Tentația fascismului – de ce există o fascinație pentru temele fasciste?

Un episod interesant din istoria fascismului

Spectaculoasa ascensiune a partidului AUR ne pune în fața unui adevăr foarte incomod: există apetit electoral serios pentru idei ultra-conservatoare asezonate cu suveranism economic.

Întreținând intenționat ideea că doar măsurile economice sunt cele care contează, e posibil să cădem în capcana de a considera fasciștii aliați care să aducă prosperitate și progres.

Această tentație nu e nouă. Citiți cu atenție următoarele măsuri propuse într-un document emblematic al secolului XX publicat la 1919:

·       Sufragiul universal, cu reducerea vârstei de vot la 18 ani și eligibilitatea pentru vot și pentru funcții electorale pentru toți cei cu vârsta de 25 de ani și peste;

·       Reprezentare proporțională pe bază regională;

·       Votul pentru femei (la care s-au opus atunci majoritatea celorlalte națiuni europene);

·       Reprezentarea la nivel guvernamental a consiliilor naționale nou create în funcție de sectorul economic;

·       Formarea unui consiliu național de experți pentru muncă, pentru industrie, pentru transporturi, pentru sănătate publică, pentru comunicații etc. Selecții care să fie făcute din profesioniști sau din meseriași cu puteri legislative și aleși direct într-o comisie generală cu puteri ministeriale.

·       Promulgarea rapidă a unei legi a statului care să impună o zi de lucru de opt ore pentru toți muncitorii;

·       Un salariu minim;

·       Participarea reprezentanților muncitorilor la funcțiile comisiilor industriale;

·       Manifestarea aceleiași încrederi în sindicatele muncitorești (care se dovedesc a fi demne din punct de vedere tehnic și moral) ca și cea acordată directorilor de industrie sau funcționarilor publici;

·       Reorganizarea căilor ferate și a sectorului transporturilor;

·       Revizuirea proiectului de lege privind asigurarea de invaliditate;

·       Reducerea vârstei de pensionare de la 65 la 55 de ani.

·       Crearea unei miliții naționale cu serviciu scurt, cu responsabilități în mod specific defensive;

·       Fabricile de armament vor fi naționalizate;

·       politică externă pașnică, dar competitivă;

·       Un impozit progresiv puternic pe capital (care să aibă în vedere o „expropriere parțială” a bogăției concentrate);

·       Confiscarea tuturor bunurilor congregațiilor religioase și abolirea tuturor episcopatelor, care constituie un pasiv enorm pentru națiune și pentru privilegiile săracilor;

·       Revizuirea tuturor contractelor de aprovizionare militară;

·       Revizuirea tuturor contractelor militare și confiscarea a 85 la sută din profiturile acestora.

Și acum vine întrebarea: de unde credeți că sunt extrase aceste măsuri? Din vreun manifest comunist? Din vreun document socialist? Sau din vreunul progressist poate. Iată, vot pentru femei! Zi de lucru de 8 ore, salariu minim, impozit progresiv, reducerea vârstei de pensionare de la 65 la 55 de ani. Confiscarea bunurilor congregațiilor religioase. Vai, comunism curat! Nu-i așa?

Mai gândiți-vă puțin! Acesta este Manifestul Fascist. Da, ați citit perfect. Este citat cuvânt cu cuvânt din Manifestul Fascist scris în anul 1919 de politicianul Alceste de Ambris și de designerul și poetul futurist Filippo Marinetti. De Ambris a fost ales în anul 1913 membru al Parlamentului Italian din partea… Partidului Socialist Italian. A fost implicat în divizarea Uniunii Sindicale Milaneze și a militat fervent pentru intrarea Italiei în război. La început s-a asociat cu fasciștii a devenit ulterior un critic al Partidului Național Fascist al lui Benito Mussolini. În 1926 i s-a restras cetățenia și a fugit în Franța unde a murit în 1934. Marinetti a avut o relație mult mai strânsă cu fascismul. A reușit chiar să impună futurismul în Italia și să se opună conceptului de artă degenerată cu care era etichetat modernismul în Germania.

Cert este că a existat în istorie o fascinație pentru autoritarism și fascism. Când vedem azi oameni care se arată încântați de ideile economice suveraniste prezentate de George Simion și de perspectivele naționalizărilor firmelor furnizoare de energie să ne amintim acest episod.

Așa cum marile corporații și serviciile secrete folosesc ideologia woke pentru a-și drapa reacționarismul în culorile curcubeului și a valorilor progresiste și fasciștii sunt gata să arunce în joc niște idei de stânga atrăgătoare.

Avem deci corporații și militarism învăluit în finețurile queer, așa cum arată foarte bine Glenn Greenwald. Dar e la fel de adevărat că avem fascism care adoptă măsuri suveraniste. Să nu cădem în capcana niciunuia. Dacă cineva este atât de naiv încât să își imagineze că dacă o corporație adoptă politica pronumelor sau alt ritual lingvistic sau estetic va face ceva real pentru drepturile financiare ale salariaților e clar că naivitatea de acest tip trebuie evitată. Dacă, pe de altă parte, altcineva se îmbată cu apă rece că cineva ca Simion vrea naționalizarea pentru binele românilor și nu ca să-și consolideze o putere autoritară de care să dispună ca un satrap care n-o să se mai dea dus de la putere în vecii vecilor, iarăși trebuie să-l tragem de mânecă. Și nu doar să-l tragem de mânecă ci ș i să-i punem sub nas acest interesant episod de coabitare dintre sindicalistul de Ambris și fascistul Marinetti.

Ce vedem în contemporaneitate este un spectacol de proastă inspirație cu o stângă tot mai colorată, tot mai vocală pe teme fără impact real asupra vieților salariaților și tot mai elitistă vrând ea să spună muncitorilor cum trebuie ei să fie și mai ales să vorbească. De partea cealaltă vedem un conservatorism de carnaval cu avocați fundamentaliști catolici care vor să interzică divorțul și apoi se bat pentru neveste, căci așa e bine. Să faci un soi de poliamorie, dar să o condamni public și să te opărești indignat doar la auzul ideilor de emancipare sexuală.

Ideile de stânga sunt absolut de bun simț și faptul că segemente ale puterii corporatiste sau conservatoare le folosesc arată câtă nevoie este de ele. Din nefericire, trebuie să evităm cântecul de sirenă al acestor centre de putere care doar folosesc aceste idei. Fie să mai stropească niște valori progresiste peste produsele lor – vezi reclama feministă la Gilette – fie să folosească măsurile economice vitale pentru bunăstare ca pe un morcov foarte atrăgător.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.