Reglementarea nu este o soluție magică de combatere a traficului de persoane
În prima parte a interviului cu jurnalista Maria Moiș, autoare a trei reportaje despre traficul de persoane ce are loc într-o țară unde prostituția este autorizată, am vorbit despre demersul jurnalistic. Despre surse și despre interestul pentru subiect. Este vremea acum să vedem cum s-a desfășurat efectiv documentarea și ce a însemnat concret contactarea surselor, discuția cu româncele de la clubul erotic din Lausanne dar și reacția poliției din localitate. Am vorbit și despre reacția Mariei în momentul în care a conștientizat că, probabil, pe străzile întunecate din Lausanne unde s-a documentat, erau victime ale traficului de persoane pe care ca jurnalistă n-a putut decât să le observe.
Da, te întrebam cum ai ajuns la sursele tale?
Sunt două părți diferte. Am plecat în Elveția. Aveam întâlniri programate într-o zi de marți și într-o zi de vineri, când aveam zborul de întoarcere în București. Aceste întâlniri erau cu poliția de acolo. Poliția Municipală din Lausanne și poliția regională, cantonală și eu știam pentru că am am citit foarte multe materiale de presă din Elveția că și am urmărit legislația de acolo și am urmărit informațiile oferite de municipalitate despre prostituție. Prostituția în Elveția nu doar că este legalizată, dar este și autorizată. Elveția este prima țară care legalizat prostituția în 1942. Prostituția este și autorizată de aproape doi ani de zile. Femeile care vor să practice prostituția acolo trebuie să se înregistreze la poliție altfel sunt pasibile de amendă.Culmea, legislația a fost îmbunătățită, deși nu știu dacă e cuvântul potrivit, după ce la Lausanne o prostituată româncă a fost ucisă de un client. Nu știu dacă e o legătură directă, dar după acel incident s-au întâmplat niște lucruri și cred că asta cumva i-a făcut și pe cei de acolo să schimbe legislația și citind foarte multe articole presă de acolo am ajuns la moment dat la o informație interesantă. Eu știam exact unde este perimetrul unde este voie să lucreze pe stradă. Eu nu mă așteptam să fie totul atât de accesibil. Știam foarte clar unde se desfășoară lucrurile pentru că în raportul municipalității există o hartă și acolo sunt marcate zonă.Sunt două străzi unde au voie să practice prostituția de la ora 10:00 seara până la ora 5:00 dimineața. Este exact zona specificată în rapoartele acestea fac, dar eu nu aveam mare nevoie de o ghidare a poliției în acest sens deși inițial noi vorbisem cu e să mergem împreună cu ei într-o acțiune de control. Ei fac asta foarte des asta sau cel puțin asta spun că fac. Păi până la urmă ce ne-am înțeles noi acasă nu a mai coincis cu ceea ce s-a întâmplat în târg și așa că trebuit să ne desurcăm pe cont propriu. Eu și cu colegul meu a mers în repetate rânduri pe stradă acolo să vedem ce se întâmplă. Am dat ture cu mașina. Aveam o mașină închiriată și am rămas surprinsă de faptul că foarte multe femei erau românce. Unele nu voiau să discute cu noi tocmai pentru că eram români. Colegul meu conducea și eu eram undeva în spate și încercam să surprind aceste momente. Bineînțeles că m-am preocupat să blurăm tot pentru că nu voiam ca fetele să fie recunoscute de cineva din țară. Șă știi că am rămas cu un sentiment…. Simt așa cumva că am fost ingrați, știi… sau că meseria asta este uneori ingrată adică tu primești mai mult decât poți să oferi. După ce am venit de pe stradă din Lausanne am cunoscut-o pe una dintre victime care a fost chiar acolo obligată să se prostitueze. Fix pe străzile acelea întunecate unde noi am mers și m-am gândit: nu aș fi i putut să fac ceva pentru acele fete? M-am gândit mult la asta…
Suspectezi că erau traficate?
Da, da! Dar trebuie să înțeleg foarte bine care este rolul meu să nu mă erijez în salvatoare pentru că nu aveam ce să fac altceva. Adică i-aș fi indus o o stare de frică. Probabil că proxeneții erau la câteva zeci de metri distanța, ar fi văzut. Și cine știe, le făceam probleme. Ce era să fac să deschid ușa și să salvez? Adică era irațional, știi?
Dar acesta este instinctul.
Da, m-am gândit… m-am tot gândit după ce am aflat cu adevărat cum se întâmplă și după ce mi-au povestit ulterior, la vreo două săptămâni am întâlnit o victimă care chiar era obligată să se prostitueze pe același străzi care eu am fost și ne explica acum cum erau instruite să nu vorbească cu români. Asta tocmai pentru că ar putea să ajungă să spună povestea și să fie ajutate și atunci automat rețeaua lor se destramă și au probleme cu poliția. Dar am încercat să îmi înțeleg foarte bine rolul și îmi spun asta în fiecare zi pentru că ai tendința să te implici emoțional.
Dar ce ți a fost cel mai greu emoțional?
Cel mai greu emoțional a fost când am plecat din acel bordel. Ei nu folosesc cuvântul „bordel” pentru că e peiorativ și atunci folosesc cuvântul club erotic sau masaj. Noi am stat la club două ore și ceva și cel mai greu a fost am plecat de acolo în momentul în care a venit primul client și…Cum cum o fi ca ăsta să fie serviciul tău știi și am trecut asta prin prisma faptului că și eu sunt femeie și nu pot să îmi imaginez că cineva cineva chiar își dorește să facă asta. Chiar și fetele au fost foarte deschise. Și eu am încercat să nu le judec și în continuare nu le judec și am acceptat versiunea lor pentru care ele se află acolo, dar eu cred că viața lor ar fi putut să fie altfel dacă dacă în România lucurile săteau altfel pentru că nu întotdeauna e o alegere. Poate ești tentat să faci ce ai văzut în familie. Asta ar fi situația cu fetele care au ajuns să facă asta de bunăvoie, da, acceptăm varianta că sunt acolo de bunăvoie, acordăm credit acestei variante. Dar fetele care sunt traficate ajung acolo prinse în capcanele traficanților pentru fie că ce vor să fugă de propriile lor familii unde ori nu primesc suficientă iubire ori sunt agresate bătute așa mai departe. E foarte ușor să cazi în brațele unui Făt Frumos care spune ce vrei să auzi, pentru că asta se întâmplă și după ce ai trecut granița telefonul și nu mai ai acces nimic. Ce faci în momentele acelea? Ai fost păcălită.
Dar oamenii vor să normalizeze toată situația bazându-se pe o idee foarte ciudată de consimțământ.
Știi ce se întâmplă, uite, vezi, cred că aici vine rolul nostru. Poate că și eu îi judec foarte ușor pe cei care cred așa știi, dar cred că acesta e rolul meu. Ca un fel de arbitru, dacă vrei, să explic oamenilor că uite nu este chiar așa. Pentru că lumea nu cunoaște multe elemente. Dacă ai avut o familie care a avut grijă de tine, ai avut o educație, ai avut un job, ai mers la facultate, n-ai avut grija zilei de mâine, nu ai văzut-o pe mama ta mergând la produs va să aducă banii în casă. Sunt lumi total diferite.
Total de acord.
Și încă ceva. Lumea de obicei se îndreaptă spre victime spre blamarea victimei, să o spunem. Dar nimeni nu pune accent, uite asta ar fi un al patrulea material, pe cine sunt traficanții.
Și cine sunt clienții!
Da, dar tu știi cine sunt traficanții? Eu nu am crezut în viața mea că o să descopăr așa ceva. Am pus întrebarea unui coleg ce înseamnă cifra 5 la început de CNP. Păi asta înseamnă copii născuți după 2000. Eu am consultat un dosar, dosarul traficanților din Argeș, dosarul clanului Berceanu. Și acolo am văzut că sunt mai mulți inculpați, cred că vreo opt și unul dintre ei avea cifra cinci la CNP. Eu nu am voie să dau date din dosar dar, consultând dosarul am avut acces la la date cu caracter personal. L-am consultat în arhiva instanței fără mijloace de înregistrare sau de fotografiere.Dar când am văzut acel cinci mi-am dat seama că asta înseamnă că acești traficanți sunt niște copii, Maria! Înțelegi? Ei sunt niște tineri care fac și ei tot ce au învățat. Și nu înseamnă că asta e o problemă a societății? Și traficanții învață aceste comportamente… Una ditnre fete, victima, mi-a zis când am fost cu mașină și mi-a zis: aici stau alte rude ale clanului. Ăștia sunt la cerșit. Care nu sunt la cerșit sunt la furat și care nu sunt la cerșit și la furat duc fete la produs. Asta mi se pare incredibil.
Deci învață aceste lucruri…
Ei învață să facă asta. Și atunci înseamnă că cineva greșește în mecanimul social. De ce nu se spune stop, de ce nu se oprește lanțul? Știi că eu am tendința uneori să culpabilizez, dar e un fenomen foarte complex și dacă dai vina doar pe o anumită parte, greșești. Spui, poliția nu face nimic sau DIICOT nu face nimic. Nu e chiar așa . Din punctul meu de vedere trebuie ca toți factorii implicați să dispună de niște rotițe să funcționeze foarte bine pentru că … nu știu… e, cum am spus, traficanții aceștia fac ceea ce au învățat să facă. Moștenesc cumva din familie îndeletnicirea asta.
Cred că un cincilea material trebuie să fie despre clienți. De pildă, tu, personal, dacă vezi băieți pe stradă, știi că sunt din România, știi că poate sunt acolo traficați, cred că sexualitatea era ultimul lucru la care te-ai gândi. Cum poate un bărbat să găsească atrăgătoare o asemenea situație?
Uite, ce se întâmplă la bordel … Sunt femei românce care apparent spun că aleg această cale, nu? Fac bani mult mai ușor sunt de acord să lucreze în străinătate, au permis de muncă și așa mai departe. Bărbații se duc acolo, fetele pot să refuze un client, clienții se duc acolo, se înregistrează, adică e o afacere toată și lumea pare împăcată. Poți să spui că asta e, mi-e și greu s-o spun, cumva poți să spui că pot să fiu de acord, deși din păcate, o spun toți cei implicați în combaterea fenomenului traficului, aproape nu există fată care să lucreze doar pentru ea. Pentru că din păcate la final de lună dă banii altcuiva. Acum eu spun ce spun persoanele cu care eu am ținut legătura. Eu sper din suflet să fie suflet să fie femei care chiar să fie așa ele să aleagă asta și să ia ele toți banii.
Dar spui că par împăcate.
Da, dar mi-e greu să cred că cei care consumă servicii sexuale pe stradă – la Zurich există drive in – o vezi pe o fată înghețată la – 4 grade, plânsă și care mai spune ceva într-o franceză stâlcită, dacă vorbim de Lausanne, și ai niște semne că ar putea fi victimă, nu? Și tu ce faci? Alegi să taci că poate mâine vii iar. Nu? Asta mi se pare cel mai trist. De altfel, până la urmă cererea este cea care ține în picioare fenomenul traficului. Pentru prima oară Comisia Europeană vrea să reducă cererea. Aduce în atenție cererea și reducerea cererii. Și e incredibil pentru că este pentru prima oară când în noua strategie de combatere a fenomenului la nivel UE e prevăzută această abordare. Comisia Europeană se gândește inclusiv la niște norme pentru a le impune țărilor membre pentru a reduce fenomenul. E foarte greu de implementat, cum să faci, care sunt regulile. O să spună un client că el n-a știut că e victimă.E ușor în teorie, dar mai greu în practică.
Cred că e și o dimensiune economică…
E vorba de zeci de milioane de euro deci… de ce ar avea cineva interesul să oprească fenomenul. E o industrie.Dar te întrebi oare de ce nu se închide robinetul . E trist. De fapt acesta este mesajul. Traficul de persoane o să existe atâta timp cât o să existe o cerere uriașă. Se pune în discuție foarte frecvent și sunt foarte mulți care susțin ideea reglementării în România a prostituției ca să nu mai existe într-o zonă subterană. De aceea am dorit să mergem să filmăm într-o țară de destinație a traficului. Pentru că s-a acreditat ideea că traficul se întâmplă doar în țările unde prostituția nu e legalizată sau pentru că nu e legalizată, nu? Si atunci oamenii se descurcă cum pot. Ei bine, nu e așa. Uite că se întâmplă să fie victime și în țările unde prostituția e reglementată. Sunt foarte puțini oameni care știu lucrul acesta. Adică Elveția, o țară cu pretenții, totul e legalizat, la vedere, păi cum se întâmplă trafic? Ei bine, se întâmplă pentru că e foarte mulți bani și într-un an de zile au făcut două milioane de euro traficanții din Argeș. Au un mic complex rezidențial la Câmpulung. Din ce altă industrie mai poți să faci atât de mulți bani în atât de scurt timp? Eu am citit niște date din dosare care m-au oripilat, care nu m-au lăsat să dorm noaptea. Fetele erau supravegheate când vorbeau la telefon cu părinții și spuneau le variante mai romanțate ca să nu înțeleagă ce se întâmplă. Și uneori e mai trist. Am citit de exemplu o conversație între mama fetei care ulterior a fost ucisă și fiica ei și în care mama știa ce se întâmplă și îi spunea: „să mai rabzi și tu, mamă, că asta e!” Pentru că lucrurile stau atât de rău în comunități încât și părinții ajung să tolereze, Maria, activitatea asta. De asta spun că nu e o alegere. Ajungi să tolerezi pentru că se fac foarte mulți bani rapid și e foarte trist. Pentru că i-am pus o întrebare polițistului elvețian. Voi de ce nu aveți victime? Că până la urmă ne răspundem singure la lucruri evidente. De ce cele mai multe victime sunt din Europa de Est, Bulgaria, România și Africa de Vest, Nigeria. Tu îți dai seama că româncele se bat cot la cot cu nigeriencele pe străzile din Laussanne? Și până la urmă lucrurile astea se cunosc la nivelul societății de acolo.
Cred că cei care discută la nivel teoretic aceste lucruri cred că trebuie să urmărească materialul tău și discuția noastră unde am avut timp să aprofundăm materialul
Eu nu am pretenția că am făcut ceva exhaustiv și cu siguranță că se putea face mai mult. Nu am putut extinde materialul pentru că făceam un documentar. Se poate vorbi foarte mult despre acest fenomen și sincer să spun mă provoacă și această discuție. Nici eu în acest moment nu cred că avem o soluție miraculoasăși pe care România ar trebui să o aplice însă ce știm în momentul acesta este că nimănui nu-i păsă cu adevărat. Degeaba colectăm apa cu ligheanul de la robinet. Trebuie să oprim robinetul. Asta înseamnă că trebuie să mergi în comunitățile unde se întâmplă și să iei măsuri. Adică înainte ca ele să ajungă victime. Nu se poate să vezi că cineva lipsește de la școală mereu și să nu faci nimic. Nu există identificarea proactivă a victimei. Cum recunoaștem o potențială victimă. Nici măcar nu ne pasă. Îmi spunea persoana victimă cu care am discutat că era la același liceu cu fata care a fost obligată să se prostitueze și a fost ucisă de un client, îmi spunea că fata respectivă era atât de săracă încât mergea la școală trei săptămâni cu aceeași colanți și avea niște încălțări pe care le-ai arunca la gunoi.
Teribil!
Și automat a intrat în mirajul unei vieți mai bune și s-a îndrăgostit, chiar s-a îndrăgostit, nici măcar nu și-a dat seama că e o victimă. În numele iubirii ajung să se prostitueze fiind minore în România. Pentru că asta e practica. Chiar știu și locurile din Câmpulung. Chiar am intrat în profunzime în documentare pentru că mi se părea că e de datoria mea să înțeleg și apoi să explic. Deci sunt obligate aici să se prostitueze și apoi când sunt majore sunt trecute peste graniță.
Spune-mi despre patronul acestui bordel? Spui că el chiar voia să promoveze afacerea.
Așa. Deci cum am ajuns noi la bordel. Noi am amânat odată plecarea pentru că poliția de acolo a spus că atunci nu ne poate susține. În ziua plecării pentru că aveam avionul spre seară aveam deschise vreo cinsprezece documente în care aveam notate tot felul de chestiuni. Am revizuit documentele și am dat peste un articol mai vechi unde patronul clubului a dat un interviu. Și efectiv a fost un impuls de moment. Cum ar fi să dau totuși de el. E un om care își asumă să vorbească. Aveam numele lui: Thierry Schmidely. Știam că deține un club și într-un articol din anul 2011 l-am găsit în subsolul paginii. Era trecut numărul lui de telefon și i-am scris jumătate în franceză jumătate în engleză. Și m-a sunat cam după o oră. Am rămas surprinsă pentru că trecuseră zece ani de la articol. A rămas că o să mă sune cineva din partea lui. M-a sunat o româncă despre care am aflat pe urmă că era șefă la club. Era fostă gheișă. Thierry e un domn care a început afacerea cu un magazim sex shop la Lausanne și mulți cereau și alte servicii. El și-a dat seama că e nevoie de o reglementare. El este părintele, dacă vrei, a acestei legislații a prostituției legalizate. Eu l-am abordat pe tema aceasta. El spune că nu e așa, dar totuși el este cel care a făcut o cartă a prostituției pe care a împărțit-o tuturor șefilor de bordel. El crede că patronul trebuie să acorde respect fetelor și le spune că trebuie să facă asta câțiva ani și apoi să se lase. El spune că ar interzice prostituția la stradă pentru că acolo într-adevăr e loc să ajungă peștii, spune că la el e un mediu de lucru sigur. Asta e ce spune el. Eu am părerile mele și am intrat acolo. A dorit să avem o discuție și a spus că dacă fetele doresc să vorbească el nu le interzice. Cel mai dificil a fost să intrăm. Eu nu i-am vândut gogoși. I-am spus că realizez un material despre traficul de persoane.
El aproape voia să susțină acest tip de afacere.
Cred că de fapt motivul pentru care noi am intrat acolo a fost și pentru că nu avea o problemă să vorbească despre asta și consideră că la el e un mediu de lucru sigur și face asta de 20 de ani și nu mai are o problemă cu asta. Plus că acolo e o activitate care e acceptată. Eu am rămas șocată. Am întrebat femei pe stradă dacă nu au o problemă că el văd pe fete grade la temperaturi sub zero. Și au zis că nu au nicio problemă. Adică… măcar să te întrebi ce e cu ele acolo,nu? Dar dacă se promovează discursul acesta că la noi totul e bine, e roz, că avem grijă de ele, că ele au permis de muncă, înseamnă că nici tu nu îți pui întrebări. Totul e tolerat.Există un fel de acceptare socială a faptului bărbații au dreptul și e firesc să se ducă la aceste saloane.
Tu spui că el este cel care a promovat și e părintele acestui model de reglementare.
Da, e o titulatură pe care eu i-am dat-o. Este destul de cunoscut în Elveția, cel puțin în partea francofonă. A făcut o Cartă a prostituției. Eu nu am oferit multe detalii despre profesie pentru că nu aveam scopul de a promova această afacere. Am încercat să explicăm fenomenul ascultând și membrii asociațiilor care se ocupă de victimele traficului de persoane. Sunt persoane care au fost obligate să se prostitueze în bordel și apoi inclusiv pe stradă. Patronul bordelului spune că e o cerere mare pentru asta și că fetele pot să aleagă. El afirmă că pune capul liniștit pe pernă. Îmi dau seama că e liniștit. Are 40% din tot ce se câștigă.
Poate sunt lucruri la care nu m-am gândit și ai vrea să le împărtășești.
Am rămas șocată de faptul că victima din reportaj și fata care a fost ucisă nu ar fi ajuns în Elveția ca victime dacă rețeaua nu primea condamnare cu suspendare pentru trafic de minori, pentru că ei obligau minori să se prostitueze. Dacă rețeaua era oprită la timp și dacă membrii ei ajungeau în pușcărie, acolo unde le este locul din punctul meu de vedere, nu se ajungea aici. Le-au răpit fetelor demnitatea și viitorul, înțelegi? Le-au făcut un rău iremediabil. Sunt depresive și sunt la pământ și nu știu dacă vreodată, deși sper din suflet, că se vor vindeca. Le doresc puterea aceasta să se vindece. Și uite Carmen nu a fost o fată care să fie foarte săracă. Pur și simplu n-a primit suficientă afecțiune în familie și s-a îndrăgostit de unul dintre membrii rețelei fără să știe că el era un membru al clanului care ducea femei în Elveția. E incredibil, Maria, cum la nivelul comunităților se cunosc aceste lucruri și nimeni nu face nimic. Mă șochează. Știu, știu și familiile fetelor care lucrează în Elveția. Sunt fetele cu care am vorbit au rude care fac același lucru. Eu am arătat doar o mică parte, poate 10% din fenomen. Cam 30% dintre fetele care se prostituează și care sunt înregistrate sunt românce. Cifrele neoficiale arată că sunt cam un milion de prostituate în Europa. Cel puțin 100000 de mii de femei practică meseria. Da, nu toate sunt traficate. Dar toată lumea, toți cei implicați în reducerea fenomenului susțin că foarte puține femei chiar fac meseria aceasta din dorința lor și foarte puține cazuri în care banii ajung la familiile lor sau la copiii lor. Părerea mea este că nimănui nu-i pasă real. Principala teamă a autorităților române este să nu ajungem pe nivelul trei de supraveghere al Statelor Unite la fel ca țări ca Algeria, Maroc sau Afganistan. Cred că facem doar de teamă anumite lucruri, nu facem că trebuie. Nu-i pasă nimănui de aceste comunități vulnerabile și să nu uităm că se întâmplă trafic în țară. Fete din ce în ce mai mici, fără experiență de viață. Și o spune DIICOT într-un răspuns oficial la o solicitare pe care am făcut-o. Poate ai crede că pandemia a încetinit procesul. Nu e așa. Totul se mută în online. Traficanții și-au îmbunătățit metodele pentru a fi mult mai greu să fie trași la răspundere. Nu mai apelează la constrângeri fizice, folosesc metode mai soft pentru că în instanțe e mult mai greu de dovedit traficul.Așa ajung să fie condamnați pentru proxenetism nu pentru trafic de persoane. Automat justiția este mult mai blândă cu ei. Este o afacere cu risc minim și profit maxim. De ce să ratezi așa ceva? Eu refuz să cred că nu există chiar nicio soluție. Poate nu soluții miraculoase.
Doar că sunt mai complicate
E o problemă a societății și nimeni nu arată că îi pasă. Mergem nepăsători înainte. Eu nu judec persoanele care nu înțeleg cum se poate întâmpla. Poate pentru că nu cunosc. Dar care este rolul statului dacă nu să ofere protecție și să-i ajute pe cei mai puțin norocoși?
Așa este! Cred că sunt multe lucruri pe care nu ai apucat să le introduci în materiale.
Da. Sunt și alte părți care nu se regăsesc în materiale. După ce m-am întors din Elveția și știam detaliile dosarului în care un clan din Argeș dusese cel puțin cinsprezece femei la Lossanne unde erau obligate să se prostitueze am căutat mai multe victime prin satele din Argeș. Așa am ajuns la o adresă și am căutat-o pe o fată care era victimă. Și mi-a răspuns un domn care părea peste 40 de ani și mi-a spus că nu e acasă și că e plecată în Elveția. Am încercat să îi mai pun o întrebare și mi-a spus că e plecată. Eram cu colegul meu, l-am rugat să nu filmeze. Eu căutam o victimă dintr-un dosar, nu voiam să o vulnerabilizez. Nu mă duceam cu o cameră la ușa fetei. Și eu cred că acel domn a fost sincer. Nu am intrat în detalii și ca să nu îi fac probleme fetei. Îți dai seama că probabil că ea fusese retraficată și dusă înapoi în Elveția. Asta mi se pare halucinant. Am filmat chiar înainte de sărbători pentru material și am dus cu mine poveștile victimei pe care am găsit-o și care a fost dispusă să vorbească. Mi-am dat seama ce impact negativ are toată această experiență asupra vieții ei, dar m-a susprins că are atât de multă putere și voință încât sper din suflet că se va vindeca într-o zi.
E foarte important să fim alături de ele.
Da, pentru că acești oameni produc un rău iremediabil pentru victime și efectiv femeile sunt reduse la statutul la mașini de produs bani. Dosarul de trafic despre care vorbesc este public. Dacă faci o solicitare poți să-l citești. Crede-mă că dacă ai citi toate interceptările ți s-ar face rău. Cum se poate ca justiția să fie atât blândă cu oamenii aceștia care le răpesc fetelor cele mai de preț valori pe care omul le are și care sunt și protejate prin niște drepturi asumate de state?
Alături de ei sunt și clienții și bărbații de acolo care contribuie. Nu li se acordă atentie. Dar cum poți ca om să faci așa ceva?
Cum poți să cumperi serviciile unei prostituate pe care o vezi că nu se simte bine și care stă în stradă la temperaturi negative și arată ca o persoană minoră? Apropo de discuțiile legate de legalizarea prostituției în România, imaginați-vă că avem un mall cu foarte multe magazine, e clar că intră acolo multă lume și cumpără. Poate comparația nu e bună, dar ce vreau să spun e că dacă nu ai avea mall-ul respectiv și nu ar fi o practică încurajată nu ai fi stimulat să te duci. Odată ce legalizezi o să crești foarte mult cererea, o să fie o piață de desfacere și o să fie foarte multă „marfă” care o să ajungă acolo. Și unde sunt foarte mulți bani ajung și persoane care vor să speculeze piața. Așa că nu știu dacă legalizarea e calea. Deși există în Elveția Rețeaua Națională pentru Sprijinirea Lucrătorilor Sexuali și ei susțin că doar aducerea în legalitate și reglementarea profesiei scoate din subteran pentru că ai o privire asupra fenomenului. Dar totuși sunt atâtea victime. Și atunci îți pui întrebarea: e ok ce se întâmplă în Elveția sau eșuează acest sistem? Pentru că dacă totul e roz și totul e ok să se întâmple așa, nu am mai avea trafic. Depinde la ce te raportezi.
Sau dacă e așa frumos de ce nu merg oamenii bogați să facă asta?
Și dacă e reglementat și dacă nu, acest fenomen există. E o cerere pe piață în acest sens și se întâmplă și în România și sunt foarte multe minore. Fete fără experiență de viață, niște victime perfecte care trăiesc adevărate drame și pe care nimeni nu le ajută și aș fi curioasă să aflu și dacă și cine sprijină acest fenomen.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
