Bugetul de stat înseamnă contribuțiile tuturor, nu doar contribuția individuală
Noile modificări legislative care permit spitalelor private să acceseze bani publici se bazează pe o idee foarte seducătoare. Extrem de seducătoare. Eu muncesc, eu strâng bani, eu plătesc bani pentru sănătate, eu mă duc cu banii mei exact acolo unde doresc.
Da, doar că nu sunt banii tăi. S-o luăm încet. Noi toți strângem o sumă de bani, adică punem toți bani în căciulă din ceea ce câștigăm. Unii pun mai mult pentru că ei câștigă mai mult, alții pun mai puțin. Alții nu pun deloc. Dar, pentru că dacă dorim să trăim în societate și nu singurei în pădure, noi acceptăm să contribuim cu bani la sănătate deși, poate niciodată nu vom avea nevoie – în cazul cel mai fericit – de spital. Dacă ar fi să iau doar cazul meu, am contribuit enorm la sănătate, dar, din fericire, având doar probleme minore de sănătate, am făcut, cel puțin până acum, un cadou enorm bugetului. Și ca mine sunt mulți. Poate că o persoană care a trăit pe străzi a avut nevoie de o operație scumpă și a beneficiat de ea, în vreme ce eu, deși am contribuit, din fericire, nu am avut nevoie de intervenții de acest tip. Poate eu am cotribuit – să zicem – luna aceasta cu 200 de euro, alții au contribuit cu 2000, alții nu au contribuit cu nimic. Apoi, banii se strâng de la toți cei care pot contribui și se împart cetățenilor.
Așa funcționează în prezent sistemul. Dar unde intervine schimbarea?
Se spune că deși am strâns toți bani pentru sănătate, eu pot să iau o parte și să o folosesc cum vreau eu. În acest punct intervine fractura logică. Dacă s-au strâns de la toți, ei bine, logic ar fi ca ei să meargă către toți. Dacă ai acceptat să contribuim cu toții după posibilități, nu poți să vii pe urmă să spui că dacă după ce banii s-au strâns din contribuții inegale și s-au împărțit apoi pentru fiecare, tu iei banii și te duci cu ei la privat, că așa vrei tu! Din bunul motiv că tu iei bani pe care i-am strâns noi toți, nu doar tu singur. Sunt și banii mei acolo, în cei cu care tu apoi pretinzi că vrei să mergi unde ai chef. Deci, la buget sunt banii noștri, nu sunt banii tăi! Sigur, eu până acum nu am avut nevoie de intervenții scumpe. Dar, dacă o să am nevoie, poate că vor costa mult mai mult decât suma cu care am contribuit. Or, dacă suntem complet singuri, într-o asemenea situație eu nu aș avea decât să-mi aștept acasă obștescul sfârșit. Sau, desigur, să mă împrumut la bancă. Să-mi vând casa, mașina. Dacă mergem până la capăt pe filieră libertariană și acceptăm ceea ce un ideolog de seamă propunea, o să liberalizăm piața organelor. Și atunci, îmi vând un rinichi ca să mă tratez de inimă, nu? Îmi vând niște piele ca să îmi cârpesc pancreasul. Pe o piață liberă!
Sigur, ducând lucrurile până la capăt, dacă cineva are porniri atât de individualiste, poate să ia exact banii cu care contribuie el, nu banii care s-au strâns de la toți cetățenii. Sau, dacă vrem să mergem atât de departe, nu mai plătește nimeni nimic, distrugem statul cu totul. Definitiv, irevocabil, că oricum e răul suprem. Sau cel puțin așa ni se spune de ani de zile. Iată că mulți dintre noi chiar cred asta și pare că nu mai e cale de întors.
Trăim vremuri în care este atacată însăși temelia societății, sunt atacate cele mai profunde baze ale conviețuirii pașnice și sunt gâdilate cele mai individualiste și egoiste porniri. Noii apostoli ai individualismului acționează exact ca traficanții de persoane. Întâi îți gâdilă orgoliul, te conving că tu meriți, că tu ești cel mai important, că tu contribui, că tu muncești, că tu ești harnic, nu ca leprele care trăiesc pe banii tăi, că tu trebuie să decizi, că tu ești cel mai iscusit. Adică te rup de ceilalți, te izolează cu vorbe seducătoare și apoi când ești singur… te abuzează!
Am spus de nenumărate ori și acum vreau să consemnez în scris într-un articol care sper să nu fie o profeție ce urmează a se împlini: în România mai avem de distrus școlile și spitalele. Sunt printre ultimele bunuri publice care au rezistat eroic tentativelor succesive prin care s-a urmărit punerea lor pe butuci. Politici criminale menite să falimenteze sistemele publice ca apoi să fie vândute pe doi lei. Demonizarea statului, a sistemului public – ca bază ideologică – completată de măsuri menite să destabilizeze sistemul ne-au adus în situația în care Făt Frumos-ul de la privat vine să ne salveze! Și noi, ca niște oameni, chipurile, raționali, acceptăm!
Da, n-o să mai plătim taxe la stat, o să plătim taxe direct la privat. Și o să cam usture, dar va fi prea târziu.
