Cum să exagerezi cu dragostea pentru Ucraina

Studiu de caz din Polonia

Am trăit în Polonia suficient de mult timp pentru a fi foarte conștient de lipsa instinctui de conservare a intelectualității poloneze. Nivelul de autocolonizare și multiplele tipuri de complexe, atunci când se combină cu ignoranța totală, în special în privința  politicii și istoriei internaționale, duce, din când în când, la situații grotești. O astfel de întâmplare s-a petrecut luni, 18 aprilie.

Un preot dintr-o biserică din Varșovia a decis să își arate sprijinul neclintit pentru Ucraina în conflictul acesteia cu Rusia. Acest lucru nu ar fi deloc demn de remarcat în sine, având în vedere că polonezii sunt încă iremediabil vrăjiți de cel mai recent val de propagandă antirusească. (Apropo, sunt mari șanse să-i aștepte o mahmureală cruntă.) Problema cu acest caz particular de isterie rusofobă a acestui preot este că s-a lăsat serios dus de val.

Am făcut această observație și pe canalul meu de Telegram, discutând pe scurt un caz de interviu deschis xenofob și dezumanizant realizat de o jurnalistă poloneză, altfel decentă, Krystyna Romanowska, în care interlocutorul ei, un profesor de la Universitatea din Gdańsk, a spus despre ruși că sunt “orfani imorali” sau că “nu au capacitatea de a forma legături sociale adecvate” și alte asemenea lucrui inacceptabile din punct de vedere moral dacă ar fi aplicate la orice națiune. În mod clar s-a lăsat dusă de val și a renunțat la orice formă de gândire rațională (cu atât mai puțin la gândirea critică) și a publicat ceva de care îi va fi îngrozitor de rușine când își va reveni și va privi înapoi.

Din păcate, aceasta este forța și intensitatea propagandei cu care avem de-a face. Bineînțeles, aceasta nu este o scuză pentru Romanowska. Ne așteptăm ca persoanele adulte să pună la îndoială informațiile care îi sunt oferite și să folosească gândirea critică ca principal mecanism de apărare. Atunci când nu o fac, ajung în locuri foarte întunecate ca urmare a propriilor decizii și acțiuni. În mod similar, este posibil ca preotul în cauză să nu fi fost conștient de stupiditatea acțiunilor sale, dar în lumea oamenilor normali, ești oarecum obligat să verifici lucrurile înainte de-a te da în spectacol.

Așadar, preotul în cauză se numește Wojciech Drozdowicz și este cunoscut pentru practicile sale neobișnuite din timpul ceremoniilor catolice. De exemplu, a tăiat odată un televizor în timpul unei predici pentru că, susținea el, oamenii nu au suficient timp unul pentru celălalt din cauza televizorului. (Bineînțeles, nu pentru că muncesc prea mult și prea mult timp și se întorc acasă epuizați; este vorba doar de televizor).

De data aceasta, el a sperat să stârnească și mai mult sprijin pentru ucraineni, interpretând „Oh, Viburnum roșu” (popular sub numele de Kalina roșie), un cântec ucrainean, la o recentă ceremonie de Paște la care au participat sute de enoriași. Acest lucru a stârnit indignare la început, dar canalele media poloneze au făcut tot posibilul să îndulcească și să atenueze incidentul, care acum trece drept “oarecum controversat”. Aș spune că nu doar „oarecum”!

Scandalul a izbucnit pentru că de fapt Kalina Roșie este imnul neoficial al Legiunii Pușcașilor Sichieni Ucraineni, o organizație militară criminală care a existat în prima jumătate a secolului XX (LUSR, denumită uneori “Pușcașii Sichieni”). În timpul Primului Război Mondial, LUSR a fost o unitate ucraineană a armatei austro-ungare. Aceasta a avut un rol central în epurarea etnică brutală a populației rusești din Galiția și Lvov în 1915. Au torturat, violat, spânzurat și executat un număr mare de persoane,  și au înființat lagăre de concentrare.

Brigăzile LUSR conduse de Evhen Mykhailovici Konovalets și Symon Vasylyovych Petliura au comis cu entuziasm un masacru la Kiev în 1918. Peste 1.500 de oameni au fost spânzurați, împușcați și uciși și tăiați cu baionetele. Aceștia “asistau” la reprimarea unei revolte conduse de o organizație cunoscută sub numele de Proletariatul Roșu.

Mai târziu, o serie de ofițeri LUSR, printre care și Konovalets, au format Organizația Fascistă a Naționaliștilor Ucraineni (OUN), despre care se știe că a comis numeroase pogromuri, semănând moarte și distrugere pe unde au trecut. OUN, care s-a transformat ulterior în Armata Insurgentă Ucraineană, a continuat tradițiile predecesorului său și a comis infamul masacru din Volhynia al polonezilor, evreilor și rușilor în 1943. Numărul victimelor este estimat între 80.000 și 130.000.

Printre membrii de frunte ai OUN se numărau persoane precum Stephan Bandera și Roman Shukhevich, care erau criminali absolut odioși, admiratori și colaboratori naziști, care au devenit eroi ai Ucrainei după lovitura de stat din 2014. Kalina Roșie este unul dintre cele mai importante cântece ale Armatei Insurgente Ucrainene și este denumit imnul neoficial al acesteia.

Din nou, este posibil ca preotul ignorant să nu-și fi dat seama de acest lucru, dar, după cum știm cu toții, ignoranța nu absolvă pe cineva de responsabilitate. Dar, lăsând la o parte morala și cultura, acest preot le cânta enoriașilor săi cântecul pe care cei care îi torturau și îi măcelăreau pe părinții și bunicii lor îl cântau acum 80 de ani în timp ce comiteau cu entuziasm toate acele atrocități. Acest lucru este pur și simplu atât de bizar, de stupid și grotesc încât este dincolo de cuvinte!

Ignoranța totală și supunerea oarbă a intelectualității poloneze are capacitatea unică de a-i surprinde chiar și pe cei care sunt obișnuiți să fie martorii acestor manifestări.

Altfel, nu există fascism sau nazism în Ucraina, deloc. Știți, totul este dezinformare rusească. Iar ceea ce a făcut acest preot polonez nu dovedește nimic; în mod clar, polonezii nu normalizează extremismul de dreapta ucrainean, ale cărui victime au fost, în număr mare, chiar polonezii; nu, să știți că este doar dezinformare rusă.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.

Boyan Stanislawski

Boyan Stanislawski

Născut în Sofia, trăiește în prezent în Polonia. Publicist, traducător și editor. Autor unor comentarii și analize în ziare și reviste din Polonia și Bulgaria. Editor-șef adjunct al site-ului polonez de stânga Strajk.eu. Începând cu 2008 a devenit corespondent Radioului Național Bulgar în Polonia.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *