Trump, marele negociator

Autorul cărții ”The Art of the Deal” face tot posibilul pentru a rupe acordurile și pentru a face imposibile discuțiile multilaterale în relațiile internaționale

Trust me, I’m a negociator (foto: Pixabay, CC0)

Donald Trump, cum știe toată lumea, nu a avut experiență politică înainte de a candida pentru, și câștiga, postul de președinte al Statelor Unite. Experiența sa în negocieri politice era zero.

Scrisese totuși Art of the Deal, ”Arta negocierii” o carte cu platitudini și detalii anecdotice despre afaceri pe care le-ar fi făcut el. Trump, în realitate, n-a făcut aproape de loc afaceri: cazinourile falimentate, faptul că a vândut la diverși promotori imobiliari marca Trump, prin contracte de franșiză, emisiunea TV The Apprentice nu sunt, realmente și în sens strict, afaceri. Falimentele nu-s afaceri, franșizele nu-s afaceri, emisiunile TV nu-s afaceri. Fred Trump, tatăl, moare în 1999. Trump începe emisiunea The Apprentice în 2004. Om de afaceri pe cont propriu Trump a fost doar cinci ani, între 1999-2004. Trump îl pune pe Tony Schwarz să scrie Art of the Deal în 1986, când avea abia 40 de ani și conducea afacerile familiei de abia șase ani. Fred Trump, tatăl, avea 81 de ani, dar nu ieșise din afaceri.

Art of the Deal a apărut în 1987. E mai ales despre cazinourile lui Trump. Cazinourile lui Trump încep să dea faliment în 1991, abia la patru ani după apariția cărții, și agonia lor, cu falimente repetate, durează până în 2009. În 1991 n-ar mai fi cumpărat nimeni vreo Art of the Deal de la Trump.

Un președinte care doar rupe negocierile.

Bilanțul lui Trump: a părăsit TPP, Trans-Pacific Partnership, a părăsit Acordul de la Paris privind clima, a pus sub semnul întrebării și NATO și NAFTA, acordul de liber comerț cu Canada și Mexic.

Ultimul acord pe care l-a părăsit a fost acordul Joint Plan of Action, prin care Iranul se angaja să nu dezvolte arme nucleare și să nu continue purificarea de uraniu nici măcar pentru centrale nucleare.

Președintele Trump, după trecerea primei treimi din mandat, n-a semnat nici un acord internațional mai important, ci doar s-a retras din acorduri și din proiecte de acorduri. A încercat de asemenea să abroge Obamacare, extinderea asigurărilor de sănătate înfăptuită de președintele Barack Obama, fără să reușească. Ultima negociere întreruptă abrupt, și care începuse promițător, a fost aceea cu Coreea de Nord.

Mutarea ambasadei americane la Ierusalim, deși previzibilă – Fred Trump tatăl era deja prieten cu Beniamin Netanyahu din anii 1980, când acesta era ambasador la ONU – a fost un pas care i-a iritat inutil pe arabii palestinieni și care a demonstrat că Trump nu dorește nicidecum să participe la negocierile cu palestinienii, ci sprijină necondiționat Israelul.

Trump a aprobat zgomotos ieșirea Marii Britanii din UE, scandalizând toți ceilalți membri ai Uniunii. ”People want their country back” oamenii își vor țara înapoi, a spus el într-un Tweet.

O consecință a analfabetismului diplomatic al lui Trump e și absența ambasadorilor. Trump a luat măsura brutală de a demite mulți ambasadorii aflați în post imediat ce a luat puterea, fără a pune alții în loc. În mai 2018, după 15 luni din mandat – adică după o treime – 41 dintre cele 188 nu au un ambasador numit. Printre absențele notabile, nu are ambasador în Coreea de Sud, poziție geopolitică sensibilă, nici în Arabia Saudită, aliat important, nici în Turcia, cu care relațiile sunt extrem de tensionate.

Numeroși angajați de carieră au părăsit Departamentul de Stat, ministerul de externe american, imediat după luarea puterii de către Trump.

Primul comunicat al ambasadorului Richard Grenell, numit în Germania în mai 2018, a fost următorul: „cum a spus @realdonaldtrump (profilul de Tweeter al lui Trump) sancțiunile SUA vor ținti domenii esențiale ale economiei iraniene. Firmele germane care fac afaceri în Iran trebuie să le reducă treptat și să le suprime”.

Dacă impunem taxe vamale pe oțel și aluminiu, cum vor reacționa partenerii noștri? Trump și echipa sa n-au gândit niciodată mișcările cu doi pași înainte. Primele țări care au reacționat negativ au fost Mexicul și Canada: Trump nu le poate impune taxe vamale, comerțul dintre cele trei state e reglementat de NAFTA, care instituie o zonă de liber comerț în America de Nord. China a depus plângere la Organizația Mondială a Comerțului, care stabilește cadrul legal al comerțului și tarifelor legale dintre țări. Ulterior, Trump a trebuit să amâne aplicarea noilor taxe vamale la Uniunea Europeană. Practic, măsura agresivă luată în 23 ianuarie 2018 a avut ca singură consecință căderea bursei americane – Indicele Dow Jones a scăzut de la 26 600 la 23 800 într-o săptămână, 10 %, și nu și-a mai revenit. În mai 2018, indicele Dow Jones rămăsese la valorile din decembrie 2017. Atâta a durat idila dintre Trump și mediul de afaceri din SUA : ianuarie-decembrie.

Pe scurt, departe de a avea calități de negociator, Trump s-a dovedit absolut inept în relațiile sale internaționale, în tratative și prin ruperea tratatelor internaționale. Trump nu stăpânește nici un fel de Art, și nu a făcut nici un Deal.

Regele e gol.

Pe plan internațional, SUA, ca orice țară, are parteneri economici și aliați politici; și țări pe care le ține sub blocadă economică și adversari politici. Nici măcar SUA, țară mare și puternică, nu poate iniția un război al taxelor vamale, război economic, cu o țară, și să păstreze țara respectivă ca aliat politic.

Trump a aprobat blocada saudită contra Qatarului, uitând că SUA au o bază militară în Qatar, pe care blocada asupra țării o poate afecta în multe feluri. Și că o alianță dintre Qatar și Iran ar gâtui Golful Persic. După care a dat înapoi cu stângăcie. (Mai în detaliu, o carte excelentă, T. Hamid Al-Bayati A New Counterterrorism Strategy: Why the World Failed to Stop Al Qaeda and ISIS/ISIL, and How to Defeat Terrorists, 2017. pp. 31-34 & passim.)

Un mare imperiu se conduce așa cum prăjim pește mărunt, spune Tao Te King.

Dan Ungureanu

Doctorat în lingvistică istorică. Asistent de limbi clasice la Universitatea din Timișoara, 1997-2006. Lector de limba română la Paris (2003-2005). Din 2013 până în prezent este lector de limba română la Universitatea Carolină din Praga. Articole în revista Cultura și pe platformele online pagini.ro, CriticAtac, Argumente și Fapte. Stăpânește latina, greaca clasică, franceza, engleza, italiana și spaniola. Ultimul volum: Româna și dialectele italiene, Editura Academiei Române, 2016.


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat