Un interviu cu consiliera judeţeană din Anglia Alexandra Bulat, care este cercetător şi activist pe problemele migraţiei iar de acum este şi politician local, care lucrează într-o zonă a Marii Britanii care este pro-europeană şi pro-migraţie
Alexandra Bulat este consilier judeţean pentru Cambridgeshire, Anglia. Este şi asistent de cercetare pentru Universitatea din Strathclyde. Lucrează şi pentru ONG-ul the3million, în care face diverse campanii pentru drepturile cetăţenilor UE care locuiesc în Regatul Unit. Acolo este co-manager într-o reţea de tineri europeni.
Doamna Bulat, să începem discuţia noastră cu această evoluție nefericită în care „Europa” şi „european” au devenit cuvinte peiorative în Regatul Unit. Apar numeroase scandaluri sau probleme pentru europeni. Recent unii europeni care erau pe cale să intre în Marea Britanie au fost reţinuţi, pentru că nu aveau contract de muncă şi au fost expulzați. Cum s-a ajuns la această situaţie în care a fi european poate că înseamnă că eşti pericol sau un om nedorit?
Da, din păcate s-au schimbat foarte multe lucruri din 2016 până la acum. În 2016 am avut referendumul Brexit în Regatul Unit. Publicul britanic a optat să iasă din UE. Au fost mai multe negocieri timp de mulţi ani. După 1 ianuarie 2021 Regatul Unit a rupt toate legăturile cu UE din punctul de vedere al imigraţiei.
Ce înseamnă acest lucru pentru europenii din Regatul Unit? Cei care au ajuns în Regatul Unit înainte de 31 decembrie 2020 trebuie să-şi depună cereri pentru noul statut de rezidenţă. Se numeşte pre-settled sau settled status. Practic, cei care au ajuns înainte de această dată îşi pot menţine în mare parte drepturile pe care le-au avut până la acum. Însă cei care au ajuns în Regatul Unite după ce s-a încheiat această perioadă de tranziţie între Regatul Unit şi Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2021, trebuie să aibă o viză pentru a putea lucra şi studia în Marea Britanie. Studenţii din România sau Bulgaria care vor să studieze aici, trebuie să obţină o viză de student. La fel, cei care vor să lucreze, trebuie să aibă o viză.
A fost un moment în care foarte mulţi europeni au realizat că drepturile lor s-au schimbat, că trebuie să ia diverse măsuri ca să-şi facă diverse documente pentru a mai deţine drepturi. Înainte – după 2015, românii şi bulgarii aveau drepturi depline de muncă şi nu gândeau că asta se poate schimba la un moment dat după Brexit.
Aţi studiat, inclusiv ca o parte a cercetării dumneavoastră doctorale, despre comunităţile emigrante din Europa, inclusiv Europa Centrală şi de Sud-Est cum ar fi Polonia şi România. Şi în prezent cred că studiaţi formarea unei comunităţi migrante europene la Regatul Unit cu o identitate europeană. Ce caracterizează în prezent aceste comunităţi europene de pe teritoriul Regatului Unit, care sunt probabil foarte diverse? Presupun că ele caută o mai mare reprezentare politică?
Da, într-adevăr cred că înainte de referendumul din 2016 foarte mulţi ne gândeam la ţara unde ne-am născut – că suntem români, bulgari sau francezi, Dar după Brexit mai mulţi europeni au o identitate europeană. Pentru că indiferent de unde suntem, ni se schimbă drepturile. Trebuie să aplicăm pentru nou statut de rezident. Într-adevăr, toţi am avut diverse întrebări despre statutul nostru. Acum lucrez foarte mult în comunitatea de români. Dar mulţi alţi europeni îmi spun că acum au o identitate europeană după Brexit.
Dar din păcate cum aţi spus mai devreme a fi european nu are întotdeauna o semnificaţie foarte pozitivă – nu pentru toţi, ci pentru cei care au optat să iasă din UE. Ei au votat ca să limiteze imigraţia din UE. Şi într-un fel au fost mai multe stereotipuri negative despre europeni, despre impactul europenilor pe piaţa muncii aici şi alte lucruri.
Deci, este o identitate nouă europeană pentru mulţi după Brexit. Oamenii astfel se simt mai uniţi pentru că sunt probleme care ne afectează pe toţi din punct de vedere legal. Dar pe de altă parte, a fi european este o imagine negativă pentru alți oameni şi unele surse media din Marea Britanie.
Colaboraţi cu organizaţia “Cele 3 milioane” care se ocupă de starea migranţilor şi europenilor în Marea Britanie. Ne puteţi spune ceva mai mult despre activitatea dumneavoastră acolo şi despre organzaţie în sine. Cum contribuie această organizație la rezolvarea unor probleme sociale?
Da. După ce am aflat rezultatul din referendumul de Brexit din 2016 am început să fiu mai interesată de politică britanică. Înainte de 2016 nu ştiam multe despre politica de aici. Nici nu ştiam dacă pot să votez în alegerile locale, ce drepturi am ca cetăţean român şi european în Marea Britanie.
După referendum am început să merg la diverse evenimente pentru drepturile europenilor în Marea Britanie. Aşa am aflat despre organizaţia the3million – Cele 3 milioane. Primul eveniment al lor la care am fost a fost în Marea Britanie acum câţiva ani în 2017, unde am aflat că există această organizaţie. Atunci organizaţia era abia formată. Nu era încă o organzaţie oficială. Avea un grup Facebook şi câţiva oameni foarte implicaţi din comunitate, care îşi doreau să facă campanii de informare despre drepturile europenilor în Marea Britanie.
Din 2017 organizaţia a devenit oficială, înregistrată şi a început să aibă mai multă influenţă în plan politic în Marea Britanie. Am început să fac voluntariat acolo după 2017. Chiar m-au invitat cei din organzaţie după câteva întâlniri. Au spus că nu au foarte mulţi voluntari din Europa Centrală şi de Est, care să fie implicaţi în lupta pentru drepturile europenilor după Brexit. M-au invitat şi mi-au spus că sunt prima româncă – una dintre puţinele persoane din Europa Centrală şi de Est care îşi doresc să fie implicate în organizaţie. Am început să mă implic şi am lucrat pe mai multe proiecte de voluntariat. Una dintre campanii a fost când s-a schimbat sistemul de reşedinţă aici în Marea Britanie. Iniţial toţi europeni trebuiau să plătească o taxă de 65 de lire ca să poată depună cererea pentru noul statut de rezident. Noi am intervenit şi prin urmare în 2018 ne-au promis că cetăţenii europeni stabiliți în Marea Britanie nu vor mai trebui să plătească ca să primim rezidența.
Din 2019 am lucrat pentru proiectul numit rețeaua tinerilor europeni. Am observat că nu sunt mulţi oameni tineri europeni implicaţi în această organizaţie neguvernamentală sau în politica din Marea Britanie.
Din 2019 am început să lucrez câteva zile part-time pentru această organizaţie. Momentan coordonez nişte proiecte pentru tineri din Marea Britanie, inclusiv acum două săptămâni am realizat un proiect de înregistrare de vot a tinerilor. Facem proiecte de informare pentru studenţi europeni din Marea Britanie, de exemplu. Şi în general, încercăm să promovăm o imagine pozitivă a europenilor şi să protejăm drepturile europenilor. Asta ni s-a promis în 2016, când politicieni vorbeau de ieşirea din UE, nimeni nu spunea că putem pierde drepturi. Vorbeau că toţii europeni care se aflau atunci în Marea Britanie îşi vor păstra toate drepturile.
Organizaţia Cele 3 milioane lucrează în acest sens – să ne pastrăm drepturile aşa cum erau până atunci şi cum a fost promis de către politicieni.
Aţi devenit consilier local. Ce posibilităţi vă oferă această poziţie? Ce planuri şi intenţii aveţi în rolul dumneavoastră de politicien pentru a îmbunătăţi situația europenilor din Marea Britanie?
Din păcate politicile migraţiei din Marea Britanie sunt decise la nivelul guvernului şi din parlament, nu sunt decise la nivel local. Însă consilierul local poate face diverse lucruri pentru a îmbunătăți viaţa europenilor şi a tuturor oamenilor din zona respectivă.
Poate face campanii de informare. Ca europeni care am ajuns aici înainte de 31 decembrie 2020, avem până la 30 iunie 2021 să depunem cererea pentru permisul pentru reşedinţa temporară pre-settled sau permisul pentru reşedinţa permanentă settled status. E important ca toţi politicieni locali din Marea Britanie să informeze oamenii din zona lor că e important să facă acest lucru ca să-şi protejeze drepturile.
Multe campanii pot fi făcute pe diverse teme cum ar fi locul de muncă. Sunt destui de mulţi oameni din afară orașului Cambridge care lucrează la agricultură. Şi condiţiile nu sunt neapărat foarte bune. E important ca oameni să-şi recunoască drepturile pe locul de muncă ca să ştie ce drepturi au, cât trebuie să fie plătiţi, ce beneficii de muncă au, ce fel de concediu plătit pot să aibă, de exemplu.
Deşi nu putem schimba politica migraţiei la nivel de ţară, putem informa mai bine publicul. O populaţie mai informată despre drepturile lor este mai activă, mai implicată şi mai fericită. Când ne ştim drepturile la muncă şi unde putem să apelăm la ajutor dacă avem nevoie, avem o viaţă mai bună în final.
Dar per total, politica pe nivel local se ocupă de diverse politici, cum ar fi politicile de mediu, străzile şi autostrăzile, spaţiile verzi, şcolile, grădinițele, şamd. Deşi nu afectează numai europeni, europenii sunt tot afectaţi de politica locală, pentru că indiferent dacă suntem europeni sau nu, suntem afectaţi de starea străzilor, de spaţiile verzi. Suntem afectaţi de școlile la nivel local. Avem nevoie de mai mult ajutor pentru familie.
Deci, este foarte important să fim implicaţi şi să reprezentăm toţi oameni din zonă, nu doar englezi sau nu doar cei care votează cu noi. Trebuie să îmbunătăţim viaţa tuturor din zonă, indiferent unde s-au născut.
Potrivit unor rapoarte numărul românilor din Regatul Unit se ridică la un milion de persoane. Pe lângă ei, o altă comunitate importantă este reprezentată de polonezi, bulgarii dar și de alte persoane provenind din zona Europei Centrale şi de Sud-Est. În ce măsură reprezentarea politică a acestor minorități este proporțională cu numărul lor în Regatul Unit?
Din păcate, nu prea există reprezentare politică. De aceea, m-am implicat în politicăa la alegerile din 6 mai 2021 acum câteva săptămâni.
Acum un an, mă interesam de politica locală din Regatul Unit şi am aflat că dintr-o populaţie de aproape 800 000 de români, care deja au depus cererile pentru statul de rezident (deci cei care vor să rămână aici) şi am vrut să aflu câţi reprezentanți români avem, de exemplu. Şi găsisem doar doi consilieri – unul dintr-un sector al capitalei Londra şi un consilier într-un consiliu de sat (parish council) din estul Angliei. M-am întrebat – de ce avem doar 2 politicieni locali, când avem 800 000 de români.
Situaţia e la fel şi cu celelalte naţionalităţi. Colegii mei au găsit 10 sau 12 consilieri polonezi. În Marea Britanie, polonezii sunt mai mulţi decât românii. Dar tot nu sunt suficienţi consilieri având în vedere numărul polonezilor din Marea Britanie.
De consilieri bulgari nu ştiu. Chiar am prieteni bulgari, care lucrează la diverse organizaţii neguvernamentale şi fac campanii. unosc bulgari implicaţi în Partidul Laburist, dar care n-au candidat. Și ei spun că sunt foarte puţini bulgari implicaţi în politica britanică.
Reprezentanţii din Europa Centrală şi de Sud-Est sunt foarte puţini. De asta am şi candidat. Ne putem plânge că suntem foarte puţini, dar trebuie să facem primul pas. Să ne implicăm. În primul rând, să votăm la nivel local. Dar de ce nu şi să candidăm.
Ne putem implica în mai multe feluri – de exemplu într-un proiect de comunitate. Sunt foarte multe şcoli româneşti, poloneze, bulgăreşti. Sunt centre culturale şi activităţi în care ne putem implica.
I think I am the first ever Romanian-British @UKLabour County Councillor!
Thank you to all who helped me & inspired me to get involved in politics in the first place. Thank you @CambridgeLabour and @Migrants4Labour.
From non-voter a few years ago to County Councillor. Not bad! pic.twitter.com/LKYflSYzeV
— Dr Alex (@alexandrabulat) May 7, 2021
V-aţi implicat în politica prin Partidul Laburist, care este un partid de stânga. Este interesant pentru că în ţările noastre în Europa de Sud-Est există un stigmat care afectează stânga politică. Cum aţi ajuns la această opțiune politică?
Da, este interesant. Am vorbit cu mulţi români din Marea Britanie şi sunt mulţi care chiar votează cu Partidul Conservator, care este partidul de dreapta din politica britanică. La Cambridge unde am candidat, chiar sunt mulţi români care votează cu Partidul Laburist, cu Partidul Verzilor sau cu Partidul Liberal Democrat. Liberal-democraţii sunt de centru în timp ce laburiştii şi verzii sunt de stânga.
E interesantă întrebarea. Cum am ajuns să fiu candidat de stânga? M-au marcat mai multe evenimente din viaţa mea în Marea Britanie. M-am mutat în Marea Britanie când aveam 18 ani. Am venit să studiez, dar trebuia şi să lucrez în timpul studiilor ca să-mi plătesc chiriile şi anumite lucruri. Şi chiar am fost şocată de anumite lucruri.
În România, Marea Britanie avea o imagine foarte pozitivă. Când eram la liceu mă gândeam că Marea Britanie e o ţară bogată, că nu există sărăcie, că britanicii au cu toții un trăi de viaţă decent. Apoi am început să locuiesc aici şi să călătoresc. Am călătorit foarte mult în Marea Britanie. Am început să văd locuri foarte asemănătoare cu România într-un fel. Îmi amintesc cum am fost într-un sat din estul Angliei care se numeşte Jaywick. Această zonă e în topul celor 10 cele mai sărace zone din Europa. Chiar îmi amintesc când am fost în acest sat şi am vorbit cu oamenii de acolo şi am făcut nişte interviuri pentru proiectul meu la acel moment, mă întrebam cum putem avea în Anglia – a cincea cea mai bogată ţară din lume înainte de Brexit (acum a cea de a șaptea) un loc care este în topul celor zece cele mai sărace locuri din Europa.
Asta mi-a influenţat valorile şi politica personală. Am văzut cum se confruntă oamenii – nu doar europeni, ci toţii, cu dificultăţi de zi cu zi. Şi mi-am dat seamă că cetăţenii nu beneficiază într-un mod egal de politicile de aici. M-am implicat în Partidul Laburist, care are programe pentru o societate mai egală, o societate în care resursele sunt distribuite ca să beneficieze și oamenii care nu au un trăi foarte bun acum.
Cred că e bine să ne gândim şi la alţii, nu doar cum lucrăm noi şi cum ne cumpărăm case, maşini şi altele. Trebuie să ne gândim mai mult la ceilalți. M-au influenţat mult călătoriile mele din Marea Britanie. Călătorind am realizat că societatea noastră nu este foarte corectă şi este responsabilitatea noastră să ne implicăm ca să avem o societate mai egală şi mai corectă.
Partidul Laburist a fost foarte popular în zona noastră în perioada lui Corbyn. Cum evoluează acest partid după ce Corbyn a plecat? Vizaţi anumite colaborări, desigur în calitatea dvs. de politician local cu cercuri de stânga din zona noastră – România, Bulgaria, şamd?
Sincer vorbind, nu am multă experienţă politică legată de România, pentru că am plecat la vârsta de 18 ani. Atunci nu eram interesată de politica de acolo. M-am interesat de politică după referendum.
Dar, ar fi interesant să aflu mai multe despre proiectele şi politicile de stânga din alte ţări. Subiectul cu Corbyn este într-adevăr interesant. Adesea ceea ce vedem pe televizor, legat de Keir Starmer, este diferit de politica locală. În plan local majoritatea oamenilor n-au fost implicaţi în politică toata viaţa lor. Mulţi oameni au lucrat joburi diverse – în învățământ, în sistemul medical, sunt oameni din comunitate. După ceva timp de activitate profesională, ei decid că a venit vremea să se implice şi să candideze.
Nici eu nu am avut experienţă politică. Nu am avut funcţie politică înainte.
Priorităţile sunt diferite între planul local şi cel naţional. De exemplu, Cambridge este o zonă foarte pro-europeană. Este foarte pro-imigraţie. Peste 70% dintre oameni au votat ca să rămână în UE la referendumul din 2016. La nivel naţional scorul a fost 48%. Peste 70% dintre alegători votează cu partidele pro-europene şi sunt foarte puţini conservatori. De aceea sunt şi eu foarte implicată.
La nivel naţional partidul se schimbă. Depinde şi de lider. Dar nu cred că liderul partidulu are o influenţă foarte mare asupra politicilor locale. Ceea ce se întâmplă în Parlament este foarte diferit de ceea ce se întâmplă în consiliul de judeţ din Cambridge, Oxford sau altă zonă a ţării.
We are really happy to be joined by such a great panel of academics and third sector organisations.
A presentation of our preliminary survey findings will be followed by roundtable interventions and audience Q&A.
Register to join us: https://t.co/OzF2eZBHlv pic.twitter.com/4ZOcmVxu2o
— Dr Alex (@alexandrabulat) May 20, 2021
Pe 26 mai Alexandra Bulat va prezenta un raport propriu despre starea cetăţenilor UE din Marea Britanie făcut pe baza unor 2000 de interviuri
Primiţi mai multe atacuri după ce aţi devenit un politician ales. Ce vă dă putere să suportaţi şi să mai faceţi ceea ce consideraţi că este corect?
Din păcate pentru că am fost implicată în mai multe iniţiative şi proiecte pro-imigraţie, am primit mai mult comentarii negative şi înainte de a mă implica în politică. Am vorbit în presă şi am vorbit public la evenimente cum trebuie să apărăm drepturile imigranţilor şi ale europenilor. Am primit foarte multe comentarii negative.
După alegeri, nu m-a surprins că o minoritate (pentru că majoritatea m-a susţinut şi m-a încurajat – îi mulţumesc) mi-a scris unele comentarii negative. Le aşteptam, dar nu mă aşteptam să fie atât de multe.
A fost scrisă o ştire mare care a fost distribuită mai multe ori pe Twitter şi Facebook despre aceste reacții. Reacţia mea de regulă este foarte calmă. Dacă cineva are opinii negative, de exemplu, încerc să înţeleg ce spune acea persoană. Dacă spune că trebuie să fie mai multe restricţii sau că migranţii nu contribuie la dezvoltarea societăţii, încerc să creez un dialog. Trebuie să acceptăm că nu toţi oamenii gândesc ca noi şi trebuie să purtăm o conversaţie.
Pe de altă parte, sunt oameni care au reacţii foarte negative. Oameni care spun: ”Duceţi-vă acasă! Go home! Ce căutați în politica din ţara asta?”. Sunt şi reacţii foarte rasiste şi xenofobe la adresa românilor, cum ar fi că românii sunt toţii criminali sau că românii fură job-urile. Sau chiar mai rău – unele comentarii sunt insulte într-un fel.
Eu le citesc, dar mereu îmi spun că aceasta nu sunt majoritatea oamenilor. Majoritatea oamenilor cu care vorbesc şi pe care îi cunosc sunt de obicei deschişi să aibă conversaţii. Pot să vadă şi lucruri pozitive despre migraţie. Mereu vor fi oameni care vorbesc aşa despre migranţi, refugiaţi şi oameni care nu suntnăscuţi în această ţară.
Nu este o soluţie neapărat, dar eu sper că pot face ceva la nivel local ca să îmbunătăţesc viaţa oamenilor şi să ne concentrăm la aspectul politic al vieții românilor şi a europenilor din Marea Britanie.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
