O celebrare diferită a zilei femeii la București
Ziua de 8 Martie este celebrată ca ziua Mamei. Femeia este sărbătorită deci în rolul său tradiționat de ființă reproducătoare, soție și ”gingașă floare de primăvară”. Iulia Hasdeu a arătat care sunt originile acestei sărbători. Poate că momentul ca aceste tradiții să fie chestionate întrucât este una dintre cele mai nefericite deturnări ale unei sărbători pentru dreptul de a NU fi doar mamă, de a NU fi doar soție, de a NU fi făptură gingașă și docilă ca un ghiocel într-o sărbătoare în care femeia este celebrată fix în rolurile pe care a încercat cu atâtea eforturi și sacrificii să le depășească. Să dăm un singur exemplu: Emily Davidson (1872-1913) a luptat pentru dreptul femeilor de a vota. A fost arestată de nenumărate ori și torturată. A fost hrănită cu forța – un tub îi era băgat pe gât până în stomac pentru a putea fi alimentată împotriva voinței ei. Arhivele consemnează 49 de asemenea proceduri. În 1913 Emily Davison și-a pierdut viața încercâd să agațe de calul regelui aflat în cursă un simbol al mișcării feministe. Ca să ce? Ne întrebăm? Ca de ziua noastră să fim lăudate ca frunizăm gratis forță de muncă, că muncim în gospodărie, că suntem gingașe și supuse.
Există și grupuri din ce în ce mai vocale care decid să sărbătorească în alt fel ziua de 8 Martie. Astfel, organizațiile Feminism.ro, centrul Fillia și ERomnja au organizat un protest în fața Tribunalului București. Îmbrăcate în negru pentru a trimite la roba judecătorească, protestatarele au discutat despre o realitate foarte dură din România zilelor noastre. Presa a adus în atenție cazuri revoltătoare în care, pe parcursul anului 2018, judecători din țara noastră au dat sentințe foarte indulgente pentru violuri și agresiuni sexuale comise împotriva unor fete minore. La protest s-a citit textul care justifica această acțiune. Apoi, rând pe rând, participantele au venit la microfon și au citit sentințele revoltătoare date de judecători în cazurile de viol de pe niște cartoane pe care le-au așezat pe jos lângă pancarta pe care scria ”Cum se scapă de un viol, d-lor judecători?”. La final s-a citit Poemul Porn de Medeea Iancu, o poetă feministă care incriminează modul în care societatea în general se raportează la agresiunile sexuale.
Unul dintre cazurile cu adevărat terifiante se referă la violul unei fetițe de 10 ani care a fost încadrat de judecători la ”act sexual consimțit” motivând, printre altele, vestimentația provocatoare a copilei. În plus, în România media cazurilor de viol asupra minorilor înregistrate de Poliție este alarmantă: șase cazuri pe săptămână sunt de regulă semnalate.
Protestatarele au avut o serie de revendicări care priveau înăsprirea pedepselor, cursuri de sensibilizare la problematica agresiunilor sexuale făcute cu viitorii absolvenți ai academiilor de poliție și la facultățile de științe juridice. De asenenea, consiliere pentru victime, dar și pentru agresori care ar trebui să fie educați cu privire la gravitatea faptelor comise. Protestatarele au fost amendate de Jandarmeria Română pe motiv că au tulburat liniștea în sălile de judecată
Am discutat cu una dintre organizatoare, Irina Ilisei, pentru a afla mai multe detalii despre protest.
De ce ați ales această temă în acest an pentru acest protest?
Am ales această temă pentru a trage un semnal de alarmă că justiția și societatea nu e dreaptă în cazurile acestea. Anul acesta au fost publicate nenumărate articole despre cazuri în care agresorii au primit pedepse foarte mici sau au fost chiar achitați. Sunt situații cumplite pe care le-au provocat care lasă traume pe termen lung și justiția a decis să dea pedepse mult mai mici decât cele prevăzute de lege. Chiar dacă avem o legislație în acest sens, nici măcar aceasta nu a fost respectată.
De ce crezi totuși că e o mobilizare mult mai mică decât în cazul marșului împotriva violenței asupra femeilor, de pildă?
Poate pentru că e o mobilizare foarte bună a presei, deși numărul de persoane este mai mic. De 8 Martie avem această tradiție a festivismului și sărbătoarea e golită de orice înțeles. Unii preferă acest lucru decât să se implice în acțiuni civice care să fie de folos.