Cum l-au îmbrâncit bodyguarzii pe Mihail Neamțu din lactobar

Liberalii au rămas fără doctrină pentru că te poți solidariza cu principiile, dar ceea ce face Trump de peste un an este politică schimbătoare și oportunistă, iar oportunismul se schimbă zilnic

Stormy Daniels citește “Fenomenului Trump” de Mihail Neamțu

Pe 25 aprilie 2018 s-a împlinit un an de la apariția cărții Fenomenul Trump și America profundă de Mihail Neamțu.

Cartea a fost lansată la Athenée Palace Hilton. Au venit cu supunere Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice al Academiei, senatorul Titus Corlățean, cică din PSD, Cristian Diaconescu, fost ministru de justiție și de externe, Teodor Bołkonski, (“mahalaua ineptă”), fost ministru de externe, Orbán Lajos, președintele PNL, aka Pentecostal National League, deputatul Ben Onani Ardelean, Radu Moraru de la Nașul TV (între timp zburat de la Nașul TV), Sabin Orcan, de la România liberă și scriitorul Oreste Teodorescu.

Să suspendăm o secundă politicienii. Ar fi venit și mai mulți, dar se aflau sub urmărire penală la momentul respectiv. Mai interesanți sunt Radu Moraru, un ciudat, cel care i-a dat lui Daniel Roxin, dacopatul, o emisiune săptămânală de o oră, la care tipul a îmbăloșat ecranul cu stupidități și conspirații despre daci. Emisiuni urmărite cu atenție de securiștii & militari la pensie, mândri de trecutul eroic absolut factice al dacilor. Daniel Roxin a fost un protejat al răposatului general Mircea Chelaru, conducător al represiunii în 1989 și șef al contrainformațiilor militare după. Despre Oreste Teodorescu știm doar că a făcut reclamă pentru Torser (sarcasmele, la felul doi). Reclamă la Torser a mai făcut și colonelul Constantin Teodorescu, care se recomandă “specialist în domeniul psihotronicii și acțiuni energo-informaționale”, și el ceva securist filo-rus. Sabin Orcan și România liberă au distribuit apoi cartea, la prețul de 14 lei. România liberă e un ziar bătrânicios care piere încet, ținut în viață doar de anunțurile de mică publicitate și de faptul că vânzătoarele din obor încă mai au nevoie de ziare pentru învelit morcovii. Și cu fișiere pdf nu se poate. Țelina și păstârnacul au salvat R. L.

Orbán Lajos a folosit momentul ca să anunțe în public primirea lui Mihail Neamțu în PNL. Presa a diagnosticat o reorientare conservatoare a PNL, Pentecostal National League, după alegerea pastorului penticostal Szíjgyártó Ionatan ca secretar general al partidului urmată de înscrierea noii mascote, Mihail Neamțu.

Stormy Daniels pufnește citind de “smerenia ascunsă a lui Trump”

Pentru Mihail Neamțu, Donald Trump este un creștin practicant și smerit. Am aflat între timp despre relația lui cu Stormy Daniels, care a primit 130.000 de dolari să nu dea interviuri despre relația lor, altă prostituată, Karen McDougal, care a primit 150.000 de dolari de la National Enquirer pentru drepturile exclusive asupra poveștilor ei, și care n-a publicat articolul (dacă ea ar fi făcut declarații altor media, National Enquirer ar fi putut s-o acuze de încălcarea contractului privind drepturile exclusive).

Era de așteptat. Trump a fost proprietarul concursului Miss Univers, a apărut pe coperta revistei Playboy, e la a treia căsătorie. Nicidecum modelul unui președinte creștin. Singurul președinte american cu adevărat religios din secolul XX, Carter, e unanim ignorat de toate mass-media conservatoare.

Mai grave decât orice acuzații de fake news sunt știrile aflate la îndemâna tuturor pe care Mihail Neamțu preferă să nu le vadă: Trump pe coperta revistei Playboy, de exemplu.

Creștinism și ipocrizie

Încercările lui Mihail Neamțu de a-l prezenta pe Trump ca pe un bun creștin erau derizorii în 2017, și sunt caraghioase în 2018. Toate astea n-au nici o importanță. Pentru fani, Trump e președintele ideal. Tot ceea ce aflăm despre el din alte surse sunt fake news. Conservatorii au intrat într-o bulă cognitivă, în care realitatea nu mai are nici o importanță. Au apărut, între timp, două cărți despre Trump: Fire and Fury, de Michael Wolff, și A Higher Loyalty, de James Comey. Ambele descriu Casa Albă ca pe un loc disfuncțional, și pe Trump, ca pe un ignorant coleric, luându-și ideile politice de pe Fox News, incapabil să citească rapoarte de cinci-șase pagini, necum să se concentreze pe sarcini de stat majore.

Biserica ortodoxă s-a lăsat prinsă în acest joc, și cochetează cu conservatorii. A renunțat de mult la principii și a devenit oportunistă – sau, ca să vorbim pe limba patriarhului Daniel, acribie zero, iconomie cât încape.

Conservatorii se vând electoratului ca partidul moralității tradiționale. Se pare că în această moralitate tradițională încape orice, inclusiv mail-order Slavic brides. Cât de naiv sau de obraznic poate fi Mihail Neamțu să creadă că Trump a sedus-o la 59 de ani cu altceva decât cu bogăția pe soția de 35, fotomodel cu câteva fotografii nude la activ. Conservatorismul care își lărgește criteriile morale până la infinit își pierde criteriile morale și orice conținut.

Cine a mai plecat de la Casa Albă?

Gary Cohn, șeful Consiliului Economic Național, a fost demis de Trump pe 20 ianuarie 2018. Cohn a avut un conflict violent cu Trump privitor la introducerea de noi taxe vamale pentru aluminiu și oțel. Cohn le-a refuzat, și a fost dat afară. A fost cea mai costisitoare demisie, și singura cu consecințe vizibile: indicele Dow Jones, care urca lent dar sigur, s-a prăbușit de la 26.000 de puncte la 24.000, și și-a încetat ascensiunea. Hope Hicks, director de comunicații (nu știm de ce); Rob Porter, secretarul de personal (pentru că și-a pocnit și prima, și a doua nevastă) ; Omarosa Manigault-Newman, care nu avusese nici o sarcină bine definită.

David Shulkin, secretarul pentru veterani, fiindcă s-a opus privatizării tratamentului medical al veteranilor de război americani (mulți și tineri în SUA). Consilierul pentru securitate națională, H.R. McMaster, pentru că s-a împotrivit planurilor de război cu Iranul, a fost înlocuit de mult mai belicosul John Bolton. Rex Tillerson, secretarul de stat (ministrul de externe) a fost demis de Trump prin Twitter, după un conflict pe tema Iranului (Trump dorește să înceapă războiul cu Iranul, Tillerson nu); John McEntee, consilier personal al lui Trump, pentru jocuri de noroc, Rob Porter (fiindcă și-a bătut și prima, și a doua nevastă).

Tom Price, secretarul de stat pentru sănătate, care în 230 de zile reușise să cheltuiască un milion de dolari pe zboruri charter pe trei continente. Sebastian Gorka, vice-asistent al președintelui, care ar fi trebuit să se ocupe de probleme de securitate și contraterorism, dar care nu a putut primi certificatul de securitate pentru a avea acces la documente secrete. (Imigrase abia de zece ani în SUA, după zece ani de ședere în Ungaria, unde venise din Anglia). Steve Bannon, promovat șef strateg al Casei Albe, după ce fusese simplu ziarist la situl marginal de extremă dreaptă, Breitbart. Bannon a fost dat afară după ce Fire and Fury povestise în detaliu numeroasele sale conflicte cu Jared Kushner, ginerele lui Trump. După care a fost dat afară și de la Breitbart.

Toți atât de ultra-competenți și calificați și experimentați, încât sunt dați afară ca muștele.

Anthony Scaramucci, care a reușit recordul de a rămâne director de comunicații al Casei Albe doar șase zile, dat afară după invective alcoolizate la adresa lui Priebus și a lui Bannon; Reince Priebus, șef de personal, care și-a dat demisia din cauza angajării lui Scaramucci, ca și Sean Spicer, secretar de presă. James Comey, șeful FBI, pentru ancheta influenței Kremlinului asupra campaniei prezidențiale din SUA; generalul Mike Flynn, consilier de securitate națională, după 25 de zile, pentru lobby gras plătit de către Rusia și Turcia.

Naved Jafry, un escroc indian de mică anvergură, ajuns în SUA abia în 2005, a fost angajat la departamentul Housing and Urban Development, de unde a fost dat afară după o anchetă a periodicului Guardian a dovedit că era un simplu escroc, urmărit de justiția britanică.

Ce importanță au toate astea?

Trump este un promotor al unilateralismului în relațiile internaționale. Contestarea NATO, contestarea tratatului comercial NAFTA, retragerea din Tratatul de la Paris contra poluării, retragerea din Parteneriatul Trans-Pacific, denunțarea tratatului de neproliferare atomică cu Iranul. aprobarea Brexit-ului – toate arată că Trump a renunțat definitiv la orice colaborare cu alte puteri, că nu se consideră limitat de nici un tratat semnat și ratificat de SUA, și că e un pur oportunist. Politic, atitudinea poate da rezultate. Dar a o admira și a o recomanda, așa cum face Mihail Neamțu, și în spatele lui, tot PNL, e o prostie. Unilateralismul e egoism și oportunism. Și e imprevizibil. Aliații de ieri vor fi sacrificați pentru schema de mâine. România nu poate avea o politică unilaterală, egoistă și imprevizibilă, fiindcă e un stat de rangul trei, chiar în Uniunea Europeană. Și politica sa externă, și politica sa economică sunt strict condiționate de calitatea de membru al Uniunii.

În ciocnirile care au avut loc în SUA privind statuile generalilor Confederației – da, SUA sunt încă pline de statui ale generalilor care au luptat pentru sclavia negrilor – Trump a avut o atitudine evazivă și s-a declarat pentru păstrarea statuilor. Da, statuile generalilor care luptaseră contra Statelor Unite, și pentru sclavia negrilor, “mărturii istorice ale unui trecut glorios”.

PNL l-a acceptat ca membru pe Mihail Neamțu cu fast și mediatizare, și a girat, implicit, doctrina cărții Fenomenul Trump. PNL a făcut simultan trei lucruri: (a) l-a primit ca membru important pe Mihail Neamțu, (b) a abandonat tacit liberalismul și a trecut la doctrina conservatoare, (c) și-a semnalat afinitatea față de Trump și populismul său kitsch. Neamțu rămăsese singurul produs vandabil publicului din mașina de vot penticostală a arădeanului Falcă.

În fundal a avut loc o rearanjare de forțe politice. Andrei Pleșu scrisese: “Cum să cred în democrație, când, datorită ei, o țară ca Statele Unite ajunge pe mâna unui mahalagiu oblu, încântat de sine și de gândirea sa de rândaș parvenit?” Vladimir Tismăneanu (une fois n’est pas coutume) “Personajul [Trump, n.n.] este o combinație de clown și demagog, are puține idei, mestecă vorbele precum un chewing gum, agită spiritele și creează, zi de zi și ceas de ceas, anxietate, frustrări, nevroze. /…/ Este un șarlatan politic, legat direct de cercurile unei extreme drepte pline de resentimente ataviste, xenofobe, rasiste”. Andrei Cornea scrie și el: “Și în fine, sub președinția incompetentului și narcisistului Donald Trump, devine tot mai clar că America, măcinată de falii interne tot mai largi, își pierde treptat influența globală, consimțind în mod iresponsabil ca cele mai iliberale mari puteri – China și Rusia – să controleze destinele lumii”. Revista Dilema veche îndrăznește să publice, sub semnătura lui Christopher Hill, că “Acum, roata s-a întors, mai ales în ceea ce privește politica externă a SUA. Sub administrația președintelui Donald Trump, guvernul american nu se mai sinchisește nici măcar să simuleze atașamentul față de democrație.” Tot în Dilema, Sever Voinescu e precaut și nu ia atitudine, nici pro, nici contra: “Veți spune că Trump a dovedit, încă o dată, cât e de mojic”. Revista 22 are câțiva jurnaliști, categoria pană, dar care se ocupă de Trump distant și clinic, fără slugărnicie. Descriu pur și simplu ceea ce face, ca pe Animal Planet, fără judecată morală pentru hiena care ucide gazela. Pleșu, Tismăneanu, Cornea sunt perdanții în această rearanjare politică, în care a câștigat Neamțu cu Omagiu conducătorului iubit, Trump.

Intelectualii publici ai României, care au mizat totdeauna pe elitism cultural, au fost, măcar acum, consecvenți cu principiile lor anterioare, și au denunțat analfabetismul trumpian și populismul. Patapievici, corifeul cel mai strident al elitismului cultural și politic, care a promovat “votul calificat” contra votului universal, oponent al democrației ca ohlocrație, Patapievici a evitat să condamne populismul lui Trump. Oportunist ca totdeauna.

PNL

Politic, acceptându-l pe Mihail Neamțu și proslăvindu-i cartea despre Trump, PNL cauționează implicit toate abuzurile lui Trump, imoralitatea și egoismul. Și PNL-ul se regăsește, paradoxal, lipsit de doctrină. Doctrina externă americană dintre 1945-2000 a fost aceea de promovare internațională a unor principii universal valide – drepturile omului, democrație, anti-totalitarism, economie de piață și comerț liber. SUA promova niște valori universale. Trump a declarat că va respecta numai acele tratate și relații care sunt avantajoase SUA, renunțând la principii. Atitudinea favorabilă față de Putin al Rusiei, față de torturile de la Guantanamo, relațiile bune cu Arabia Saudită, denunțarea NATO, toate acestea sunt semne de Realpolitik, politică externă oportunistă, fără principii. Trump a salutat Brexit-ul, și a semnalat că e ostil integrării europene; a introdus taxe vamale protecționiste, prin care a arătat că se opune liberului schimb și integrării economice internaționale.

Iar când Trump are o politică oportunistă și schimbătoare, cine și cum se poate solidariza cu asta? Cu niște principii poți fi de acord sau nu. Oportunismul se schimbă însă zilnic. Și acesta e motivul pentru care spunem că liberalii au rămas fără doctrină. (Populismul nu e o ideologie politică, ci o retorică și o formă de manipulare).

Trump a propus-o pe Gina Haspel, care a supravegheat torturarea unor deținuți musulmani în închisorile CIA din Tailanda. Tortura e interzisă prin convențiile internaționale. Se pare că și Mihail Neamțu, și PNL-ul, acceptă și promovează tortura.

Fiindcă așa stau lucrurile, atunci liberalii nu mai au dreptul să se erijeze nici în creștini, nici în apărători ai moralității, nici în moraliști creștini. Oportunismul, în sine, nu e nici bun, nici rău. Dar oportunismul e complet diferit de atitudinea principială. A avea principii e costisitor. Cei care și-au respectat principiile, cu riscuri mari, sunt eroi și martiri, au statui, nume de străzi și praznice în calendar. Cei care și-au respectat întotdeauna principiile sunt puțini, și mai ales sunt singuri. Ai lui Mihail Neamțu sunt o întreagă haită băloasă.

Il duce ha sempre ragione, spuneau fasciștii. Fascismul nu e o doctrină politică prea coerentă. Fascism e tot ce spune Mussolini. Așa spun și liberalii români ai lui Neamțu: ce spune Trump, aia e adevărat, moral, just, profund, bun, folositor, înțelept și profitabil.

PNL-ul, prin încoronarea necondiționată a nătângului Neamțu, a aprobat implicit și Brexitul, și protecționismul american. Dar România e o parte mică a Uniunii Europene, o parte mică, slabă și marginală. Integrarea europeană a fost avantajoasă României, integrarea legilor europene a fost avantajoasă și a redus puțin arbitrarul financiar și juridic. PNL-ul se declară pro-protecționism și anti-UE. Dar România, în ansamblul ei, e o țară care funcționează doar integrată în Uniunea Europeană. România nu-și permite Realpolitik, denunțarea tratatelor internaționale. Deschiderea lui Trump față de Rusia ar trebui să creeze panică în România. A o aproba sau a o trece sub tăcere, în România, e înaltă trădare.

În aprilie 2018, în România e la putere un guvern condus de PSD, condus de Liviu Dragnea, care a transformat guvernul într-o cleptocrație cu metastaze. E un guvern extrem de impopular. Absolut orice partid de opoziție ar trebui să crească în sondaje, pur și simplu. Dar PNL-ul a intrat într-o bulă cognitivă prea compactă, prea închisă, ca să mai aibă vreun contact cu realitatea. Popularitatea sa în sondaje e undeva între cea a apendicitei și a mătreței.