Clasă versus rasă. Noi, srilankezii de pretutindeni, nu mai spunem nimic!

O problemă economică transformată într-o problemă de rasă

Solidaritate (foto: Pixabay, CC0)

Cu riscul de a părea nepopulară voi spune din capul locului că problema lucrătorilor srilankezi angajați la brutăria din Ditrău este una tipică de clasă tratată în termeni de rasă!

De ce afirm cu tărie că este în esență o problemă de clasă? Primul motiv e de ordin structural, al doilea se bazează pe declarațiile primarului din Ditrău.

Problema structurală este legată de sistemul economic actual. De foarte multe ori, deși poate comparația poate părea un simplu artificiu retoric gratuit, am impresia că într-adevăr suntem pe o piață foarte liberă – în sensul că e complet dereglementată, statul fiind tot mai mic și debil. Dar nu pe orice fel de piață, ci pe una de carne în care produsele suntem chiar noi. Stăm la expoziție și ne vindem talentele oricui dorește să plătească. Am tot mai des senzația acută că am încetat demult să fim oameni. Suntem forță de muncă, factori de producție. Adică mici piese insignifiante într-un mare utilaj productiv.

Într-o lume în care s-a globalizat modul de producție, dar nu și drepturile angajaților, sistemul economic actual ne face să concurăm cu cei mai săraci locuitori ai planetei. Suntem prost plătiți și precari.

Și armata de rezervă a șomerilor din țările foarte sărace ne suflă în ceafă! Suntem într-un joc al foamei global. Tot ceea ce clasa muncitoare din țările mai dezvoltate a câștigat în materie de drepturi riscă să se piardă definitiv. Pentru că rapiditatea comunicațiilor, accesul la forță de muncă extrem de ieftină face ca piața muncii să fie un fel de arenă complet dereglementată în care există puțini cumpărători și foarte mulți ofertanți care concurează acerb între ei pentru o bucată de pâine.

Globalizarea a adus cu ea această precarizare fără precedent lucru care le permite patronilor să ne râdă în nas. Ce, nu-ți convin condițiile de muncă? Lasă că aduc eu persoane din Africa dispuse să facă ce nu vrei tu să faci pe un salariu mai mic!

Este profund greșit să vindem această poveste exclusiv în termeni de ură rasială. Iată ce spune primarul Ditrăului, vorbe care cad în urechi surde, pentru că noi ne grăbim să vedem doar rasismul în această poveste:

„Foarte mulți oameni din comună și-au exprimat durerea legată de munca lor în brutărie. S-a văzut că problema cea mai mare nu e legată de angajații din Sri Lanka, ci de comportamentul șefilor brutăriei din comuna Ditrău, de modul cum s-au comportat cu angajații lor. Eu mă bucur această întâlnire s-a terminat pașnic și oamenii au plecat liniștiți acasă. Oamenii vor să se schimbe atitudinea angajatorului față de oamenii angajați. Sunt foarte mulți oameni, localnici, care s-ar întoarce la firmă dacă s-ar schimba acolo modalitatea de comportament al șefului brutăriei”

E o problemă economică pe care oamenii o rezolvă prin ceea ce presa le-a vândut drept informație: xenofobie și intoleranță. Sunt de culoare, sunt periculoși, ne atacă. Nu, problema este că noi toți suntem puși într-o situație de a concura între noi să vedem care se va vinde pe cât mai puțini bani!

E un caz clar în care o problemă generată de grava inegalitate economică – faptul că avem oameni inimaginabil de săraci în unele zone ale globului – este tratată în termeni de rasă! E ca și când te doare piciorul, dar în loc să tratezi boala, te răzbuni pe vecin! Revolta oamenilor este perfect legitimă, doar că ea nu e formulată în termenii potriviți ceea ce va declanșa asupra sătenilor o avalanșă de indignare. Deontologi și luptători pentru drepturile omului se vor dezlănțui împotriva lor. În vremea asta patronii vor deveni, din abuzatorii care par să fie – cel puțin din portretizarea pe care le-o face primarul – victime ale intoleranței!

Mai mult, poliția deschide dosar de incitare la ură și CNCD-ul se sesizează pentru discurs discriminatoriu! Dramatic. Uite așa, patronul și sistemul economic care a creat problema scapă basma curată în vreme ce oamenii se sfâșie între ei.

Nu pot decât să îmi doresc să nu le mai cumpere nimeni pâinea – deși asta ar fi o tristă rezolvare ce ar lăsa pe drumuri o grămadă de oameni.

Adevărata rezolvare a problemei ar fi ca localnicii și srilankezii să se solidarizeze, să pună de-o grevă și să ocupe brutăria. Să ceară să aibă reprezentanți la conducere și salarii decente!

 

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Maria Cernat

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).

vizualizați toate postările

2 comentarii la “Clasă versus rasă. Noi, srilankezii de pretutindeni, nu mai spunem nimic!

  1. “Nu avem nevoie sa vină străini de la cinci mii de kilometri, că să ne înveţe cum să facem o pâine”
    *
    “Să presupunem că şi alţi întreprinzători vor aduce câte şase muncitori la noi în sat, pentru câţiva ani. Trec doi ani, vor cere să se stabilească aici şi o să-şi aducă familiile şi după ce ce trec patru-cinci ani ne trezim că un sfert din casele din Ditrău sunt locuite de oameni de culoare.”
    *
    “Vreau să atrag atenţia asupra pericolului răspândirii virusului, pentru că toţi oamenii vin acasă de unde este focarul virusului. Şi el (patronal fabricii – n.r.) aduce din Nepal, acum, cinci muncitori, de unde e focarul. A scris şi Wikipedia că China are graniţă comună cu Nepalul şi acolo au fost doi morţi deja. Numai un singur om să aducă virusul, că eu am lucrat în microbiologie şi ştiu ce înseamnă, un singur om să fie bolnav, duce pâinea peste tot în ţară, este un pericol foarte mare”
    *
    Principala problemă este că ei (localnicii – n.r.) nu vor să accepte ca oameni dintr-o altă cultură să facă pâinea lor. De foarte multe ori au atacat faptul că ei nu au probleme cu persoanele respective, dar, totuşi, să nu atingă pâinea lor, a noastră”, a declarat Köllő Katalin.

  2. Oamenii aia din Ditrau, care nu vor paine atinsa de cei doi angajati din Shri Lanka, daca s-ar duce ca turisti in tara de provenienta a celor doi, cum ar proceda? ar duce paine de acasa, atinsa doar de mainile localnicilor get-beget si, eventual, sfintita de preotul care i-a sustinut in revolta lor. Nu am auzit ca ei sa se fi revoltat contra acelui patron pentru conditiile de munca (asa cum se sugereaza mai sus), inainte de a veni acesti doi muncitori straini. Vor sa-si aduca familiile. Muncitorii romani emigranti nu vor acelasi lucru – sa aiba familia cu ei, acolo unde muncesc?. Mai mult, chiar sa-si cumpere acolo o casa. Nu cautati explicatii, invocand problema virusului coronarian. Cand a fost cumplita pandemie numita generic gripa spaniola de unde a venit virusul? Se pare ca din SUA, desi nu se stie exact, si se presupune ca a ajuns in Europa adus de soldatii americani. Deci, cand vreti sa scuzati manifestari de ura, cautati alte explicatii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *