Cea mai mare grevă din istoria omenirii are loc chiar acum 

Protestele fermierilor indieni, care au început în toamna anului 2020, reprezintă tema interviului cu Madhuresh Kumar – un activist și cercetător care studiază mișcările sociale din India

Madhuresh Kumar (sursă: The Resource Alliance)

La 5 iunie 2020, pe fundalul răspândirii pandemiei COVID -19, Guvernul Indiei a adoptat în grabă trei ordonanțe, și anume Legea din 2020 privind comerțul cu produse agricole (promovarea și facilitarea lor); Acordul fermierilor (de împuternicire și protecție) privind asigurarea prețurilor și Legea privind serviciile agricole, 2020; și Legea mărfurilor esențiale (amendament), 2020. Până în septembrie 2020 aceste ordonanțe au fost transformate în lege fără o discuție parlamentară suficientă sau orice negocieri cu reprezentanțiii fermierilor despre posibilele ramificații ale acestor legi asupra vieții lor.

Ceea ce a urmat a fost descris ca fiind cea mai mare grevă din istoria omenirii, cu aproximativ 250 de milioane de participanți. Platforma progresistă maghiară Merce a discutat despre grevă cu Madhuresh Kumar, care este coordonatorul național al Alianței Naționale a Mișcrilor Populare și un bursier pe Studiul Rezistenței la Universitatea din Massachusetts Amherst. Kumar a fost angajat în campanii și s-a ocupat cu promovarea politicilor în jurul controlului comunităților asupra pământului, apei, pădurilor și mineralelor; probleme de deplasare, proiecte energetice, coridoare industriale; mobilizarea resurselor și alte probleme conexe. El scrie în mod regulat pe aceste probleme și a fost publicat în ziare și reviste. Ultima sa carte, în calitate de  co-editor a fost scrisă alături de Elina F și Juergen W, intitulată „Mișcări sociale și rezistență în India”, și a fost publicată în limba germană de Assoziation A, Berlin.

Domnule Kumar, ați putea explica care sunt noile legi împotriva cărora protestează fermierii indieni și de ce acestea sunt problematice?

Cred că există un context: de ce au fost introduse aceste trei legi? Explicația guvernului este că agricultura indiană este în criză și are nevoie de reforme iar măsurile inevitabile ar fi creșterea veniturilor fermierilor și liberalizarea pieței agricole, astfel încât să poată exista mai multe investiții și investiții din partea sectorului privat și a industriei. Adică, să existe o mai mare comercializare a agriculturii. Aceasta este logica de care s-a condus guvernul Indiei când a introdus aceste trei legi.

Toată lumea este de acord că agricultura indiană este în criză, deoarece în medie, în fiecare an, aproximativ douăzeci de mii de fermieri se sinucid din cauza datorilor și din disperare sau pentru că există un eșec al recoltei. Aproape 60% din populația Indiei este implicată în agricultură și activități conexe, chiar dacă contribuția sa la PIB-ul țării este de doar 18%. 80% din toți acești fermieri care dețin proprietate asupra terenurilor sunt mici proprietari. Aceștia lucrează unul sau doi acri de teren (un acru este egal cu aproximativ 40 ari), nici măcar un hectar. Deci, acel tip de țărănime pe care o avem, este o țărănime ce face agricultură la scară mică. Și mai există o mare parte a populației care este complet compusă muncitori agricoli. Nu au niciun fel de proprietate asupra pământului. Ei doar lucrează ca muncitori agricoli.

Aceste legi care au fost introduse recent în numele investițiilor au ca scop promovarea agriculturii contractuale. Cred că cel mai mare punct de dispută al tuturor agricultorilor sunt efectele ei. Una este că va promova agricultura contractuală în care marile corporații precum Pepsi, Coca-Cola, apoi chiar și Adani și ITC vor încheia acorduri cu fermierii, dar fermierii nu vor avea suficientă libertate. Când încheiați un contract între două părți egale, atunci puteți aplica contracte. Dar între un fermier și o mare corporație gigantică, nu există nicio paritate de putere, iar legea nu îl protejează pe fermier. Legea protejează doar obligațiile contractuale față de corporații. Deci, va promova corporatizarea fermierului.

În al doilea rând, se va accelera dezmembrarea structurii de prețuri de sprijin deja existente, care este acolo pentru fermieri. Deci fermierii primesc un fel de subsidie. În fiecare an, să dăm un exemplu simplu, un fermier cultivă grâu și porumb iar guvernul anunță un anumit preț minim de susținere, numit MSP. MSP poate fi treizeci de dolari pe chintal, dar apoi pe piață, agricultorul primește doar 20 de dolari. Deci, nici măcar nu obțineți prețul minim prin asta. În momentul în care vor veni mai multe corporații și vor veni jucătorii de pe piață, prețurile vor scădea mai mult. Prin urmare, atunci când costul de intrare este foarte mare, fermierii nu vor avea producția dorită. Deci, cred că întreaga argumentare se referă la faptul că legile sunt în beneficiul caselor corporative și comercializării agriculturii. Acesta este un punct, al doilea este că structura prețurilor minime de sprijin și subvențiile guvernamentale pentru fermieri se va eroda și încet-încet guvernul se va retrage din ea.

Al treilea moment este modul în care au fost adoptate aceste legi. Așadar, în India, în iulie anul trecut, când am avut vârful pandemiei, au convocat sesiunea parlamentară și au aprobat aceste măsuri fără nicio discuție. Așadar, chiar și în timp ce pandemia era în plină desfășurare în martie și aprilie, au introdus dispoziții de urgență, ceea ce numim noi ordonanțe. Guvernul poate introduce o ordonanță, dar pentru a o transforma în lege, trebuie să o ducă în parlament și ordonanța să treacă prin anumite discuții în comisie. Există, de asemenea, discuții pre-legislative în care oamenii sunt rugați să-și dea avizul, deputaților li se cere să dezbată, să discute și există cel puțin de la șase până la șapte luni de decizie preconsultivă sau procedură de discuție, care precede orice lege majoră care vine în parlament. Dar în acest caz, în primul rând, au adus ordonanța și când parlamentul s-a întrunit, au introdus măsurile pe rol pentru că au majoritate. L-au introdus, l-au trecut, fără dezbateri și discuții. Drept urmare, toată lumea spune că, dacă este o legislație atât de benefică și istorică, atunci de ce nu ne consultați, dacă este pentru binele nostru și nu suntem convinși, atunci de ce nu ne-ați convins? Deci, întreg procesul legislativ a fost realizat într-un mod autoritar, iar acest lucru a atras critici. Acesta este contextul larg al protestelor majore.

Se spune că protestele sunt cele mai puternice din Punjab, unde a fost introdusă pentru prima dată Revoluția Verde. Există vreo legătură?

Comerțul actual cu mărfuri agricole este tranzacționat pe piețele guvernamentale. Deci, în sediul districtului, există aceste mecanisme de prețuri agricole, piețe de mărfuri, piețe APMC. Ca fermier, pot duce produsele mele pe piața APMC, iar guvernul le va cumpăra de la mine. Agricultura este reglementată atât la nivel național cât și la nivelul statelor individuale: guvernul local poate adopta legi dar și guvernul național poate adopta legi. Totuși, într-un sens, guvernele la nivel de stat au mai multă putere în acest. Ceea ce s-a întâmplat este că în alte state, cum ar fi în statul Bihar, statul Jharkhand și în multe alte state, sistemul pieței APMC a fost deja demontat. Fermierii de acolo nu beneficiază de beneficii.

În Punjab, Haryana, Maharashtra și Kerala și, într-o oarecare măsură, în Madhya Pradesh, sistemul APMC funcționează. Prin urmare, acești fermieri sunt mai afectați. În momentul în care este distrus sistemul APMC, din care fermierii obțin beneficii, se va pierde totul.

Avem aceste legi, dar trebuie să fim permanent vigilenți pentru a ne asigura că ele sunt puse în aplicare. Astfel, fermierii spun că există probleme cu piața APMC, dar nu aceasta este modalitatea de a rezolva aceste probleme. Așa că ei vor să mențină cel puțin structurile existente. În Punjab și Haryana, ei au un sistem APMC foarte puternic, deoarece Revoluția Verde a fost eficientă acolo, iar fermierii de acolo trebuie să se asigure că sistemele funcționează. Așadar, acesta este motivul pentru care sunt, de asemenea, mai preocupați să apere această stare de lucruri. 

Protestele s-au mutat la Delhi abia pe 24, 26 noiembrie. Dar protestele din Punjab se desfășoară din august, așa că se protestează de mult timp. Și acum protestele sunt notabile și în Uttar Pradesh, Madhya Pradesh, întreaga India de Nord, aș spune. Sudul Indiei protestează, de asemenea, dar, din cauza distanței, fermierii nu pot veni până la Delhi.

Recent, Curtea Supremă din India a suspendat implementarea reformelor agricole. Care este semnificația acestei decizii?

Atunci când Curtea Supremă blochează o lege, ea trebuie să dea un motiv pentru aceasta. Poate că nu este valid din punct de vedere constituțional, ei pot spune că este ilegal din punct de vedere constituțional, deoarece guvernul a făcut-o într-un mod ilegal. Deci, fără a califica aceste legi ca fiind ilegale fără spună acest lucru în mod clar, Curtea Supremă a spus doar că suspendă legea. Acest lucru, însă, nu este în puterea lor, cu excepția cazului în care Curtea argumentează foarte concret că suspendarea se întîmplă din motive specifice. Astfel, decizia Curții Supreme este o decizie politică prin care Curtea încearcă să se amestece cu o lege. Așadar, Curtea Supremă încearcă să intervină mai degrabă politic decât pe bază legală.

Ei au format un comitet cu cele patru persoane și toți și-au exprimat deja opiniile în sprijinul legii. Fermierii au refuzat să se prezinte în fața comitetului. De fapt, unul dintre membrii comisiei a demisionat deja din aceasta, spunând că nu va face parte din acest comitet. Și rămâne faptul că acest comitet, înființat de Curtea Supremă, nu are puterea de a abroga legea sau de a face vreo recomandare. Deci fermierii spun că guvernul este responsabil de abrogarea legii, așa că de ce ar trebui să discutăm cu comitetul? Deci aș spune că este o decizie politică a Curții Supreme, nu are prea mult de-a face cu conținutul real al legilor.

Deci, este o modalitate de a forța fermierii să negocieze mai degrabă decât să protesteze.

Da, dar nici măcar nu se negociază. Ei spun, uite, te ascultăm, de ce ar trebui să protestezi în continuare? Ar trebui doar să vă retrageți protestele. Așa că fermierii au spus: nu, nu avem încredere în voi. Cred că în ultimii doi ani Curtea Supremă și-a abdicat responsabilitatea. De fapt, a arătat favoritism. Și-a arătat incapacitatea de a apăra de fapt drepturile constituționale ale oamenilor, iar chestiuni constituționale principiale stau înghețate la curte de foarte mult timp. Instanța, însă, își petrece timpul pe probleme banale.

În timp ce vorbim, există un comediant, care a făcut patru tweet-uri la Curtea Supremă criticând una dintre hotărârile acesteia. Un grup de studenți i-au scris procurorului general, care este cel mai înalt ofițer juridic din partea guvernului, spunând că aceste tweet-uri reprezintă un dispreț față de instanță, iar instanța și ofițerul juridic, procurorul general a spus că da, puteți începe o procedură de anchetă împotriva acestuia. Și Curtea Supremă declară audieri pe acest caz. Iar  comediantul pledează în sesiunea Curții: ”Nu pledez vinovat că am dispreț față de Curte. Voi, judecătorii, sunteți oameni atât de puternici. Dacă un comediant vă poate amenința, atunci unde este sfințenia instituției? Aveţi toată puterea.”

Am citit nota de presă a lui Samyukta Kisa Morcha și acolo se menționează că data de 18 ianuarie va fi sărbătorită ca Ziua Fermierilor și Femeilor. Așa că m-am gândit să întreb, a fost prezența femeilor puternică în proteste?

Da. Deci, există tensiuni în mișcarea fermierilor și cred că problema femeilor a rămas invizibilă, deoarece societatea indinaă este o societate patriarhală. În acest moment, dacă cineva spune „fermier”, înseamnă un bărbat. Dar cred că au fost câștiguri semnificative făcute de mișcarea femeilor. Și, de asemenea, cred că dincolo de mișcarea femeilor, a existat o încercare a Mișcării Verzi, mișcarea ecologistă, de a spune, dar cine este fermier? Deci, întreaga definiție a fermierului a fost contestată într-un interval de timp foarte scurt. Așa că oamenii spun că oamenii tribali care trăiesc în pădure, sunt și muncitori agricoli, producători agricoli, lucrează în pădure și majoritatea sunt femei. În mod similar, femeile muncitoare. Deci, există o schimbare e concept în ceea ce privește definiția fermierilor. Și, de asemenea, din cauza migrației crescute din zonele rurale, femeile sunt cele care îndeplinesc majoritatea sarcinilor agricole. Deci, există o implicare tot mai mare a femeilor şi cred că organizațiile fermierilor au ajuns să o accepte – dar totuși societatea indiană rămâne patriarhală. La nivel mai larg, veți vedea că există o acceptare a femeilor fermiere și a discursului din jur. Dar cred că pe teren, încă nu este atât de vizibil, că nu veți găsi multe femei fermiere ca lideri. Cred că problemele rămân, dar, în același timp, există o recunoaștere mult mai mare a prezenței femeilor. Ele sunt coloana vertebrală și baza mișcării, chiar dacă bărbații sunt aici în fruntea mișcării, atunci femeile fac agricultura efectivă. Și astfel s-au produs multe schimbări. Este adevărat.

În sfârșit, credeți că mișcarea fermierilor poate contesta legitimitatea și puterea lui Modi?

Aș spune că, chiar și în perioada anterioară, 2014-2019, în prima perioadă a guvernării Modi, prima înfrângere politică pe care a suferit-o acesta a fost de la fermieri. Pentru că, atunci când a venit la putere, a vrut să schimbe legea privind achizițiile de terenuri, din nou, pentru a face gesturi companiilor, astfel încât corporațiile să poată dobândi mai ușor terenurile fermierilor. Și a existat o mobilizare masivă. Proiectul lui Modi a fost contestat și, în cele din urmă, a suferit o înfrângere. După aceea, pe parcursul anului 2017-2018 și 2019, timp de trei ani, au avut loc proteste masive ale fermierilor. În 2018, cincizeci de mii de fermieri au mers aproape 300 de kilometri de la Nashik până la Mumbai. Revolta a avut o acoperire mare. Așadar, au existat proteste, chiar și de data aceasta, și cred că trebuie să vedem continuarea tuturor acestor proteste.

Toată lumea speră că acest lucru va schimba narațiunea. Speram chiar și în 2019. Problema rămâne că partidele politice de opoziție nu sunt la fel de puternice. Ei sunt cei care participă în alegerilor și nu sunt capabili să folosească narativele construite de fermieri și muncitori. (Muncitorii industriali au condus tot timpul greve istorice în perioada anterioară, în 2014, 2016, 2017, 2018, 2019 – tot timpul.) Este greu de spus în ce măsură protestele curente îl vor clătina pe Modi, deoarece Modi mai are încă trei ani și jumătate până la următoarele alegeri. Și dacă nu se întâmplă ceva dramatic între timp, protestele agricultorilor  vor avea un impact. Cu siguranță, este un moment de mobilizare pentru toată lumea. Așa că are un impact chiar și asupra discursului. Mass-media este sub presiune, judecătorii sunt sub presiune, dar partidele politice, partidele politice de opoziție trebuie să se unească. Cred că va fi dificil.

Acest interviu a fost realizat de platforma maghiară Merce.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.

Noémi Lehoczki

Noémi Lehoczki

Auto-descris populist. Autor din Merce (Ungaria).

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *