Iubesc patria, urăsc statul, să trăiască criza!

Apelul la atitudinea patriotică a etnicului bulgar este ultima cârjă pe care se bazează puterea ca să-şi legitimeze acţiunile

Pamporovo a găzdrui un eveniment ”tradiţional” de ski, în care bulgarii cu simt patriotic s-au dus cu porturi naţionale de Ziua Naţională a Bulgariei (foto: YouTube)

Acest text a fost publicat pe Baricada Bulgaria pe 4 martie 2020 – imediat după sărbătoriile de Ziua Naţională a Bulgariei (3 martie) şi înainte de anunţarea stării de urgenţă de către guvern pe 13 martie 2020 cu scopul de a limita răspândirea corona virusului. 

Expresia populară ”Iubesc patria, urăsc statul” a devenit motto-ul preferat al multor bulgari. În jurul zilelor de 3 martie (Ziua Naţională a Bulgariei) ea capătă şi un sens concret. Bulgarii se închină în fața isprăvilor glorioase ale trecutului, marchează ceea ce îi oferă presupusul simț al comunității  şi se străduiesc să uite pentru scurt timp viaţa grea din ţara lor natală. ”Voi pune o linie de demarcaţie între stat şi patrie, între politică şi viaţa cotidiană, între cele două lucruri, o linie de demarcaţie care va fi mai mare decât în orice altă zi”.

”Iubesc patria, urăsc statul” e o expresie care are o anumită semnificație sociologică. Sondajele agențiilor de testare  a opiniei publice arată că încrederea în parlament şi guvern este la niveluri situate între 25% şi 33%. În mod tradiţional, şeful de stat, probabil ca un semn al unităţii naţionale, are o rată de încredere de aproape 50%. Concomitent, 81% dintre tinerii de la noi spun sunt mândri că sunt bulgari.

Nu trebuie să existe nicio îndoială că pentru o putere precum cea actuală din Bulgaria o asemenea formula este cel mai potrivit lucru. Coaliţia de guvernare este compusă din partide ale căror ideologii oficiale sprijină participarea minimă a statului în viaţa socială şi economică şi o conştiinţă naţională puternică. Mai mult – imitaţia de politică pe care ei o fac, se manifestă  în condiţiile unei crize permanente şi depline, criza, care dă multe motive de ură față de stat, dar care, pe de altă parte, face ca fiecare mişcare sa poată fi explicată şi fiecare sacrificu să poată fi făcut în numele patriei.

Criza asupra crizei

Resursele de apă, infrastructura şi distrugerea mediului, starea sistemului de sănătate, se adună la nemulţumirile sociale care se manifestă cu lipsă de consecventă,  dar la un nivel profund. Acestea, pe lângă sistemul judiciar în stare de colaps şi corupţia pe toate nivelurile de stat, nu sunt simple probleme distincte, ci şi semnele unor crize interconectate, sistematice şi permanente. În ultimele zile, şi anume pe 3 martie, puterea s-a trezit într-o situație excepțională în care trebuia să gestioneze o criză care nu e provocata de ea însăși şi astfel am văzut clar de unde vine stabilitatea ei.

Şeful de stat a mers la monumentul pe vârful Şipca, pentru a sărbători 3 martie, în ciuda recomandărilor de a renunţa la evenimentele de masă ca o măsură de prevenție împotriva epidemiilor. A acuzat guvernul de manipulare şi lipsă  de patriotism. Biserica a făcut acelaşi lucru. Mitropolitul din Stara Zagora a făcut o slujbă la Mânăstirea de la Şipca, argumentând că ”niciun virus nu va doborî amintirea bulgarului”. Iar guvernul nu are zilele acestea doar probleme ”medicale”, ci şi probleme cu iz patriotic. Turcia ”i-a descătușat” pe refugiaţii, pe care îi ţinea ca pe o ameninţare pentru UE. La fel ca și în conspiraţiile privind eliberarea intenţionată a virusului corona, se afirmă că aceşti oameni trebuie consideraţi o epidemie, dezlănţuită ca ofensivă geopolitică împotriva ”Castelului Europa” şi a Bulgariei în particular. Ministerul Apărării a declarat că 60 de refugiaţi ”au atacat” graniţa bulgară, că există intenția să fie trimişi 1000 militari şi tehnică militară, care să nu permită conform spuselor vicepremierului Karakacianov ”să treacă şi vreo păsare pe la graniță”. Apoi s-a anunţat că nu există ”niciun pericol venind din partea refugiaților”.

Conform organizaţiilor internaţionale suntem pregătiţi să găzduim 10 000 de oameni, dar pare că guvernul lucrează cu asemenea organizaţii numai atât cât să nu le jignească şi primirea unor refugiaţi, făcută conform legii internaţionale, nu există ca subiect în spaţiul public.

Scandalul de corupție privind casa lui Boiko Borisov din Barcelona şi legăturile lui cu lumea infracțională au dispărut ca prin magie din spaţiul mediatic. Astăzi premierul din nou este un diplomat care lucrează pentru binele Bulgariei şi a UE, având convorbiri telefonice şi înţelegeri prieteneşti cu Turcia şi Grecia în situaţia actuală.

Ce arată aceste crize internaţionale?

În primul rând, ele arată că regulile din lumea globalizată merg împotriva simțului şi interesului naţional. Aşa-numitul ”sediu de criză” împotriva virusului corona a introdus măsuri nemaivăzute și reactii neadecvate. Dar preşedintele Radev, susţinut în cazul acesta de un înalt reprezentant al bisericii, spune cetăţenilor, ca şi cum ar dori să întărească simțul de inadecvare al statului de pe poziţia sa de opoziţie patriotică şi folosind încrederea scăzută în  guvern ”Guvernul vă manipulează cu pericole inventate şi vă împiedică să fiţi bulgari”, declarații și fapte prin care i-a expus la pericol pe toţi cei care au fost cu el la Şipca. În paralel asistăm la abuzuri drastice în privința reglementării migratiei atunci când vine vorba despre refugiaţi, principii, stabilite de dreptul internaţional, european şi de Constituţia noastră. Când guvernul este gata să aplice violenţa la graniţă şi refuză chiar să menţioneze capacitatea crescută şi obligaţia bulgară să accepta migranţi, asta e o dovadă de desprindere completă de ordinea instituţională şi legală a lumii.

În al doilea rând,  a devenit clar că puterea răspunde la fiecare criză, fie internă, fie externă prin represiune şi unde ea nu mai este posibilă, dorită sau suficientă, cu izolare şi minciuni. A fost emisă vreo recomandare de evitare a evenimentelor de masă cel puţin din cauza problemelor neîndoielnice legate de gripa de sezon? Nu există aşa ceva. Sau dacă există, noi avem o misiune patriotică mult mai importantă. Epidemia provocată de un virus necunoscut? Semnezi o declaraţie la întoarcerea dintr-o zonă de risc, iar în condiţiile de îndoială intri într-o carantină autoimpusă pe costurile tale. Care sunt zonele de risc, care este valoarea practică a declaraţiei, cum îți vei plăti carantina şi de ce este aceasta recomandabilă rămân întrebări fără răspuns. Refugiaţii sunt aşteptaţi în Bulgaria? Îi vom bate, împușca şi îi vom trimite de unde au venit, iar ce vor face acolo cei care au supravieţuit nu ne interesează.

Dar politicile violente şi manipulative sunt deja transparente. Săptămâna trecută DANS (serviciul bulgar de informaţii) a dat afară un director dintr-o şcoală din Plovdiv, după ce ministerul educaţiei a ignorat sistematic semnalele Confederaţiei muncii ”Sprijin” privind abuzurile şi hărţuirea asupra profesorilor. Demonstrația venită din partea procuraturii este o acţiune de PR a puterii prin care să arate forța de represiune a statului. Cât despre problemele socio-culturale precum violenţa asupra femeilor, discriminarea împotriva comunităţii LGBTI şi drepturile copiilor, poziţia neoficială, dar clară, a puterii este: nu avem nevoie de drept internaţional, avem legi suficient de bune sau, dacă nu le avem, le vom face (dar nu se vede niciun progres raportat la propriile noastre standarde în ciuda tuturor promisiunilor).

Criza absolută, criza crizelor în care puterea din Bulgaria funcţionează este aşa-numita ”criza demografică” despre care se scrie periodic în presă. Suntem una dintre naţiunile care dispar tot mai rapid şi avem o tot mai mare rată de mortalitate. Dar această criză permanentă estompează graniţa între ”patrie” şi ”stat”, respectiv între iubire şi ura, punând o întrebare nerezolvabila cu o miză vitală: pe de-o parte rămân tot mai puţini oameni, care să se refere la Bulgaria ca la ”patria” lor şi vină principală o are statul, iar pe de altă parte nimeni nu poate rezolva această problemă decât statul. Puterea totală pentru decizii estee trecută în mâinile guvernului. Cum o aplică el?

Din nou prin disciplină şi manipulare, desigur. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Demografică 2015-2030 este documentul programatic pe care trebuie să îl consultăm când vine vorba despre acest subiect. Acolo scrie: ”particularităţile politicii demografice bulgare rezidă în faptul că scopul strategic nu este îndreptat numai către reproducerea demografică mecanică, ci şi către dezvotarea pe un nivel  înalt al capitalului uman, care conţine oamenii cu starea lor de sănătate, educaţie, calificare, capabilităţi şi skill-uri.” Această strategie este în vigoare de cinci ani, timp în care am asistat la permanente crize şi distrugeri ale ”capitalului uman”. Dacă judecăm după priorităţile şi măsurile din strategie este suficient să controlăm avorturile şi să ţinem oamenii în vârsta cât mai mult pe joburile lor. Imigranţii sunt declarați ca fiind o resursă de valoare, dar nu este vorba despre orice fel de imigranţi.

Să trăiască criza!

Periodic analiştii şi presa doresc să răspundă la întrebarea  ”Este oare stabil guvernul”, indiferent ce scandal a provocat din nou interesul pentru această întrebare. Unii încearcă să vadă în noul scandal motive pentru dezmembrarea coaliției, alţii constată doar că puterea trăieşte într-o criză permanentă. Adevărata problemă  este că în condiţia actuală a Bulgariei, dacă era posibil ca o criză să dea jos guvernele, ele n-ar fi supraviețuit nici măcar un an. Dar guvernul se îndreaptă către finalul mandatului său. Iată de ce trebuie să se vorbească mult mai mult, iar crizele sunt necesare structural puterii oficiale de azi, care le foloseşte într-un mod util.

Pentru a înţelege mai bine trebuie să revenim la opera filosofului italian Giorgio Agamben. El dezvoltă într-un context contemporan conceptul lui Carl Schmidt de ”stare de urgenţă”. Agamben afirmă că guvernele de azi îi deposedează pe cetăţeni de voce într-un mod consecvent şi nu le permit să participe în luarea deciziilor pentru că explică fiecare activitate sa ca răspuns la o crize. Criza este un instrument al puterii. Totul poate fi o mişcare provocată de nevoi extraordinare, provocate de o criză. Astfel, de exemplu, guvernul bulgar a creat o tradiţie: să acumuleze excedent bugetar, care la sfârşitul anului să poată fi distribuit ca gest de bunăvoință  şi sub forma de măsuri fictive de rezolvare a unor probleme ale instituţiilor şi ale cetăţenilor. Fiecare dintre crizele interne menţionate mai sus – cea de alimentare cu apă a oraşului Pernik, cea a poluării aerului, fiecare protest social, are câte un răspuns teatral: problema sistemica izbucneşte, premierul atată ca el poartă o discuţie (adesea absurdă) cu protestatarii, se distribuie nişte bani şi cazul este uitat. Nimeni nu poate spune că nu s-a reacţionat, dar e clar că problema va persista.

Prin crearea unei stări de excepție se impune o limitare a drepturilor şi libertăţilor cetățenilor. Aşa au fost ucişi mii de porci fără dovezi că ar fi fost bolnavi, s-au impus interziceri de creştere a animalelor în gospodăriile personale şi s-a făcut un mare cadou marilor producători de carne. Astfel primăvara trecută după un conflict într-un magazin din Gabrovo, întregul oraş a fost instigat puternic împotriva romilor şi autorităţile au autorizat prin lipsa sa de reacție pogromul asupra caselor romilor. În același fel, responsabilitatea pentru aerul poluat din Sofia este transferată săracilor – proprietari ai autoturismelor vechi sau celor care nu altă opţiune decât să se încălzească pe timp de iarnă cu lemne. Nu se discută despre vina municipalităţii sau capitalului mare. Astfel oamenii bătrâni şi femeile care au nevoie de avort trebuie să poarte, printr-o violenţă structurală, responsabilitatea pentru oamenii care fug din ţară sau pentru starea sistemului medical. Aşa se ajunge la o situaţia în care într-o nouă epidemie cetăţenii trebuie să îndeplinească declaraţii şi să-şi autoimpune carantina, în loc că guvernul prin profesioniştii şi serviciile sociale ”de jos în sus” să facă campanie masivă de informare şi să anunţe măsuri de acces la consumabile medicale şi teste. Astfel,  panica morală creată ”justifică” actele guvernului de a bate, de a împușca şi de a respinge refugiaţii de la graniţa şi de a nu le permite accesul pe teritoriul ţării.

Motto-ul ”Iubesc patria, urăsc statul” se vede într-un fel sau altul în toate aceste cazurile. Apelul la simțul patriotic al etnicului bulgar este ultima şi cea mai sigură cârjă pe care puterea se bazează, dacă trebuie să-şi legitimeze acţiunile, iar propaganda conservatoare, care izvorăşte din elitele conducătoare, dar și din cele de opoziţie, precum şi din presă garantează faptul că asta e rețeta de succes. Astăzi nimic altceva în afara naționalismului nu poate asigura conducătorilor un sprijin  mai bun pentru ca ei să poată continua violenţa si distrugerea drepturilor cetăţenilor. Nu contează dacă măsurile împotriva epidemiilor sunt adecvate şi dacă apără cu adevărat sănătatea şi viaţa oamenilor, nu contează câte corpuri vor apăra graniţele Cetăţii Europa. Singurul lucru important este să iubim profund natura, trecutul şi faptul că ne-am născut pe acest teritoriu. În domeniile în care chestiunea patriotică poate fi folosită, guvernul face pur și simplu ceea ce doreşte. De exemplu, în domeniul medical asistentele medicale protestează din nou, după ce timp de un an revendicările lor nu au primit răspuns. Spitalul naţional de copii va fi construit pe fundația unei clădiri periculoase şi în cadrul unei licitații publice  dubioase. Iar vocile sindicatelor şi ale societăţii civile rămân complet ignorate.

Dacă nu aveţi problema cu nimic dintre toate acestea şi insistaţi că patria este ceva foarte diferit față de  stat – sa aveți o zi de 3 martie fericită! Şi să trăiască criza!

Postări asemănătoare


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat