Stefano Bottoni: Protestele din Ungaria probabil sunt ultima şansă pentru opoziţie

Maria Cernat în dialog cu Stefano Bottoni, cercetător al Academiei Maghiare de Științe și participant la protestele din Ungaria despre situaţia politică acolo

Stefano Bottoni este cercetător principal la Centrul de Cercetare în Științe Umaniste al Academiei Maghiare de Științe și și-a dat doctoratul în istorie contemporană la Universitatea din Bologna în anul 2005.. Este autorul a numeroase lucrări științifice publicate la edituri de prestigiu precum Indiana University Press, Lexington Books sau Bloomington Press. Motivul pentru care am ales să stau de vorbă cu Stefano Bottoni este acela că, dincolo de cariera academică, el se implică în activitatea politică, fiind prezent la protestele care au avut loc zilele acestea în Budapesta. Mai mult, așa cum el însuși declară, a fost prezent chiar la manifestația în care protestatarii au încercat să ocupe televiziunea națională maghiară.

Pentru început aș dori să le povestești cititorilor noștri câte ceva despre modul în care au început aceste proteste la Budapesta.

Primul eveniment important a fost acela în care, joia trecută, pe 13 decembrie, prin parlamentul nostru au trecut o serie de legi care priveau aspecte importante ale vieții publice din Ungaria. Două dintre ele erau de o importanță majoră. Prima reglementa munca, ridicând numărul maxim de ore suplimentare pe care lucrătorii le puteau presta peste programul normal de la 250 de ore la 400 de ore și, chiar mai important, mărind intervalul de timp în care patronii puteau plăti aceste ore suplimentare de la o perioadă de 12 luni la o perioadă de 36 de luni. Așadar, după noua lege, era posibil să lucrezi orele suplimentare anul acesta și să primești banii pentru munca prestată peste încă doi ani. Această modificare la codul muncii a fost făcută de guvern fără nicio consultare cu sindicatele sau cu alte partide. Dar această lege a atacat interesele multor oameni. Partidele de opoziție au decis în ziua următoare, vineri, să încerce să încetinească adoptarea acestei legi prin aducerea unui număr însemnat de amendamente. Este un proces de obstrucțiune cunoscut și în România când dezbaterile parlamentare durează foarte mult din pricina numărului mare de amendamente. Opoziția ungară a adus aproape 2500 de amendamente la această lege pentru a încetini procesul legislativ. Dar Fidesz a anunțat că toate aceste amendamente vor fi supuse votului la pachet. Cu alte cuvinte, partidul aflat la guvernare a grupat toate amendamentele într-unul singur. Și așa s-a programat un singur vot pentru toate amendamentele alături de alte legi importante. Printre acestea este una și mai controversată, din punctul meu de vedere și o să înțelegi repede de ce spun asta. Ea privește o parte a sistemului de justiție, judecarea cazurilor care implică oficiali de stat. Aș spune că această secțiune a puterii judecătorești a fost destul de independentă în comparație cu alte părți. Nu funcționa extraordinar, dar, totuși, suntem în contextul Europei de est și sunt multe lucruri care nu funcționează. Ceea ce noua lege stipula privea, cum spuneam, o parte importantă a justiției, curțile speciale pentru administrație care sunt menite să judece cazurile penale care îi au în vedere pe membrii administrației de stat. De pildă, ar fi vorba despre cazurile de corupție ale oficialilor de stat sau abuzuri de putere comise de aceștia. Prin această reglementare, partea din justiție care se ocupa cu aceste cazuri era pusă sub directa autoritate a ministrului justiției și judecătorii pentru fiecare caz în parte urmau să fie numiți personal de ministrul justiției.

Ceea ce spui este că dacă cineva ar fi avut, să spunem, o problemă cu un angajat al statului, poate chiar din ministerul de justiție maghiar, judecătorii vor fi numiți de ministrul justiției?

Ai înțeles foarte bine. Realizezi că asta face aproape imposibil pentru un cetățean obișnuit să dea în judecată acești oameni și să se bucure de o judecată imparțială. Este exact motivul pentru care problemele de corupție și alte abuzuri de putere sunt dificil de descoperit și pedepsit. Asta era deja destul de dificil de realizat pentru că puterea a cucerit deja procuratura. Se știe faptul că actualul procuror general este un apropiat al lui Orban și sunt foarte atenți să nu deranjeze guvernul cu probleme de corupție. Dar totuși era posibil să obții ceva în sala de judecată. În condițiile actuale este aproape imposibil.

În ciuda acestor lucruri, impresia generală este că Orban și guvernul său sunt susținuți de cetățenii maghiari de vreme ce le-au acordat o majoritate de voturi. Crezi că reacția față de Orban și givernul său s-a schimbat în timp, s-a schimbat cu ocazia acestor legi, care e pronosticul tău?

Avem foarte puține date în această privință acum. Nu avem sondaje de opinie care să arate o eventuală schimbare de perspectivă a populației. E greu de estimat. Ceea ce am văzut au fost proteste a câtorva zeci de mii de persoane în Budapesta și a altor câteva sute de mii care și-au arătat sprijinul pe rețelele sociale. Această stare de nemulțumire a cuprins în primul rând Budapesta care înseamnă un sfert din populația țării și avem foarte puține informații despre reacția la legi în celelalte regiuni și nu avem cum să spunem acum dacă această shimbare de atitudine față de Orban ar putea fi un nou început pentru opoziție. E important de reținut acest aspect. Ele nu doar că susțin protestele, dar încearcă să construiască, pornind de la aceste proteste, un nou tip de politică și un nou tip de legitimare pentru ele însele. În plus, protestele au fost foarte puternice și violente. În Ungaria nu au mai fost violențe de foarte mult timp. Cred că din 2006 nu am mai asistat la așa ceva. Și e prima oară când guvernul Fidesz a fost silit să folosească forța împotriva cetățenilor. Orban a încercat întotdeauna să evite confruntarea pentru că tipul lui de conducere este unul autoritar, dar autoritatea sa este mai degrabă politică, nu polițienească. De data asta, acțiunile partidelor de opoziție au fost diferite. Ți-am povestit despre sesiunea parlamentară în care opoziția a încercat să blocheze inițiativa legislativă. Totul s-a terminat într-un mare haos. Era cam ca în anii ‘90 în parlamentul din România. A fost haos. Oamenii țipau, forțele de ordine au intervenit. Asta e ceva nou pentru Ungaria. Cultura politică și tipul de guvernare este extrem de sobru și conservator. Niciodată nu s-a întâmplat ceva similar. Niciodată n-am avut parlamentari care să țipe, să filmeze, să-l întrebe direct pe Orban și pe ceilalți oficiali guvernamentali: ”Ce dracu faceți?”, ”Nu vă e rușine?”. Oficialii guvernamentali au fost luați prin surprindere de aceste reacții și atunci oamenii au început să se adune în fața clădirii parlamentului. A fost o situație total neașteptată.

Spune-mi, ai fost prezent când protestatarii au încercat să ocupe clădirea televiziunii naționale maghiare?

Da, am fost acolo. Să îți explic înainte de asta câte ceva despre modul în care funcționează presa la noi. Televiziunea publică e importantă nu doar din punctul de vedere al audienței. Audiența televiziunii este relativ mică în raport cu audiența radioului în Ungaria. Nu e același lucru ca la voi, în România. Consumul de media e diferit. Știu că în România televiziunea e cea mai importantă. Dar în Ungaria forța radioului este mai mare. De pildă Radio Kossuth, care este unul dintre cele mai importante canale radio naționale, este foarte puternic. Oamenii peste 50 de ani se trezesc și se culcă cu Radio Kossuth (axat pe cultură, societate, politică) sau cu Radio Petofi (axat pe muzică). Televiziunea, ca de altminteri toate canalele media oficiale, au fost cu totul transformate în anul 2010 și odată în plus începând cu anul 2015 în uneltele predilecte ale propagandei guvernamentale. Au devenit un simbol. Nu neapărat al banilor. Deși sistemul media publice din Ungaria costă contribuabilul maghiar în jur de 300 de milioane de euro. Au o forță importantă cu atât mai mult cu cât controlează și principala agenție de știri din Ungaria. Ceea ce e foarte important pentru că aceasta e singura agenție de știri la nivel național, deci au o putere mare în a decide ce e informație și ce nu în Ungaria.

Și ce s-a întâmplat la protest?

Oamenii au avut această idee de a merge la televiziune. Să știi că nu a fost prima oară când a apărut această idee. Pe 23 octombrie când se aniversează revoluția din 1956 mai multe sute de persoane s-au dus la televiziunea națională. Au fost două demonstrații organizate atunci. Una de Partidul Politica Poate fi Posibilă, un partid liberal de mici dimensiuni, și cealaltă organizată de Jobbik, care, așa cum știi, este un partid de extremă dreapta în opoziție cu Orban. Acum să îți dau câteva detalii tehnice. Nu e simplu să organizezi o demonstrație acolo deoarece televiziunea națională este situată la o distanță de șapte kilometri de centru. Îți ia aproape două ore să ajungi acolo pe jos. Duminică seara, pe 17 decembrie, a fost o mare demonstrație. Aproape jumătate din demonstranți s-au dus către televiziune.

Și tu i-ai însoțit?

Da, am fost acolo și aseară. În fiecare seară am fost. Ce s-a întâmplat duminică a fost că oamenii chiar au dorit să-și facă mesajul auzit. Așa încât câțiva oficiali ai opoziției, 12 sau 13, au încercat să intre în clădire și apoi un lucru aproape suprarealist s-a întâmplat. Acești oameni au încercat să intre în studiouri și să intre în contact cu jurnaliștii și să citească o declarație. Și nimeni nu a dorit să stea de vorbă cu ei. Niciun jurnalist, niciun editor, nimeni. Și apoi au fost pur și simplu scoși afară din clădire, doi dintre ei au fost răniți de către serviciul de pază intern al instituției, care este diferit de poliție, dar care se află la rândul său în subordinea ministerului de interne maghiar, dar nu sunt politiști. Aș spune că polițiștii s-au comportat chiar politicos, dar nu și acești indivizi care au fost brutali și i-au dat afară pe oficialii din opoziție. Prin urmare, scopul manifestației de a avea o declarație citită la televiziunea națională a eșuat.

Care să fie urmările acestui fapt?

Cred că manifestația a avut un rol foarte important pentru că ea a arătat punctele slabe ale guvernului, a arătat că guvernul poate fi luat prin surprindere și guvernul a fost luat prin surprindere și în al doilea rând, și asta cred că e mai important, cred că asta a dus la o radicalizare a puterii. Actualmente puterea o să își intensifice acțiunile autoritare pentru a disciplina cetățenii pentru a împiedica asemenea manifestări în viitor. Opoziția recunoaște acum, așa cum spun unii specialiști în științe politice, că opoziția devine încetul cu încetul parte a puterii, chiar și din această poziție de opoziție și trebuie să se întrebe: care este rolul nostru în parlament? Faptul că noi suntem aici și facem interpelări este inutil. Având mai puțin de o treime din locurile din parlament sunt foarte puține căi de acțiune. Și asta e adevărat. Spectacolul de vineri care, aș spune, că a fost minunat în termeni de dramaturgie a comunicării politice, a fost probabil rezultatul unei noi strategii. Acum problema este să vedem dacă această nouă strategie dă rezultate. Acest tip de nouă strategie de comunicare politică este mereu riscantă pentru că unii oameni o să spună, știți, nu sunteți serioși, cum vă imaginați că o să luați puterea dacă sunteți paiațe. Trebuie să fiți serioși să luați puterea. A doua provocare este aceea de a vedea dacă opoziția se poate uni pentru a forma un front comun în ciuda unor adversități politice și personale ale unor oameni care variază de la extrema dreaptă la extrema stângă.

Descrie-ne pe scurt partidele de opoziție și spune-ne dacă e acum posibil pentru o forță de stânga să devină un jucător important în Ungaria.

După alegerile din aprilie, forțele de opoziție atât de stânga cât și de dreapta au intrat într-o stare de apatie. Au fostă tăiați în bucăți ca un salam și absorbiți de putere, au fost goliți de energie și foarte precarizați financiar. Până acum două săptămâni mi-am spus că forțele de opoziție în Ungaria sunt moarte. Au devenit parte a puterii. E absolut inutil să-i avem acolo și toată lumea era dezamăgită că opoziția e slabă. Acum opoziția are o nouă șansă. Este probabil ultima lor șansă. Ei știu că sistemul devine mai autoritar și știu că în mai vin alegerile europarlamentare și, mai important, în septembrie o să vină alegerile locale în Ungaria. Ei trebuie să obțină rezultate mai bune până în mai ca să ofere o alternativă la puterea actuală. Cât despre stânga, avem două sau trei partide. Cele mai mari sunt Partidul Socialist și partidul de stânga condus de fostul lider al socialiștilor. Aceste partide au actualmente sprijinul a aproximativ 15% din electori. Apoi mai e un partid liberal mic care a fost cumpărat de un oligarh apropiat de putere. Asocierea lor cu opoziția este discutabilă. Apoi mai e un partid interesant. Momentum este numele său și s-a format în 2017. Au cam 3% din voturi și nu au reprezentare parlamentară, dar au fost foarte implicați în aceste proteste. Eu cred că pot profita de proteste și ar putea deveni un jucător la nivel național. Problema lor este că nu sunt asumați ideologic și sunt foarte confuzi.

De ce spui asta?

De pildă, mereu mi-au spus că modelul lor este inițiativa lui Macron, ”En Marche”. Asta îți spune multe despre confuzia lor de viziune și ideologie pentru că dacă e cineva de la care nu aș lua niciodată un exemplu, acela e președintele francez Macron și partidul său. Cu atât mai mul cu cât nu ai enormele sume de bani care au stat în spatele inițiativei ”En Marche”. Momentum nu e un partid bogat. Ar fi bine să nu iei acest exemplu dacă nu ai sprijinul elitelor financiare și al multinaționalelor. Apoi mai există un partid mic făcut pe ideea de satiră politică așa numitul ”Câinele cu două cozi” care devine important și serios pentru că ei ironizează toate partidele, dar în special guvernul. Dar ei insistă că nu fac politică. Ei sunt oameni anti-politică, dar au intrat în arena democratică și au luat voturi de la opoziție. La stânga spectrului politic îl ai pe Gáspár Miklós Tamás și alți gânditori importanți care sunt mai apropiați de o stângă radicală, dar nu sunt organizați politic. Partidul Socialist cred că încearcă acum să se apropie din nou de stânga. Un lucru interesant se întâmplă. Cuvinte ca ”sindicate” și ”grevă” care și-au pierdut vreme de 25 de ani însemnătatea au început să devină interesante din nou. Aceste cuvinte magice au început să fie rostite din nou. În plus, se pare că un mod tradițional de a face politică, adică, organizare de la bază, încercarea de a vorbi cu oamenii, încercarea de a-i convinge, și încercarea de a afla care este susținerea reală a puterii.

De ce crezi că e necesar să facă acest lucru?

Nu știu cât de familiarizați sunteți voi cu ce se întâmplă în Ungaria acum, dar publicul trăiește într-o lume paralelă dominată de teama de migranții care vin să te violeze. Orice infracțiune comisă de migranți este exacerbată de presă, orice este legat de musulmani și migranți este amplificat și întărește frica populației. Presa de stat și presa privată controlată de oligarhi apropiați puterii amplifică la nesfârșit acest sentiment că trebuie să-ți fie teamă de migranți pentru că ei o să vină să te violeze și să te ucidă. Chiar nu glumesc.

Și ce ar fi de făcut?

Păi cred că trebuie să convingi oamenii că probabil salariul minim e ceva mult mai important decât teama de migranți. Dacă opoziția vrea să își îndeplinească funcția, trebuie să meargă la probleme fundamentale și apoi să găsească soluții. Dar acesta este un proces de învățare. După ani de zile în care nu s-a făcut nimic în acest sens parte că au o intuiție în această privință. Să vedem dacă sunt în stare să facă ceva în direcția asta. Vom vedea. Acum două săptămâni eram foarte sceptic. Acum pare că sunt șanse.