Gregor Gysi: Problema socială este o problemă umană

Interviu al Iuliei Vladimirova cu Gregor Gysi – despre experienţa lui politică, despre învaţăturile dureroase, despre unificarea forţelor politice din Germania şi despre colapsul complet al statului social astăzi

Gregor Gysi (foto: Die Linke, CC BY-SA 2.0, cropped, via Flickr)

Gregor Gysi este una dintre cele mai remarcabile figuri politice din Germania şi un nume cheie pentru Stânga (Die Linke) din Germania. Cariera lui politică a început încă în anii 60, când a devenit parte din Partidul Socialist Unit din Germania (partidul marxist-leninist, care conducea Germania de Est – nota traducătorului). Mai târziu, în perioadă prodemocratică, el a făcut parte din tabara lui reformistă, care a fost inspirată de Mihail Gorbachev. Gysi este şi ultimul lider al Partidului Socialist Unit, care a fost desfiinţat în 1989. Timp de mulţi ani, Gysi a fost membru Camerei Populare din Germania de Est şi al Bundestag-ului (camera de jos a Parlamentului German). Gysi a fost ales de câteva ori preşedinte al Stângii (Die Linke). Începând cu 2017 Gregor Gysi este preşedintele partidului Stângii Europene.

Domnule Gysi, dvs. aveţi o experienţă politică îndelungată şi sunteţi una dintre persoanele cheie ale stângii din Germania. Care este cea mai mare ilulzie din politică, cu care trebuia să vă despărţiţi? Care este cel mai dureros lucru în cariera dvs. politică?

Cea mai dureroasă a fost ura, cu care s-a confruntat partidul meu şi eu personal, în prima jumătate a anilor `90 în şi afară parlamentului. Atunci mi-am definit un principiu de bază – să nu răspund niciodată cu ură. Treptat am reuşit să ating o consecvenţă cu mine însumi. Dar asta a cerut multă muncă şi răbdare. Faptul că astăzi partidul meu are un prim-ministru al unei provincie federale, că face parte de conducerea în alte două provincii şi a devenit deja un partid indispensabil în viaţa politică a Germaniei, mă face ceva mai fericit. Die Linke a normalizat Germania într-un context european şi astfel a ajutat ca multe forţe politice în stânga de social-democraţia să cucerească poziţii.

După anii începatori grei şi obositori nu mai aveam niciun fel de iluzii în politică. Niciodată nu am considerat că este posibil că declinul Partidului Social Democrat din Germrania, care a pierdut peste jumătate din votanţii săi în ultimii 20 de ani, va fi atât de trăinic aşa cum se întâmplă astăzi.

Care sunt provocările cele mai mari în faţa stângii ca politică, dar şi în faţa democraţiei germane astăzi?

În Germania, Europa şi lumea întreagă astăzi trăim o reacţie dramatică de dreaptă ca reacţie a deplasărilor economice şi sociale, care au avut loc prin realizarea globalizării neoliberale, bazată pe pieţele financiare. Acest gen de contrareformare a lui Trump, Orban, Kurz şi gaşca lor, îşi caută salvarea într-un egoism naţionalist extrem şi nu încearcă să schimbe temelile globalizării, ci să păstreze rezultatele ei departe de propriile graniţe. Stânga trebuie să se opună exact acestei dezvoltări spre dreptă şi să se transforme contrapoziţia ei, prin care să deschidă pentru oameni perspectiva speranţei şi a solidarităţii. Iată de ce trebuie depăşite divizările sociale. Trebuie să clarificăm că problema socială s-a trasformat în problemă umană, a cărei răspuns nu poate fi dat în limita cadrului naţional, ci atunci când se vor împune limite politice asupra companiilor şi băncilor care conduc lumea.

Cum vedeţi ceea ce se înâmplă în partidul dvs. acum? Sara Wagenknecht şi Oscar Lafontaine au redirecţionat forţele sale în înfiinţarea mişcării noi ”Ridică-te” (Aufstehen). În acelaşi timp Die Linke pare divizată.

Die Linke este un partid viu, care este stabil după sondajele sociologice, cu număr de membri ai partidului şi votanţi în creştere. Este un partid visibil şi vocea lui se aude în luptele politice din Germania. Întotdeaună este bine când se găsesc forme, care dau posibilitate pentru participare politică a oamenilor şi fără să fie necesar să fie membri vreunui partid. Judecând din experienţa mea politică însă, astfel de proiecte au anumită şansa, dacă în societate există o mişcare corespunzătoare care după aceea conferă o formă organizaţională voinţelor politice. Dacă o astfel de mişcare este infiinţată de sus, cu preţenţia să prezinte partidele ca şi cum ele au pierdut actualitatea sa, mişcarea va rămâne o creaţie intelectuală. Eu sunt sceptic mai degrabă cu privire la modul în care societăţii îi se poate oferi o perspectivă de stângă.

Partidul Social Democrat din Germania în momentul de faţă trăieşte criza sa cea mai gravă şi deloc nu este clară logica şi direcţia în care se mişcă, dacă putem astfel să definim apropierea îngrijoratorie de creştin democraţii. Se pare că după epoca lui Merkel Germania este un camp al lipsei de alternative politice. Cum s-a ajuns până aici?

De fapt, Angela Merkel întotdeaună a încercat să sugereze că politica ei nu are alternativă. Faptul că Partidul Social Democrat din Germania a intrat pentru a treia oară în patru alegeri într-o alianţă de guvernare cu Uniunea Creştin Democrată a întarit şi mai mult aceasta impresie de lipsa unor alternative, pentru că nu mai există nici un fel de competiţie între diferitele programe sociale diferite, şi totul se scufundă în terciul monoton al status-quo-ului. În afară de asta de la toate guvernele conduse de Angela Merkel, se vede o comportare, care are ca scop să convertească întreagă Europa spre Germania şi modelul ei de dezvoltare socială, legat de reducerea ajutorului social, a salariilor reale şi a pensiilor. Această politică i-a făcut pe bogaţii mai bogaţi, pe săracii mai săraci, şi în acelaşi timp a redus valoarea angajamentului politic şi democratic pentru mulţi oameni, fiindcă grijile şi nevoile lor nu mai sunt articulate şi luate în consideraţie în politică.

De ce ”Alterantiva pentru Germania” a furat multe voturi de stângă? Cum vă explicaţi această tendinţă care se observă nu numai în Germania, ci şi în întreagă Europa?

Alternativa pentru Germania” a câştigat în mai mare măsură voturile Uniunii Creştin Democrate, a Uniunii Creştin Sociale şi a celor care nu votează, pentru că ea ca un partid nou a dorit să creeze impresia că nu are nimic comun cu mucegaiul, cu care Merkel a acoperit ţara. Acest efect nu are cum să continue veşnic. Fluxul votanţilor către ”Alternativa pentru Germania” a fost ajutat de faptul că celelalte partide, în mai mare sau mai mică măsură, au participat la fixarea problemelor sociale pe problema refugiaţilor şi aşa au contribuit la interpretarea, oferită de ”Alternativa pentru Germania” în campul drept al mainstream-ului social.

Mulţi alegători, inclusiv cei care înainte au votat pentru stânga, au speranţa ca votând pentru ”Alternativa pentru Germania” vor da un semnal, că politica până la urmă trebuie să facă ceea ce îi lipseşte după regulile lui Harz (reforme neoliberale a pieţii muncii, introduse în timpul conducerii lui Gerhard Schroeder – nota traducătorului), şi anume, să se indrepte spre problemele lor: locuinţe la preţuri accesibile, şcoli stabile, viaţa previzibilă şi sigură, siguranţă socială, griji medicale sigure, salarii şi pensii demne. ”Alternativa pentru Germania” nu conţine nimic din acestea în programul său.

Trebuie să subliniem clar că politica de a căuta ţapul ispășitor, pe care ”Alterantiva pentru Germania” a început să o realizeze împotriva refugiaţilor, este în contradicţie cu legea şi nu va rezolva aceste probleme. Ele vor fi rezolvate de o politică socială activă în interesul oamenilor în loc de o politică care serveşte marile corporaţii şi băncile. Acum cinci ani papa Francisc a scris: ”Economia aceasta omoară”. Această afirmare este şi mai valabilă astăzi şi pentru ţările din care oamenii fug. Asta trebuie să schimbăm, ceea ce înseammnă să luptăm împotriva cauzelor pentru migraţie şi să reducem numărul refugiaţilor prin apărarea valorilor noastre.

Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Karl Marx. Dvs. aţi scris o carte despre Marx, cu titlul ”Marx şi noi: de ce astazi avem nevoie de o nouă idee de societate”. Ca un gânditor al eliberării ce trebuie să ne spună Marx astăzi?

Exact asta că eliberarea omului separat este o premisă pentru libertatea tuturor. Capitalismul neoliberal, care încă stă pe principiile şi legile, recunoscute de Marx, îi face pe oameni neliberi, îi aruncă în relaţii de munca precare, îi privează de locuinţe pe preţuri accesibile şi practic subordonează toate relaţiile sociale la nevoile denigrătoare ale capitalului. În ultima instanţă Marx nu numai a scris o cercetare a capitalismului englez din secolul XIX, ci şi a încercat să analizeze în adâncime ceea ce el numeşte mod capitalist de producţie. Asta nu exclude neajunsurile, legate de perioadă istorică, dar depăşeşte cu mult descrierea superficială şi dă o idee complexă, pe care astăzi nimeni n-ar trebui să o omită dacă doreşte să înţeleagă serios modul de acţiune şi legile ordinii economice capitaliste. Vederile lui Karl Marx despre un socialism democratic nu sunt încă îndeplinite în lumea noastră.

Iulia Vladimirova

Licenţată în Studii Culturale. Are masterat de ”Arte şi contemporalitate (secolele XX-XXI)” la Universitatea din Sofia. A lucrat pentru Radioul Naţional Bulgar - în programele ”Hristo Botev”, ”Sofia” şi în emisiunea ”Deconstrucţie” a programei ”Orizont”. A specializat ca reporter cultural în postele de radio din Berlin. În perioadă 2015-2018 a lucrat pentru revista bulgărească ”a-specto”.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *