Interviu cu istoricul Mihai Burcea, unul dintre participanții la protestul împotriva bugetului 2020, care a avut loc pe 20 decembrie 2019 la Bucureşti
Ieri, 20 decembrie, a avut loc protestul organizat împotriva proiectului de buget anunţat de guvernul PNL pentru anul 2020. La protest au fost prezente în jur de 100 de persoane care au scandat sloganuri de tipul: ”Bani la sănătate, nu la securitate”, ”Ţară defrişată, bine păzită de armată”, ”România normală, fără spital, pădure, şcoală”, ”Viitorul educaţiei înseamnă finanţare! Nu mai vrem bătaie de joc şi nepăsare”, Revolta protestatarilor este alimentată de proiecţia alocărilor bugerate pe anul 2020. Astfel, sănătatea şi mediul pierd grav în faţa armatei şi poliţiei.
Bugetul Ministerului Educaţiei este cu 2.5% mai mare decât în 2019. El înregistrează o creştere de la 29.4 miliarde de lei la 32.8 miliarde de lei. Adică de la 3.2% la 3.4% din PIB, dar este foarte departe de procentul de 6% despre care se discută de ani de zile.
Cine pierde?
- Bugetul Ministerului Sănătăţii se reduce cu 22.8% faţă de 2019, alocarea fiind de 11.48 miliarde de lei.
- Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor înregistrează o scădere dramatică de 60.5% cu o alocare de 1.19 miliarde de lei.
Printre câştigătorii legii bugetului trecută prin asumarea răspunderii guvernului – o procedură controversată care ocoleşte Parlamentul – avem:
- Ministerul Internelor care primeşte 20.19 miliarde de lei, cu 13,16% mai mult decât în 2019;
- Ministerul Apărării care primeşte 23.73 miliarde de lei faţă de 20.43 miliarde de lei cât primea în 2019. Este o creştere de 16.1%.
Cum spuneam, am discutat cu istoricul Mihai Burcea despre iniţiativa de protest împotriva legii bugetului pe 2020.
Cui i-a venit ideea de a organiza protest? De ce crezi că trebuie să avem asemenea proteste?
Veronica Lazăr a fost inima protestului. Apoi, noi ceilalţi, ne-am consultat cu ea. Am trecut apoi de la teorie la practică şi am realizat într-un timp record acest eveniment. Pentru timpul foarte scurt şi resursele de care dispunem, cred că a ieşit foarte bine.
Ce anume v-a motivat?
Bugetul. Redistribuirea resurselor. Sumele acordate serviciilor secrete, ministerului de interne şi armatei sunt revoltătoare. Este strigător la cer. De asemenea sumele alocate pentru educaţie sunt la fel de revoltătoare. Asta ne-a motivat. Suntem bucuroşi că am reuşit să ne mobilizăm. Oricum, în două zile mai mult nu poţi să realizezi.
Sunt voci care spun că e bine să se dea bani armatei, pentru că trebuie să ne apărăm de ruşi. Cum ai răspunde acestor întrebări?
Ideea e că anual educaţia pierde în favoarea armatei şi structurilor de forţă. De data asta a fost momentul de vârf în această tendinţă bugetară. An de an se duc mai mulţi bani către instituţiile de forţă. Într-adevăr anul trecut bugetul lor a fost mai mic. Dar de data asta a fost revoltător. E drept, inclusiv PSD şi toate celelalte partide care au condus România au procedat la fel. Dar de data asta a fost mai brutal.
Mihai, ca istoric poţi evalua lucrurile cronologic. Nu mi se pare că s-a întâmplat ceva deosebit – nu ne-a ameninţat Federaţia Rusă, nu am aflat că ar face exerciţii militare la graniţă, nu e niciun eveniment deosebit care să justifice aceste creşteri.
Exact. Nu este nicio justificare. România se comportă ca şi cum e în stare de război permanent cu Uniunea Sovietică. Nu există absolut nicio justificare.
Dar avem voci care spun: ”Noi apărăm naţiunea. Dacă daţi în noi, daţi în paznicii naţiunii!”. Cum ţi se pare această poziţionare?
E exact tipul de poziţionare din timpul interbelicului sau a perioadei comuniste. Orice revendicare socială, orice revendicare profesională, orice voce care este împotriva establishment-ului era tratată ca venind de la vreun bolşevic, comunist sau anarhist. N-aş dori să intrăm în această logică reducţionistă. Dacă am intra în această logică n-ae trebui să facem nimic. Am fi acuzaţi în permanenţă că suntem filoruşi, putinişti. Ideea e că România este o ţară de frontieră. Şi asta e o problemă. Bani se duc, teoretic, la instituţiile de forţă din cauza acestei poziţionări geopolitice. Asta e, în teorie, justificarea acestei alocări bugetare. Dar, în realitate, nu există niciun pericol imediat.
Asta mi se pare o încercare cinică de a folosi ameninţarea rusă pentru a extrage mai mulţi bani de la buget pentru anumite domenii…
Da. Este ideea ”cordonului sanitar”. Adică, potrivit celor care susţin această idee, aici în Est trebuie să guvernezi cu mână forte. Trebuie să ai resurse pentru instituţiile de forţă. Şi armata trebuie să fie în alertă permanentă. Dar nu trebuie să fie deloc aşa. E o idee care are o lungă istorie în spate. Şi Ceauşescu după ce a devenit rebel a folosit aceste idei de anti-sovietism pentru a merge pe aceeaşi direcţie autoritară cu investiţii majore în forţele de apărare şi înăbuşirea vocilor critice.
Mie mi se pare că actualmente ceea ce vedem este de fapt o extindere a unei birocraţii. Ei îşi negociază privilegiile.
Absolut. Personalul s-a mărit de an la an. Nu avem acces la informaţiile de bază, la informaţii minimale privind firmele de comerţ exterior deţinute de servicii. Nu ştim care este personalul la divizia la contraspionaj economic sau la contrainformaţii. Ne lipsesc, cum spuneam, informaţiile de bază. Nu avem o minimă transparenţă. Nu ne interesează informaţiile operaţionale care ţin de activitatea acestor instituţii. Dar e nevoie de date minimale. Cred că dacă le-am avea ne-am speria. Când serviciile vin în parlament prestaţia de acolo seamănă cu o scenă de operetă, o scenă proastă. Pare că serviciile controlează comisiile de control din parlament, nu invers.
Şi mie mi se pare că avem control slab al serviciilor. Când cineva doreşte să aibă un control serios, nu are resursele informaţionale şi instituţionale, pentru că trebuie să ştie enorm de multe lucruri.
Să presupunem că, cineva chiar ar dori să facă acest control, un politician care chiar s-ar înhăma la această sarcină. Dar, chiar dacă ar fi cineva care doreşte să aibă un control mai serios, el trebuie să aibă acordul partidului său. Care e partidul care ar da acest acord? Partidele vin în întâmpinarea serviciilor, caută să le îndeplinească toate cerinţele, nimeni nu riscă să se pună în dezacord cu interesele lor.
La 30 ani de la Revoluţia din Decembrie comemorăm martirii acestei revoluţii. Oameni care au fost la acea vreme bătuţi şi torturaţi, chiar ucişi de instituţiile de forţă de atunci. Or, ce vedem acum este faptul că nu avem un control politic al societăţii româneşti de către securitate, cum aveam în 89, avem însă un control financiar al acestei societăţi de către instituţiile de forţă de acum.
Bugetul guvernului Orban reflectă această stare de spirit. Este radiografia noastră. Uite către ce se duc bani din bugetul de stat. Acest buget reflectă cel mai limpede starea societăţii noastre.
Noi am condamnat o ideologie – comunismul, care poate fi ceva foarte abstract. Dar n-am condamnat aceste structuri de forţă şi fosta Securitate..
Aşa e. În continuare foştii securişti beneficiază de toate privilegiile, de pensiile speciale. Foarte puţini au fost condamnaţi pentru ceea ce au făcut. Vişinescu şi Ficior au fost singurii condamnaţi. Doi ţapi ispăşitori pentru ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989.
Acum citesc o carte, care afirmă că tot ceea ce s-a întâmplat în anii 90 a fost rezultatul luptei între serviciile secrete şi Partidul Comunist.
Da. A fost o luptă surdă. A fost corupţie peste tot. Ceea ce se făcea cu firmele de comerţ exterior ale fostei securităţi a fost de negândit. Regimul a fost osificat, era imposibil să mai continue în acea formă.
Cum vezi pe viitor mişcările de protest?
Sper să mai fie acţiuni de protest pe teme sociale. Lipsesc cu desâvărşire din peisaj. În ultimii ani au fost proteste numai pe zona de moralitate – justiţie, statul de drept. Foarte bine! Dar nu putem protesta numai pentru lucruri abstracte, precum moralitatea în viaţa publică. E bine să avem transparenţă în funcţiile politice. Dar acesta este totuşi un nivel de bază. În plus, nu ne încălzeşte cu nimic dacă un politician e foarte cinstit, dar are o atitudine fascistă. Dacă ar vrea, de pildă, să interzică dreptul de a călători în Europa sau dacă ar vrea să pună în şcoli separate evreii sau romii. Trebuie să ne concentrăm pe programele şi ideile politice. Sper ca în viitorul apropiat protestele pe teme sociale să se intensifice. Marea majoritate a televiziunilor din ţara noastră sunt mai degrabă de dreapta. Nu doresc să promoveze proteste din zona socială. Peisajul media nu arată prea bine. Probabil că trebuie să trecem şi noi printr-o perioadă trumpistă. Dar nu putem capitula. Trebuie să continuăm să protestăm!
Poze din protest:
