Interviu cu coautorul cărţii cu idei pentru călătorii în Bulgaria Dunăreană ”De la Munţii Balcani până la Dunăre” – despre tendinţa că turismul să fie o trăire deşteaptă, despre potenţialul lui să îi conecteze pe români şi bulgari, şi despre iniţiativele turistice, care modernizează Bulgaria
Gavrail Gavrailov este născut în 1979 în oraşul Plovdiv. A absolvit licenţa în ”Politologie” la Universitatea din Plovdiv ”Paisie Hilendarski” în 2002, iar în 2004 a obţinut mastеratul în ”Psihologie Aplicată”. Din martie 2016 este doctorand în ”Sociologie” la catedra ”Sociologie Instituţională şi Aplicată” cu tema de lucrare ”Antreprenoriatul Social din Munţii Rodopi în secolul XXI (2000-2018)”.
Se interesează de sociologia comunităţilor locale, dezvoltarea regională, ecologie, turismul rural şi dezvoltarea comunităţilor verzi alternative. Este autorul cărţilor ”Bulgaria de Nord-Est – ghid pentru călători” (2013), ”Rodopii – în căutare rădăcinilor” (2014), ”Satele din Bulgaria – direcţii pentru turism şi cultură” (2015). A lucrat în domeniul reclamei, mediilor, turismului şi politicii.
Împreună cu Vesela Nikolaeva – editor-şef al site-ului pentru călătorii turistice din Bulgaria de Nord-Vest ”Severozapazena” şi ghidul din Ruse, Mihail Mihov, Gavrail Gavrailov este autorul cărţii cu idei pentru călătorii în Bulgaria Dunăreană ”De la Munţii Balcani până la Dunăre”, în care ei povestesc fapte interesante despre istoria, comunităţile etnice, presentul şi iniţiativele turistice inovative din Bulgaria Dunăreană. Baricada a stat de vorba cu Gavrail Gavrailov, încercând să înţeleagă în ce măsură turismul ar putea fi o sursă de schimbare socială în Bulgaria.
Domnule Gavrailov, cartea dvs. descrie multe iniţiative locale turistice din Bulgaria de Nord şi încearcă să-l atragă ca turist pe bulgarul inteligent şi curious. În ce măsură turismul bulgăresc conemporan depăşeşte noţiunea despre business-ul turistic care constă în ”camere de dormit şi restaurante pentru mâncare şi băutură”?
Din pacate pentru toata lumea, în Bulgaria administraţia de stat din domeniul turismului încă se mai supune unor mituri din trecut. Prea puţini oameni ştiu că sistemul all inclusive a fost inventat în Germania Nazistă. La Ministerul Turismului au o abordare autoritară către dezvoltarea potenţialului nostru în acest domeniu. Tendinţele moderne pe plan mondial sunt legate de forme mai sustenabile – mai multe aventuri, comunicare cu comunităţile locale, autenticitate. Noi, ca autori independenţi, credem că bulgarii sunt oameni inteligenţi şi vedem cum în turism, din ce în ce mai mult, se caută ceva necunoscut, care este legat de descoperire şi aventură. Iar în Bulgaria Dunăreană există atât de multe de redescoperire. Desigur, dacă cineva doreşte înainte de toate locuri de dormit şi de hrană, va trebuie să-l dezamăgim. În cartea noastră ”De la Munţii Balcani până la Dunare” există mai multă informaţie pentru oamenii spiritului liber, care căută şi descoperă teme interesante prin curiozitatea sa. În Bulgaria Dunăreană există mulţi antreprenori locali, care întra-devăr se încadrează în noţiunea noastră de turism. Cartea aceasta povesteşte şi despre ideile lor – de la zboruri de panoramă cu balonul şi festivalurile de operă în Vidin şi Belogradcik, până la traseele de biciclete şi plute dunărene spre Ruse şi Tutrakan.
În textele cărţii iese în evidenţă noţiunea de turism ca o întâlnire – cu tradiţiile, cu comunităţile etnice mai puţin cunoscute, cu trăirile şi cu emoţiile frumoase. În ce măsură există contradicţie şi conflict între turismul promovat de dvs. şi ”genurile turistice mai de masă” precum turismul vinicol sau turismul legat de consum şi plăceri primare?
Fiecare client are dreptul să aleagă formele sale de petrecere în timpul său liber. Noi încerăcm să ne bazăm pe lucruri autentice, care au fost caracteristice pentru bulgari în trecutul apropriat. Credem că acesta este drumul corect pentru dezvoltarea unui turism sustenabil. Aş da un exemplu cu soarta unui cartier tipic de meseriaşi în oraşul meu natal Plovdiv. Toţi au auzit despre cartierul legendar ”Capcană”, dar cine a fost acolo vede mai degrabă o atmosferă de crâşmă. Şi acesta este rezultatul de după numai trei ani de ”eforturi” ale conducătorilor municipalităţii, care este grăitor. Dacă ne bazăm numai pe plăcerile primare în turism, asta va duce la efecte negative secundare. Eu personal doresc că, Bulgaria să fie o destinaţie populară de turism de aventură sustenabil, şi că nu toată lumea să ne considere ca cel mai ieftin loc din Europa pentru beţie alcoholică.
Nu cumva descoperirea feţei noi, mai moderne a turismului bulgăresc nu este şi misiunea care stă în spatele site-ului Rural Balkans, cărui editor-şef sunteţi dvs.? Ce schimbare aţi dori să realizaţi cu acest site?
Ideea pentru înfiinţarea site-ului mi-a venit într-o zi caldă de vară, din 2017 pe plaja din Pomorie. Făceam cu fiul meu un castel de nisip, iar în apropiere se distrau un grup de bărbaţi grosolan care demonstrau o mentalitate tipic de ţără. Unul dintre ei a călcat peste castelul fiului meu, în timp ce se arunca în mare şi nici macar nu şi-a cerut scuze. Asta m-a deranjat un pic. Am început să ascult convorbirea bărbaţilor. A reieşit că ei sunt oameni din conducerea municipalităţii din vechea noastră capitală. Vorbeau despre proiecte turistice, despre cetăţi şi muzee cu figuri din ceară. Atunci mi-am dat seamă că turismul nostru ar putea avea şi o altă faţă – tot ceea ce se întâmplă în afară destinaţiilor orăşeneşti populare, în care turismul este condus de oameni cu mentalitate de ţară. După o săptămână sau două mi-a venit în minte şi numele site-ului, iar echipa o formăm din mers, dar ne dezvoltăm dinamic. Schimbarea de bază, care eu personal doresc să o provoc este în atitudinea oamenilor către turismul nostru. Consider că faţa lui umană nu este în staţiunile populare, ci în localităţile mai mici, unde oamenii sunt vii, iar zâmbetele – adevărate.
Cartea dvs. povesteşte despre două comunităţi care sunt o punte între România şi Bulgaria – bulgarii din Banat şi valahii. Ce aţi descoperit în călătoriile voastre despre legăturile bulgaro-române astăzi? Ce rol ar putea juca turismul pentru dezvoltarea popoarelor noastre?
În opinia mea Dunarea poate fi nu numai o graniţa, ci şi un drum. Mulţi ani ea a fost considerată o barieră de netrecut între popoarele noastre – o linie de divizare între comunicarea de rudenie de pe ambele ei părţi. În ultimii ani legăturile culturale se întăresc din ce în ce mai mult, iar asta influenţează şi turismul. Desigur, mai este mult de dorit. Românii sunt naţiunea turistică cea mai activă de pe Balcani. Lor le place să călătorească şi să descopere locuri noi. Ideea cărţii noastre este să arătăm nu numai bulgarilor, ci şi vecinilor din nord cât de frumoasă este Bulgaria Dunăreană. În timp ce călătoream în România am vizitat multe locuri interesante precum o vilă de vănâtoare de pe Bratovoeşti şi parcul de aventuri Comană. Aceste locuri sunt aproape de Dunare şi ar fi interesante pentru turiştii din Bulgaria. Cât despre bulgarii din Banat şi valahii – sunt comunităţi locale foarte vii, care organizează evenimente interesante cum ar fi festivalul Fârşangi în satul Bârdarski Geran. Acolo vin ca oaspeţi turişti din România care vorbeşte despre potenţialul regiunii. Graniţa se poate trece în 12 puncte, fapt care oferă multe posibilităţi.
Cartea dvs. mai crează impresia că oameni capabili şi care gândesc s-au îndreptat către dezvoltarea turismului la noi, indiferent că accentul cărţii cade nu asupra personalităţilor, ci asupra iniţiativelor lor. Oare Bulgaira nu greşeşte că se specializează în turism, şi nu într-o industrie de înalte tehnologii cu o valoare adăugată mare? În loc de a fi o ţară de turism şi odihnă pentru turistul globalizat, oare nu ar fi mai bine să fie o forţă ştiinţifică şi tehnologică, cum am fost în electronică până în anul 1989?
Este o problemă de importanţa naţională. Oraşe precum Ruse, Silistra, Sviştov şi Vidin astăzi se depopulează, pentru că lipsesc investiţii în economia digitală modernă. În acest sens dezvoltarea tirsmului nu este o alternativă. Pentru a provoca o schimbare pozitivă în întreagă regiune trebuie să fie planificate mai multe investiţii în infrastructură, în educaţie, în cultură, în stimulii pentru schimbarea demografică. Iar turismul este numai un segment dintr-o economie locală bine echilibrată, care trebuie să-i atragă pe oamenii tineri. Din păcate politica actuală de stat este îndreptată mai mult spre atragerea unor barmani şi chelneri, decât în atragerea unor ingineri şi doctori. Mă bucur că în curând această problemă va fi rezolvată, pentru că există nevoie de o schimbare completă a modelului de valori al bulgarilor.
Mulţi văd ca o condiţie obligătorie pentru dezvoltarea personală şi socială preluarea puterii. Care sunt cele mai interesante iniţiative în spiritul antreprenoriatul social, pe care le-aţi descoperit să se realizeze în afară de contactul cu puterea, care după părerea unora este obligătorie?
O personalitate puternică nu are nevoie de puterea de stat pentru a fi utilă societăţii. Bulgaria Dunăreană dă exemple excepţionale despre personalităţi deosebite, care au schimbat mediul indiferent de putere. Istoria Academiei Financiare din Sviştov este semnificativă în acest sens. În ultimii ani fenomenul antreprenoriatului soical din Bulgaria s-a dezvoltat ca o reacţie la rezultatele negative din activităţile autorităţilor de stat. Personalităţile marcante reuşesc să-şi realizeze ideile, în ciuda eforturilor puterii de a monopoliza energia socială. Ca un exemplu aş da eforturile unor anumite persoane, cum sunt activiştii de la centrul cultural din Bârdarski Geran, organizatorii festivalului de operă din Belogradcik, scriitorul Stoyan Nikolov – Torlaka, şi inspiratorul lui ”Dunav Ultra”, Boris Begâmov. Ei toţi încearcă cu multă energie personală voinţă de schimbare, să creeze o imagine mai bună a regiunii.
