Se mai poate spune în Polonia adevărul despre Holocaust?
Ediția electronică a marelui cotidian polonez Rzeczpospolita a informat pe 23 februarie 2021 despre decizia unuia dintre parchetele regionale din Varșovia, care anunța refuzul de a iniția proceduri penale împotriva lui Katarzyna Markusz.
Markusz este doctorandă la Academia Poloneză de Științe și redactoare-șefă a portalului de internet Jewish.pl. Procedura de investigare pentru posibila comitere a unei infracțiuni a fost inițiată pe baza unei informări transmise de Institutul pentru Combaterea Anti-Polonismului – Verba Veritatis (în traducere – cuvinte adevărate).
Acest „institut” este una dintre numeroasele curioase organizații create de diverse secte radicale de dreapta din Polonia cu bani de la buget (în acest caz, fonduri de la Ministerul Justiției), unite de teoria oficială a conspirației care se bazează pe ideea că există o conspirație globală împotriva Poloniei ca țară și națiune la care participă nu numai Bruxelles-ul, Moscova sau Berlinul, ci și diverse mass-media mondiale, universități, precum și platforme comerciale precum Netflix. Ca o notă a redacției: În ultimii ani, au înflorit zeci de grupuri care caută în mod activ „anti-polonezismul” în spațiul public mondial.
Informarea împotriva Katarzynei Markusz a fost inițiată pentru presupusa „gravă insultă adusă națiunii poloneze”; o infracțiune care se pedepsește în această țară, în temeiul art. 133 din Codul penal, cu o pedeapsă de maximum trei ani de închisoare.
#Poland: After writing an article for @Jewish_pl, journalist @KasiaMarkusz was threatened with 3 years in prison for “insulting the Polish nation” under article 133 of Poland’s penal code. The prosecutor’s office discontinued the investigation, but questioned her as a witness. pic.twitter.com/iE14RKvGWM
— RSF in English (@RSF_en) February 24, 2021
Dovezile atașate informării au constat dintr-unul dintre articolele sale publicate în toamna anului trecut pe popularul site liberal Kritika Polityczna, în care autoarea discută dacă este posibil și când anume s-ar putea întâmpla ca istoriografia poloneză să recunoască în sfârşit participarea polonezilor la Holocaust ca fapt istoric. Textul discută, de asemenea, negarea constantă a antisemitismului polonez.
Markusz a fost chemată la secția de poliție și a fost întrebată despre caz la începutul lunii februarie.
Având în vedere revizionismul istoric al fundamentaliștilor religioși la putere în Polonia pentru al șaselea an consecutiv, decizia procurorului este mai degrabă un semnal optimist. Totuși, în ciuda eforturilor Partidului Lege şi Dreptate, sistemul judiciar și de urmărire penală nu a fost încă preluat complet sau cel puțin nu a fost deocamdată adus într-o poziție de subordonare totală. Aceasta este, de asemenea, o veste bună pentru persoanele care apreciază libertatea de exprimare și libertatea de cercetare. Cu toate acestea, circumstanțele, precum și semnalul dat de acest caz în sine, sunt scandaloase.
Institutul pentru Combaterea Anti-Polonismului lucrează cu fonduri pe care le atrage dintr-un Fond de Justiție stabilit pe baza contribuțiilor contribuabililor. Scopul declarat de minister pentru formarea sa a fost finanțarea asistenței pentru victimele violenței domestice, pentru copiii părinților divorțați ai căror tați nu plătesc pensiile alimentare, etc. Nu este clar ce legătură are o astfel de compensație cu persecuția unei jurnaliste și cercetătoare a problematicii evreiești.
Cu toate acestea, există problemă de raportare a dreptei politice poloneze față de evreii din această țară și față de istoria lor. Politicienii din partidul lui Jaroslaw Kaczynski aderă oficial la protocolul adoptat – participă la pelerinaje, sărbători de aniversări legate de Holocaust și orice alte evenimente similare.
În același timp, însă, prim-ministrul polonez a depus flori la mormântul unui lider al grupurilor colaborationiste poloneze care operau în timpul celui de-al doilea război mondial, care a comis numeroase crime de război împotriva cetățenilor polonezi de origine evreiască sau bielorusă.
Să nu uităm de coaliția parlamentară a sectelor extremiste de dreapta numită Confederația. Politicienii săi folosesc în mod regulat fraze, descrieri și idei antisemite în discursurile lor publice. Adepții lor, precum Piotr Rybak, au devenit celebri pentru că au ars în public o păpușă agățată cu haine și ornamente tipice culturii evreiești.
Activitatea Institutului Verba Veritatis nu este un incident, ci face parte dintr-un proces care a început în urmă cu câțiva ani. Este bine să reamintim cazul hărțuirii a doi cercetători polonezi care studiau istoria evreilor polonezi – profesorul Barbara Engelking și profesorul Jan Grabowski Amândoi sunt autorii cărții în două volume despre Holocaust, ”Este încă noapte”. În acest caz, este vorba de un proces civil, dar la scurt timp după depunerea acestuia s-a dovedit că inițiativa era dirijată de pe bancheta din spate a unui alt ONG care ascundea „anti-polonezismul” – Fundația Reduta Bunului Nume condusă de persoane despre care avem toate motivele să credem că sunt provocate mental, așa cum este cazul conspiraționistului naționalist Maciej Shwirski, fost președinte al Fundației Naționale Poloneze înființată în timpul primului guvern al partidului Lege şi Dreptate în 2016. Cazul a fost relatat de numeroase mass-media străine, cum ar fi publicația britanică The Guardian, publicația israelită Haaretz și în cotidianul polonez Gazeta Wyborcza (cel mai mare instituție de presă de opoziție din acest moment), cu un profil care recent a devenit liberal, iar anterior a fost conservator – o adăugire din partea redacției). Acolo a fost publicată o scrisoare în apărarea lui Engelking și Grabowski. Procesul a fost descris și de portalul de presă OKO, care se prezintă ca o „mass-media civică”. La acea vreme, subiectul trebuie să fi stârnit spiritele.
Mă întreb cum este posibil ca la atâtea decenii după cel de-al doilea război mondial și după tragedia evreilor polonezi, Holocaustul să devină un subiect tabu în Polonia. Fie nu vrem să vorbim despre asta, fie, dacă este necesar, doar într-un mod definit. Se discută doar despre persoane precum Irena Sendlerova și despre modul în care rețeaua ei de aliați și organizații a salvat aproximativ 2.500 de copii evrei în timpul ocupației Poloniei de către Germania nazistă. De ea se vorbește cu ușurință și de bunăvoie. Dar de ce se păstrează tăcerea excesele rușinoase antisemite precum pogromul din Kielce (1946) sau Cracovia (1948)?
Astăzi avem nu doar literatură științifică și tot felul de documentații istorice, ci și infrastructura potrivită pentru a putea avea un dialog între oamenii de știință, jurnaliștii și cetățenii interesați de subiect, dialog care să-i includă, desigur pe elevi și studenți. Numai printr-o dezbatere sinceră putem depăși tensiunea nesănătoasă care devine din ce în ce mai apăsătoare și care este cauzată de impunerea unor interpretări istorice false în spațiul public. Este timpul să ne confruntăm cu întrebarea dacă există vreun loc în spațiul public polonez pentru adevărul legat de Holocaust.
Aceasta este o versiune prescurtată a unui comentariu al Juliei Lauer publicat în platforma de stânga Strike pe data de 24 februarie 2021.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
