Embriopatologia tranziției poloneze e pe cale să dispară

Revolta femeilor din Polonia este începutul sfârșitului ascensiunii dreptei fundamentaliste și autoritariste. Lupta împotriva sadismului acestei facțiuni politice manifestat sub forma interzicerii avortului este, de asemenea, o luptă pentru o nouă societate

Protestele uriașe care au izbucnit în Polonia acum mai bine de o săptămână vor schimba Polonia pentru totdeauna. Acestea sunt probabil cele mai mari demonstrații pe care le-a văzut vreodată statul polonez modern de la înființarea sa în 1918. Singurul marș mai mare marcat de istoriografia poloneză a fost celebrul ”protest din Iunie la Poznan”,  un protest al muncitorilor din anul 1956 desfășurat în orașul Poznan, vestul Poloniei. Unele surse susțin că aproape 300.000 de persoane au participat la această mobilizare, altele reduc numărul de manifestanți la 150.000. Pe data de 30 octombrie 2020, au mărşăluit peste 100.000 de protestatari doar pe străzile din Varșovia; oamenii se alăturau demonstrației ieşind direct din scara blocului în care locuiesc. Un marș în masă de proporții foarte asemănătoare a avut loc la Wroclaw, un mare oraș regional din vestul Poloniei. În toate localitățile mari, marșurile au adunat de la câteva mii la câteva zeci de mii de protestatari. Câteva sute de oameni au ieșit în orașele mici. Chiar și la sate au existat proteste simbolice; câteva zeci de polonezi s-au adunat în piețele centrale ale satelor sau la semnul de la intrarea în sat și au trimis fotografii cu mesaje precum: „50% dintre săteni susțin protestul femeilor!”.

 

Pentru liceenele și studentele de astăzi și pentru colegii lor, ceea ce se întâmplă acum le va rămâne în memorie ca o experiență simbolică, generațională. Deși nu putem fi încă siguri dacă aceste demonstrații vor duce în cele din urmă la o deschidere politică care ar da un nou impuls politicii poloneze.

Protestele de masă de pe străzile orașelor poloneze și, mai presus de toate, cele din orașele mai mici, dovedesc cu siguranță că a venit sfârșitul dominației exercitate de partidul Lege şi Dreptate, partidul extrem de conservator care a condus Polonia timp de aproape șase ani. Amploarea și spontaneitatea protestelor pot fi explicate în mod simplu prin reacția de opoziție la o decizie a Curţii Constituționale – marionetă, care a descris întreruperea sarcinii atunci când fătul este afectat de malformații congenitale ca fiind o încălcare a constituției poloneze. Spectrul unei interdicții practic totale a avortului s-a dovedit a fi o ultimă picătură care a făcut ca furia societății să izbucnească, oamenii fiind exasperați de natura opresivă a puterii partidului Lege şi Dreptate și de ideologia național-catolică pe care guvernul Mateusz Morawiecki o folosește ca instrument principal pentru controlul societății – un control, evident, ineficient.

Cu toate acestea, este dificil de presupus că revolta a izbucnit la o asemenea scară doar din cauza avortului. Sprijinul pentru aceasta este exprimat de grupuri care nu au fost încă implicate în problema avorturilor, cum ar fi minerii sau fermierii. Acestea sunt grupurile care s-au aflat în conflict cu guvernul chiar înainte de izbucnirea protestelor pe tema avortului. Populația a fost dispusă să înghită excesele partidului Lege şi Dreptate, în principal pentru că a asociat această tabără a politicienilor cu anumit sprijin social pe care ei l-au oferit. Ajutorul social oferit de ei a fost unul slab, dar totuși ei au fost cei care l-au introdus. Cu toate acestea, măsurile spectaculos de excesive în toate celelalte domenii s-au dovedit a fi până la urmă insuportabile. Aceste excese se dovedesc acum a fi insuportabile pentru toți, inclusiv pentru electoratul partidului din mediul rural. Orașele mici sunt cel mai important teren pentru partidul Lege şi Dreptate din punct de vedere electoral.

.

Harta protestelor

Manifestare în oraşul Sobotka (7000 de oameni)

Ceea ce a umplut paharul este probabil rezultatul faptului că polonezii asistă la o totală incompetență manifestată de guvernului lui Mateusz Morawiecki în fața pandemiei (peste 20.000 de cazuri pe zi) și, mai presus de toate, și la o lipsă a  oricărei pregătiri medicale și economice pentru valul actual de infectări cu coronavirus. În fiecare zi, se anunță decizii privind închiderea destul de arbitrară și ilogică a unor tipuri de afaceri, cum ar fi piscinele sau cimitirele. Este clar pentru toată lumea că aceasta este doar o simulare a măsurilor de prevenție și nimic mai mult. Închiderea facilităților sportive, a restaurantelor și a saloanelor de coafură nu a redus în niciun fel creșterea cazurilor. Acest lucru este deosebit de frustrant și e o rușine pentru guvernul lui Morawiecki, care a mințit în această vară spunând că situația era sub control.

Există şi un alt motiv pentru a considera revolta avorturilor ca o manifestare a nemulțumirii sociale mai largi. Problema avortului nu este doar o problemă filosofică – ea este în mare parte o problemă de clasă. Inaccesibilitatea avorturilor, lipsa practică a accesului la drepturile reproductive a femeilor poloneze, face parte dintre dificultățile economice cele mai revoltătoare. Ființa determină conștiința.

Femeile din Polonia ar trebui să aibă dreptul la avort la cerere până la a 12-a săptămână de sarcină (verde – sunt de acord, roşie – nu sunt de acord, gri – mi-e greu să decid)

În principiu, aceasta este singura modalitate de a explica în mod rațional faptul că, în fața propagandei la scară largă a dreptei și a Bisericii Catolice privind avortul în ultimii 30 de ani, sprijinul pentru liberalizarea legii avortului rămâne destul de ridicat și chiar crește treptat. În 2019, aproape 60% din societatea poloneză a solicitat atenuarea măsurilor anti-avort consfințite în lege încă din 1993.

Amploarea protestelor, inclusiv demonstrația a 100.000 de oameni la Varșovia, arată că, în săptămâna următoare deciziei luate pe 22 octombrie de Curtea Constituțională, Polonia s-a schimbat și a devenit o altă țară. Acesta este un șoc pentru toată lumea, dar mai ales pentru politicienii și jurnaliștii de dreapta. În primul rând, există o prăbușire bruscă a ideologiei național-catolice, care a fost o parte integrantă a logicii tranziției poloneze începute acum trei decenii. Peste tot există semnale că tot mai multe familii conservatoare susțin protestele. În al doilea rând, polonezii și mai ales femeile poloneze s-au trezit din apatia socială. A izbucnit revolta rușinii și un fel de fobie socială și politică care a împiedicat oamenii să reziste activ. Având în vedere nemulțumirea crescândă față de criză, toate acestea contribuie la o situație în care sprijinul real pentru Lege şi Dreptate va scădea sistematic. Mai ales că guvernul evident nu are mijloace și nici măcar idei pentru a rezolva problemele economice și sociale crescânde. Acum, guvernul este capabil doar de manifestări simbolice, ostentative ale forței, care au în cele din urmă efectul opus și provoacă protestatarii la o mobilizare și mai mare.

Organizatoarele simbolice ale protestului, grupul feminist informal Greva Feminină a Întregii Polonii, înființat în 2016, solicită nu numai accesul complet la avort, ci și demisia guvernului. Este foarte puțin probabil să se întâmple acest lucru în viitorul previzibil. A trecut doar un an de când alegerile parlamentare au fost din nou câștigate de PiS. Anunțarea unor alegeri anticipate va fi posibilă numai în momentul în care coaliția de dreapta unită se prăbușește complet. Pe măsură ce ea supraviețuiește recentelor frământări legate de interzicerea creșterii nurcilor și a vulpilor pentru scopuri industriale și scandalului recent legat de afirmaţiile agresiv homofobe ale lui Zbigniew Ziobro, ministrul justiției, se poate estima că această coaliție va continua să conducă Polonia.

Probabil printr-o creștere deja grotescă a patosului identității naționale și o propagandă chiar mai viguroasă care provoacă frică, guvernul ar putea obține stabilitatea. Acest lucru este dovedit de mesajul special al lui Jarosław Kaczyński de săptămâna trecută, unde a cerut „protecția bisericilor” de „elementele nihiliste” vizibil „instruite și pregătite” pentru „a ataca națiunea poloneză cu toată forța” și pentru ca aceasta „să se termine în forma sa actuală”. Episcopul s-a grăbit imediat să-l susțină, declarând că „fiecare credincios în Dumnezeu” și „membru al Bisericii romane universale” comite un păcat grav sprijinind sau participând la proteste. Încă de săptămâna trecută, mass-media pro-guvernamentală, comentatori și „influenceri” extremisti cunoscuți au descoperit „conexiunile” protestatarilor cu cercurile satanice internaționale și le-au denunțat acțiunile ca fiind  „o operaţiune clandestină în favoarea revoluției comuniste internaționale după modelul lui Gramsci”. Unul dintre ziarele cele mai obediente față de Kaczyński și Lege şi Dreptate, săptămânalul „W sieci” (În rețeaua) a publicat o analiză foarte „puternică”, în mod activ și vizibil, conform planului răspândit pe internet și prin alte mijloace media, cum că în Polonia există periculoase, suspecte și considerabile grupuri de tineri defecți care au respins „codul cultural polonez” și prin însăși prezența lor „amenință existența națiunii”. În același timp, huliganismul extremist de dreapta și-a propus să creeze o „Gardă Națională” care să apere bisericile și să atace manifestanții.

Există o anumită ironie în aceste acte violente ale acelorași huligani care în urmă cu câțiva ani au strigat împotriva acceptării refugiaților în Polonia și au anunțat că „protejează femeile poloneze” de „islamiști” care, așa cum ei înșiși au declarat, nu au venit aici decât pentru ”a viola masiv fete albe”. Ei bine, comunitatea musulmană din Polonia, precum și reprezentanți ai diasporei evreiești de aici au susținut fără echivoc protestele, iar recenții apărătorii sinceri ai polonezilor au fost bătuți de femei și fete care manifestau cu toată țara.

În aceste condiții, PiS ar putea pierde controlul real asupra aparatului de stat, ceea ce la un moment dat ar putea duce la o prăbușire spectaculoasă a acestui guvern și la noi alegeri. Pe lângă prăbușirea așteptată a asistenței medicale, a apărut și conflictul lui Kaczyński cu unele sectoare ale puterii. Există deja semnale clare că înaltul comandament al poliției nu acceptă deplina sa subordonare politică față de guvern în cazul unor proteste sociale în masă.

 

Este imposibil de prevăzut evoluția exactă a situației de astăzi, dar este sigur că tensiunile din societate, din guvern și chiar din birocrații cei mai apropiați de clica Kaczyński cresc. Se pare că guvernul va încerca să joace scenariul bulgar – își va vedea de treabă și va lăsa protestatarii să facă blocade și marșuri în speranța că iarna va lovi în două sau trei săptămâni și că temperaturile scăzute vor tăia avântul protestatarilor. Din păcate, aceasta este de obicei o tactică care slăbește în mod eficient mișcările anti-guvernamentale de masă, mai ales atunci când există fricțiuni și conflicte. Și acest lucru poate fi de așteptat în cazul mișcării originare din Polonia. Nu toată lumea este mulțumită de politica grupului feminin care este organizator simbolic. Liderii ei, Marta Lempart și Klementina Suhanov, trebuie să spunem delicat, au orientări politice extrem de slab articulate. Ele au fost aspru și temeinic criticate chiar de unele cercuri feministe din țară. Este posibil ca în următoarele săptămâni și luni să nu se atingă obiectivele politice dorite și acest lucru să ducă la dispariția treptată a protestelor. Sincer, este chiar dificil să se spună modul în care decizia Tribunalului poate fi „retrasă”. Nu există un consens cu privire la măsura în care această decizie să determine forul juridic existent, în calitate de Tribunal, prezidat de o persoană care poate fi caracterizată ca o aparatchikă devotată al partidului Lege şi Dreptate,  Julia Przyłębska, să fie luată. Greva femeilor poloneze dorește ceva mai mult – liberalizarea legii avortului. Cu toate acestea, acest lucru nu se poate face cu Lege și Dreptate aflat la putere. De asemenea, nu se știe dacă acest lucru se poate face cu un guvern format din pseudo-liberali polonezi din Platforma Civică, partidul lui Donald Tusk, care va veni probabil după căderea partidului Lege și Dreptate. În acest moment, din cauza ignoranței totale a stângii, nu se poate aștepta să fie formată o coaliție de ea sau chiar cu participarea ei. Probabil că trebuie să ne pregătim pentru un drum destul de lung în ce privește protestele.

Chiar și în cel mai rău caz, dacă guvernul va reuși să depășească protestatarii în viitorul apropiat, protestele de o săptămână vor schimba Polonia pentru totdeauna. Pentru liceenele și studentele de astăzi, aceasta va marca politica generației lor. Trebuie văzut dacă în contextul mișcării de protest de astăzi, va începe să se dezvolte o platformă politică bazată pe un nou mod de gândire, respingând logica dominantă a tranziției poloneze. Este nevoie de o viziune convingătoare pentru Polonia după dominația exercitată de PiS. Se simte că protestatarii nu ar fi mulțumiți de revenirea lui Tusk și de neoliberalismul tehnocrat, care ignoră problemele sociale presante și marile provocări ale civilizației, precum și drepturile fundamentale ale femeilor. În prezent, însă, nu există nicio alternativă concretă care să pară credibilă în ochii protestatarilor.

Cea mai mare realizare durabilă a protestelor este prăbușirea acestui conglomerat patologic al fundamentalismului catolic și al manifestărilor agresive de identitate naționalistă. Mișcarea a rupt acest cadru dăunător de simboluri și ritualuri arhaice care domină politica poloneză, separând-o de realitate și, prin urmare, îndepărtând-o de procesul politic intern, de cele mai importante probleme pentru oameni atât în prezent cât și pe viitor. Acesta este un bun punct de plecare pe un drum a cărui direcție nu este încă clar definită.

Faptul că impulsul schimbării nascente este disputa asupra avortului nu este întâmplător. El poate juca un rol important într-un proiect major de modernizare care se va rupe în același timp legăturile cu balastul distructiv al capitalismului de astăzi. Dacă putem crea o societate în care femeile mai în vârstă și fetele tinere sunt mai importante decât mărfurile măcar câteva zile, va însemna că toți ne luăm în serios, suntem deschiși la experiențele altor oameni care gândesc și simt alături de noi, înseamnă că ne putem lua reciproc în serios și că putem crea o comunitate reală. Și doar așa vom putea face față cu succes provocărilor viitoare.

În viitorul apropiat, trebuie să atingem multe obiective de mare însemnătate. Avem în fața noastră, mai presus de toate, o catastrofă climatică, ale cărei consecințe trebuie să le limităm cât mai mult posibil. Acest lucru va necesita mari eforturi sociale sub forma unei tranziții corecte, ceea ce înseamnă transformări economice și sociale profunde. Inegalitatea care distruge societățile din interior trebuie depășită. Problemele majore cu care ne confruntăm sunt rezultatul subordonării tuturor în fața profitului nelimitat al celor puțini și al creșterii economice, tratate ca un scop în sine, ignorând nevoile oamenilor. Acest lucru nu poate fi realizat decât într-un nou proces politic pe care nu l-am experimentat încă prin acțiuni comune care necesită o reevaluare semnificativă a lucrurilor cu care ne-am obișnuit în ultimele trei decenii. Dacă mișcarea de protest de acum împotriva guvernului și partidului Lege și Dreptate vrea să contribuie la o Polonie mai bună, va trebui să luăm în serios aceste provocări, fără să ne îngropăm capul în nisip.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!