “Steaua Roşie”, editat de Shuster în Italia, dar care să zicem că spunea adevărul în raport cu propaganda sovietică? El devine practic prin raport cu cel autentic un ziar de contrapropagandă.
Ce îmseamnă FALS? Dex-ul spune: “Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat”.
De ce produce un uriaş scandal în URSS acest “fals ziar”? Simplu: pentru că presa anilor 80 încă face corp activ al cîmpului politic. Chiar şi în spaţiul comunist. Adevărul şi falsul aici nu contează pentru că presa-şi asumă funcţia sa nu de informare în primul rind, ci de propagandă. Presa este un organ de propagandă pe ambele baricade. Asumat. Iar adevărul poate fi uşor instrumentat ca armă de propagandă chiar mai eficient decît minciuna. Ce este adevărul într-un astfel de cîmp politic? Adevărul este cea ce este legitimat de Putere indiferent care este ea.
Însă într-un cîmp politic conceptul de “fals şi adevăr” funcţionează pentru că ele sînt asumate de fiecare în praport cu Puterea pe care şi-o asumă sau din care face parte. Exemplu: presa din spaţiul occidental spunea adevărul despre regimul sovietic, aşa cum regimul sovietic spunea adevărul depre regimul capitalist (astăzi ştim asta) însă ele funcţionau ca formă de critică nu ca mecanism de informare, ca instrumente de propagandă, nu că instrumente de instituire a adevărului.
Mai este posibil astăzi aşa ceva? Nu prea. De ce? Pentru că presa a devent mai degrabă parte a cîmpului economic şi abia secundar e parte a cîmpului politic. Şi cetăţenii au devenit mai degrabă subiecţi economici decît politici. Totul a intrat într-o altă logică aşa că logica „adevărat sau fals” a fost schimbată pe logica „profitabil sau neprofitabil”. Funcţia de propagandă a presei însă a rămas intactă. Doar că nimeni nu mai reacţionează la asta pentru că nu mai gîndim politic şi nu mai avem un centru al Puterii faţă de care să ne raportăm. Propaganda a devenit parte activă a capitalului cu funcţie de comerţ. Presa oferă informaţie sub formă de marfă iar cetăţeanul devine un consumator.
Se pare că acum asistăm la o repolitizare însă încă nu ştim cum vor reacţiona „subiecţii economici” care deja sînt formataţi altfel la re-transformarea lor în „subiecţi politici”. La ce mutaţii vom asista?
Dar să nu uităm însă un adevăr ceva mai vechi: economia există doar ca economie politică. Economia este doar o formă de a face politică cu alte mijloace. Cum ar veni: o luăm de la capăt dar probabil altfel.
