Florentin Iancu de la sindicatul SITT a povestit despre sindicat în faţa unei comunități de activiști bulgari
Sectorul IT din sud-estul Europei ar putea părea un loc puțin convențional pentru sindicalizarea muncii, deoarece oferă de obicei locuri de muncă bine plătite, cu un statut social ridicat. Dar problemele legate de muncă și posibilitățile de îmbunătățire abundă și acolo. Pe 19 decembrie 2020, publicul canalului de Discord „Locurile de muncă ale viitorului”, găzduit de Colectivul pentru Intervenții Sociale (Bulgaria), a organizat o discuție cu liderul sindicatului român al lucrătorilor din IT – Florentin Iancu. Scopul a fost o cunoaştere mai bună a experienței sindicatelor române în acest domeniu.
Sindicatul IT Timișoara – SITT a realizat primul său contract colectiv de muncă la nivel de unitate în 2009 în cadrul companiei franceze Alcatel-Lucent cu sediul în Timișoara. Acest contract a devenit de-a lungul anilor o sursă de inspirație și pentru alte contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate nu numai în sectorul IT, ci și în alte domenii. 11 ani mai târziu, SITT este deja un sindicat național cu peste 5000 de membri din companii cum ar fi Nokia, Atos, Accenture, Honeywell sau DXC technologies. Astăzi, SITT este sindicat reprezentativ la nivel de unitate în 11 companii multinaționale, toate având contracte colective de muncă negociate sau în curs de negociere de către SITT. E vorba de o muncă de pionierat, deoarece sindicalizarea și contractele colective de muncă nu au mai existat înainte de SITT în sectorul IT românesc cu excepția companiilor din cadrul fostei societăți de stat Romtelecom.
Începutul SITT în Alcatel-Lucent este un răspuns la intențiile și măsurile luate de companie privind anumite planuri de restructurare, măsuri luate fără consultarea lucrătorilor din România și fără protejarea intereselor acestora. După cum își amintește Florentin Iancu, drepturile lucrătorilor trebuiau protejate în condițiile outsourcing-ului (transferului) a peste 500 de angajați din Timisoara pe care compania franceza intentiona sa il faca către o alta companie cu o reputatie indoielnica: „Am avut trei greve înainte de a finaliza negocierea acestui contractul colectiv de muncă prin care nu numai că s-au stabilizat toate condițiile de muncă existente la acea data în compania Alcatel-Lucent dar în plus fiecare angajat a primit un bonus de transfer. Timp de trei luni, am fost într-un roller coaster – agonie, extaz, agonie din nou. La final au apărut rezultatele.” Contractul colectiv de muncă a fost semnat la 31 decembrie 2009 – la o zi înainte de începutul restructurării. Acesta a garantat că lucrătorul va lucra în aceleași condiții după restructurare cel puțin pentru perioadele contractului colectiv de muncă adică 18 luni. Acest succes i-a convins pe lucrătorii companiei că „trebuie să se ducă anumite lupte” iar reușita de atunci a servit ca model și angajaților din alte companii de profil.
România are astăzi aproximativ 150.000 de lucrători IT. Peste 50% dintre ei lucrează în unele dintre 40-50 din companiile multinaționale ale lumii. Sectorul IT are departamente interne – unii lucrători sunt dezvoltatori, alții sunt angajați BPO (procese de business externalizate), al treilea grup lucrează în call centre. De asemenea, există diferențe între o multinațională și companiile IT românești locale. Mediul IT din Timișoara are o prezență multinațională puternică, care poate crea dificultăți start-up-urilor locale, atunci când ele încearcă să găsească forță de muncă. Ecosfera IT din Cluj-Napoca este mai deschisă pentru start-up-uri, iar multinaționalele tind să o evite. Rezultatul este că, așa cum spune liderul sindical, condițiile de muncă din Cluj-Napoca sunt oarecum mai bune pentru angajați, din cauza pieței muncii mai puțin monopolizate de către corporații.
Este mai ușor să inițiezi sindicalizarea muncii în multinaționale, deoarece cel mai probabil sunt familiarizați cu problema sindicalizării în alte filiale ale lor din alte țări europene. Însă în companiile IT locale care activează pe piața din România este mai clară care este valoarea contribuției lucrătorilor, deoarece se știe ce venituri se generează în România. Multinaționalele tind să-și externalizeze profiturile. Ca atare, dacă cineva dorește să găsească valoarea muncii în economia lor corporativă, trebuie să studieze rapoartele lor la bursele unde sunt listate și să compare datele din diferite țări despre procentul salariilor, costurile indirecte și profiturile din bugetul general. Astfel, este uneori mai ușor să fie negociate in contractele colective de muncă din companiile locale, beneficii pentru salariati.
„Negociem în fiecare companie elemente ca și programul de lucru, diverse sporuri cum sunt cele pentru munca suplimentară, pregătirea profesională, protecția socială, bonusurile și salariile sau beneficiile extrasalariale. Acest lucru aduce stabilitate și implicit mult confort pentru fiecare lucrător … Dar trebuie subliniat ca sindicatul nu este o afacere. Sindicalizarea este o activitate civică…. Nu încercăm să convingem pe nimeni să se alăture sindicatului nostru. Cel mai adesea oamenii vin singuri la noi și ne întreabă cum putem fi de ajutor pentru a se organiza împreună cu colegii lor în companiile unde lucrează. Avem deja realizări concrete, care sunt cunoscute și căutate…. Nu mi-am imaginat niciodată în 2009 că vom ajunge la acest nivel și ne bucura mult faptul că din ce în ce mai mulți angajați înțeleg că au nevoie de o reprezentare eficienta și puternică în relația cu angajatorii inclusiv în sectorul IT. Apreciem faptul că am construit o organizație transparentă și democratică în care membrii iau cele mai importante decizii. Chiar și eu, în calitate de președinte al SITT, am doar un vot la fel ca orice membru. De exemplu, într-o negociere colectivă sunt membri cei care decid asupra propunerilor companiei, dacă le acceptăm sau dacă, dimpotrivă, continuăm să facem eforturi pentru termeni și condiții mai bune ”, a spus Florentin Iancu în timp ce explica cum funcționează sindicatul. El a recunoscut că la început SITT nu se promova ca un sindicat, chiar dacă este, pentru că sindicatele au un renume negativ în România. El susține că SITT reprezintă un sindicat în care vechile practici nu există, este cu adevărat democratic, independent și aparține lucrătorilor.
Într-un răspuns la o întrebare despre call centers, Florentin Iancu a spus că printre cele mai mari probleme de muncă sunt acolo. El are sentimentul că oamenii aud acolo de multe ori în fiecare zi că vor fi concediați, dacă nu fac ceea ce vor managerii. Va dura mulți ani până când această teamă va fi depășită. În opinia lui Iancu, cineva trebuie să vorbească în numele lucrătorilor din call centers, trebuie să se găsească o modalitate de a vorbi public despre condițiile lor de muncă fără sancţiune pentru a putea fi îmbunătățite. Lucrătorii trebuie să primească sprijin. În ceea ce privește lucrătorii BPO şi dezvoltatorii – primul grup se simte mai nesigur, simte că este mai ușor să fie înlocuit, dar, de asemenea, poate găsi un loc de muncă mai ușor. Al doilea grup este mai specializat şi are de fapt dificultăți mai mari în a găsi un loc de muncă la nivelul său, dar are și un sentiment mai mare de a fi dificil de înlocuit.
O altă întrebare a fost cu privire la impozitarea profesioniștilor IT. Chiar înainte de a intra în UE, unele categorii de angajați IT au fost scutiți de plata impozitelor. În 2018, guvernul social-democrat a extins această scutire de impozite. La prima vedere a fost bine – cu 16% mai puține plăți către state, însemnau două salarii lunare, fiind plătite de stat. Dar ulterior statul a modificat și plata contribuțiilor sociale iar angajații din sector au pierdut 6,5% din salariile lor. Și, de asemenea, companiile au început să facă câteva trucuri pentru a se folosi de aceasta scutire pe seama angajatilor- cum ar fi de exemplu lipsa unor creșteri salariile pentru câțiva ani pentru acei angajați care au trecut la scutirea de impozit. Așadar, această măsură sau aplicarea ei este puțin controversată, crede Iancu.
„Activitatea sindicală din România și Bulgaria a fost redusă la nivelul companiei, de la nivel sectorial, așa cum este în Germania de exemplu. Prin lege, sindicatelor le este impus un prag de 50% + 1 din numărul total de lucrători care trebuie să fie membri ai sindicatului pentru ca sindicatul să poată negocia un contract colectiv de munca valabil în compania respectivă. Contractul colectiv de muncă este extrem de important pentru ca acesta vine și completează drepturile și reglementările din contractul individual de munca. Practic negocierea colectiva completeaza drepturile salariatilor cu acele drepturi și beneficii care nu s-ar putea negocia prin negociere individuala. Primul prag este atingerea acestui nivel de membri. Apoi trebuie negociat colectiv. De exemplu, în compania franceză Atos unde sunt 2500 de angajați, a trecut aproximativ un an și trei luni până la semnarea unui contract colectiv de muncă. Am negociat timp de șase luni. Eram pe punctul de a face grevă”, își amintește Iancu. El adaugă în continuare că, de multe ori, au existat amenințări din partea managerilor multinaționalelor IT, că dacă se înființează un sindicat, compania va părăsi România. Nu a fost niciodată cazul de așa ceva și s-a înțeles ca este întotdeauna o strategie pentru a induce frica în rândul lucrătorilor. Abordarea SITT este simplă – sindicaliștii spun la începutul negocierilor că pot acorda managerilor timpul necesar pentru mutarea companiei dacă intenția lor este reală. Dar dacă nu este reală, atunci acest argument să nu mai fie folosit împotriva angajaților ca amenințare. Se pare că acesta strategie funcționează.
Cât de mult vor fi auzite experiența și mesajul SITT și al lui Florentin Iancu și cât de mult vor schimba atitudinile în Bulgaria? Multinaționalele IT au o prezență mai puternică în România decât în Bulgaria. Dar problemele legate de outsourcing sau de call centers par să fie similare. Iancu este interesat să vadă o sindicalizare mai mare și în Bulgaria, întrucât multinaționalele adesea pun în competiție locațiile din aceste țări în privința costurilor ceea ce le împinge pe fiecare sa accepte salariile cele mai mici. El crede că în ultimii ani sectorul IT din regiune bazat mai mult pe transferul de locuri de munca din tari mai scumpe, se transforma profund fiind actualmente mai degrabă axat pe servicii suport iar puțina dezvoltare care se mai face e strict pe bucăți mici de produse software asupra cărora angajații din aceste locații nu au nici o vizibilitate. Ca atare, angajații resimt o scadere în gradul de satisfacție asupra muncii lor. El crede că munca trebuie sa însemne mai mult decat banii castigati iar satisfacția profesională este esențială pentru o cariera de succes. Trebuie să simți o satisfacție, să simți valoarea contribuției tale, iar într-o multinațională, adesea angajații din țări ca România și Bulgaria nu au niciun cuvânt de spus cu privire la direcția sau viziunea asupra activității. Toate politicile sunt decise de decidenți din alte țări iar cei din filiale nu au decat sa se conformeze.
În acest context, unul dintre participanți a sugerat regionalizarea sindicalizării muncii. Aceasta ar putea fi la un mic pas mai aproape după prezentarea lui Florentin Iancu și sesiunea de întrebări și răspunsuri pentru publicul bulgar.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
