În 2017 jurnaliștii occidentali au descoperit în sfârșit naționalismul și antisemitismul polonez. La ce s-au uitat în ultimii zece ani?
În ultimii doi ani, cu o regularitate crescândă, pe piața globală de știri au început să apară informații despre Polonia și ”dreapta-i extremă”. Cu siguranță există motive pentru a fi analizate atât țara în ansamblu, dar și mișcarea-i extrem de conservatoare. Cât de serios se face asta, e cu totul o altă problemă. Explozia de șoc și panică demonstrate în weekend de cele mai ”respectabile medii” ascunde mult fals și ipocrizie.
Emoția mediatică a apărut după ce jurnaliștii occidentali de limbă engleză au observat celebrările de masă dedicate Zilei Independenței din Polonia. Aceste comemorări au loc în fiecare an pe 11 noiembrie. La această dată, în anul 1918, mai exact în noaptea de 10 spre 11 noiembrie, în Varșovia vine mareșalul Józef Piłsudski, acesta fiind eliberat mai devreme din penitenciarul de la Magdeburg. Consiliul regent îi predă comanda detașamentelor militare, iar trei zile mai tărziu îi cedează toate puterile sale. Așa încât, divizarea Poloniei între Rusia, Prusia și Austro-Ungaria, care dura de 123 de ani, ajungea la sfârșit.
Dar vai, evenimentele istorice de acum 100 de ani servesc doar ca pretext pentru mobilizarea masivă a huliganismului politic de dreaptă din Polonia și pentru includerea ei în fluxul major al vieții politice din această tară. Iată de ce, privit supraficial, nu e râu că jurnaliștii internaționali și orice fel de categorii profesionale se arată șocate de aceste patologii contemporane. Însă de ce au decis să-și exprime îngrijorarea și dezgustul tocmai acum? Întrebarea e relevantă, numai că e una întârziată cu vreo zece ani. Le-a luat prea mult timp pentru a-și stabili conduita morală atunci când e vorba de problema ascendentă a neonaziștilor polonezi militanți.
Chiar dacă ne distanțăm de faptul că fenomenul a fost în creștere încă în anii `80, ultimă decadă este foarte explicativă. Încă în anul 2007 din Varșovia lua loc un așa-numitul ”Marș pentru independență”. Același eveniment a atrâs atenția și emoțiunile analiștilor și experților mondiale săptămână trecută. Acești specialiști au descoperit ”tendințe de extrema dreaptă”, ”marșuri fasciste masive” și ”sloganuri periculoase” precum ”Alba Europa a națiunilor frățești” și un numar mare de exprimări rasiste și antisemite. Esența nu e schimbată, dar de ce n-a existat atât de zgomotoasă respingere când manifestanții s-au comportat mult mai brutal? Este ciudat că experții au observat asta exact acest an. Acum fasciștii locali s-au comportat destul de liniștit pentru standardele sale în opoziție de sărbătoriile bombastice din aniversarii trecuți ai independenței poloneze.
Unde au fost jurnaliștii din NBC News, Guardian sau Wall Street Journal când ”tineretea patriotică” a făcut din capitala poloneză o zonă militară timp de o zi și jumătate în 2011, 2012, 2013 și 2014, în cadrul manifestările sale regulate pentru 11 noiembrie? În acești ani și nu în săptămână trecută cei mai motivați ”activiști patrioți” le-au atacat brutal pe demonstranții anti-fasciști și polițiștii. Atunci peizajul din Varșovia a asemânat cu cel din Vestul Salbatic. Luptele au fost sângeroase – prezentanții ordinei au fost atacați cu pietre, garduri răsucite, semne de stradă și piste de tramvai, elemente din bănci sparte, acoperișuri stațiilor de autobuz, cocktail-i ”Molotov”. Zeci de mașine poliției au fost dați foc. La fel au fost incedate mașinile unor medii, care nu sunt iubite de patrioții. Infrastructura transportului urban în capitala Polonia a luat săptămâni pentru a fi recuperată. Pietrele din pavajul la piețile centrale a trebuit complet reînnoite. Zeci de copaci au fost distruse sau dați foc, ramurile copaciilor devenind baricade sau arma împotriva poliției.
Însă asta e doar începutul poveștii de groază a patrioților polonezi. Au fost uciși jurnaliști. În 2013 s-a încercat a se da foc uneia dintre squat-urile din Varșovia, lăsat complet neprotejat de poliție, chiar dacă a fost clar că centrul anarhist va fi o țintă prioritară pentru demonstranți. Locuitorii acestui squat au reușit să scape în ultimul moment datorită anti-fa germană, căreia i s-a cerut sprijin. Dacă lupta ar fi fost pierdută, aproape 100 de oamenii din clădirea squat-ului ar fi fost arși, așa cum s-a întâmplat la Odessa, aproximativ un an mai târziu.
După eșecul său în lupta cu comunitatea anarhistă patrioții n-au pierdut niciun gram de curaj și determinare. Mai întâi au încendiat curcubeul ridicat într-una din piețele din Polonia, iar apoi au explicat jurnaliștilor, în fața artefactului ars, că sunt mândri ”de distrugerea simbolului ciumei moderne”. S-au mutat apoi la ambasada rusă, acolo unde au dat foc gheretei gărzii, garda fiind bătută. Poliția a reușit să-i respingă pe agresori după o operație care a durat trei ore, folosindu-se tunuri de apă, gaze și gloanțe de cauciuc. Doar acolo au fost arestați 275 de oameni, iar 55 au fost spitalizați, având vătămări corporale grave. Sunt și alte povești de acest tip, dar parcă nu prea are sens de a tot fi repetate.
De ce așa-numita opinie publică a decis să dea atenție Poloniei abia acum, în anul când ”Marșul pentru independență” a trecut fără prea multe incidente grave. Acum demonstranții au reușit doar să bată câteva femei. Mobilizarea totodată a fost slabă în acest an. Patrioții au adunat doar 70 000 de oameni, sub jumătate comparativ cu prezența din 2014, atunci când Varșovia a fost blocată de un marș de 150 000 de oameni. N-ar fi râu dacă aceste cifre ar fi amintite celor câțiva jurnaliști bulgari, cei care în ultimi doi ani îi admiră pe cei din ”Comitetul pentru apărarea democrației” din Polonia și demonstrațiile acestora, niciodată cu mai mult de 50 000 de participanți. Protestele comitetului sunt numite în continuare ”mișcarea socială cea mai masivă din Polonia după 1989”, dar nu e deloc adevărat.
În acest an sloganurile, chiar dacă unele dezgustătoare, au fost relativ modeste, dacă e să luăm în considerare fantezia și inventivitatea patrioților polonezi. Sloganurile pentru ”o Europă albă” și ”puterea evreiască” sunt cumva standardul de bază pentru ei. Acum câțiva ani strigau pe străzi: ”curve ruse afară”, ”jos cu ocupație evreiască”, ”întreaga Polonie să cânte cu noi – să-i f… pe arabi”, ”să-i f… pe arabi și pe evrei – Polonia este doar pentru polonezi”, ”să-i f… pe arabi și să nu folosim cârpe ca ei” (aici), ”Vilnius este polonez, Lvov este polonez”, ”nu mâncăm șaorme – nu dăm bani curvelor arabe”. Este parte din repertoriul din 2015. Atunci se cânta ”Auschwitz-Birkenau, tra-la-la”, purtându-se bannere cu poze de prăjituri prăjite și text ”Preferăm prăjiturile noastre – nu-le vrem pe Mohamed” (aici). Au fost folosite și sloganuri mai puțin avangardiste, precum ”moarte pentru adversarii patriei”.
A fost clar unde se îndreptă lucrurile încă de la început. Din 2007 sloganurile au fost primitive și brutale: ”media a circumcis creierul polonezilor”, ”Polonia nu va fi a doua Palestină”, ”Înțelepții din Sion sunt deja deconspirați”. Organizatorii au portat cămăși maro și cravate negre, vorbind atunci cu jurnaliștii surprinși. Oare nu e prea tărziu să ne alarmăm și să ne șocăm acum?
Un reportaj scurt al televiziunii naționale despre luptele din 11 noiembrie 2014
Atac împotriva unuia dintre squat-urile din Varșovia, 2014
Arderea curcubeului în cadrul ”Marșului pentru independență”, anul 2013
Lupte între polițiști și naționaliști în cadrul ”Marșului pentru independență”, 2014
Lupte nocturne între patrioții polonezi și poliție, 11/12 noiembrie 2014
Bătălie în masă în centrul capitalei poloneze, 2011
11 noiembrie 2014 – naționaliștii distrug centrul Varșoviei
Lupte cu poliția în 2012 în Varșovia
La minutul al optulea, într-o convorbire cu jurnaliștii televiziunii naționale, un demonstrant îi numește pe polițiști ”curve evreiești”.
