Maria Cernat în dialog cu cercetătorul în socio-antropologie Andrei Herța de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău
Atunci când discutăm despre pădure, primul lucru la care ne gândim sunt tăierile ilegale. Ne gândim și la corupție și la exploatărea irațională a acestei resurse atât de prețioase. Am discutat cu Andrei Herța, cercetător în socio-antropologie la Muzeul Județean de Artă și Istorie Zalău, dar și om atașat de viața de la munte, care a fost implicat în numeroase proiecte de cercetare privind cauzele tăierilor ilegale despre acest fenomen dintr-o perspectivă mai complexă.
Ne-am propus să vedem care sunt cauzele de profunzime care ne-au condus în situația de a asista neputincioși la acest spectacol al exploatărilor făcute uneori chiar în arii protejate și în parcuri naționale.
Andrei este cu atât mai calificat să ne vorbească despre aceste lucruri cu cât a lucrat la firme care prelucrau lemnul și apoi a ajuns să cerceteze acest fenomen din poziția de doctorand al Universității Babeş-Bolyai din Cluj.
Așa cum spune el însuși în interviu, Andrei Herța nu are ca temă principală de studiu tăierile ilegale, însă conservarea pădurilor și perspectiva antropologică și sociologică asupra acestui fenomen sunt parte importantă e efortului său de cercetare. Pentru că, ne place s-o recunoaștem sau nu, există, dincolo de corupția care ne șochează în primă instanță, un soi de economie politică a tăierilor ilegale.
La ce ne referim? Așa cum veți putea afla din interviu, schimbarea regimului proprietății prin celebra Lege Lupu intrată în vigoare în octombrie 1997 prevedea că, proprietarii de pădure nu vor primi doar un hectar, așa cum prevedeau reglementările anterioare, ci pot solicita 30 de hectare! Reglementările anterioare prevedeau că pot primi un hectar de pădure, pentru a pune o frână apetitului iresponsabil al proprietarilor de atunci care răspundeau cu o furie incredibilă oricărei încercări de a le explica faptul că pădurea e bun public, dată fiind colectivizarea și faptul că își doreau cu tot dinadinsul ceea ce simțeau că le aparține. Astfel, s-a soţit că având 300 000 de proprietari se vor pierde 300 000 de hectare de pădure și că e o pagubă acceptabilă.
Convenția Democrată este considerată adesea ca fiind o guvernare ideală care a căzut ˮvictimăˮ sistemului ticăloșit și lui Ion Iliescu. Iată însă că în timpul acelei guvernări s-au pus bazele pentru problemele de azi, cel puțin în ceea ce privește schimbarea regimului proprietății forestiere. Să urmărim acest citat din lege:
„Art. 41. – (1) Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.”
- Alineatul (2) al articolului 41 va avea următorul cuprins:
„(2) Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuţie sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii, în imediata apropiere.„
E drept, avem o limitare a proprietății, dar deja 30 de hectare înseamnă enorm. Mai mult, așa cum veți putea vedea urmărind interviul cu cercetătorul Andrei Herța, nu s-au privatizat doar o parte din păduri. S-au privatizat ocoalele silvice. În plus, s-a privatizat instituția pădurarului: avem brigade de cetățeni vigilenți care încearcă ei înșiși să intervină și să apere pădurea! Ca să completăm tabloul, amenajările forestiere nu sunt făcute unitar, nu există infrastructură de drumuri forestiere, iar statutul pădurarului este unul tot mai precar.
Un spectacol dezolant al munților goliți de păduri care oglindește un stat tot mai golit de prerogative, pârgii și forță!
Totuși, așa cum veți vedea din interviu, există și motive de bucurie pe care vă las să le descoperiți urmărind discuția noastră:
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
