Waha al-Raheb: Filmul pe care eu l-am realizat în Siria a fost interzis pentru că a fost despre femei

Actrița, regizoarea, scenografa și activista siriană stă de vorbă cu Maria Cernat

Waha al-Raheb (foto: Facebook)

Anul trecut comunitatea siriană din România a invitat-o în țara noastră pe cunoscuta actriță, regizoare și activistă Waha al-Raheb. Născută în anul 1960 în Cairo, Waha al-Raheb este fiica unui diplomat de carieră și a urmat Academia de Arte Frumoase din Damasc înainte de a studia la Universitatea Paris 8 și a definitiva aceste studii cu o teză despre femeile siriene în cinema între 1963 și 1986. În anul 2003 a scris scenariul și a regizat primul film sirian realizat de o femeie Dreamy Visions (poveste despre o femeie care se lupta cu tenacitate pentru drepturile ei). În scurtul interviu pe care a avut amabilitatea să mi-l acorde Waha al-Raheb discută câteva dintre lucrurile legate de discriminare și problematica opresiunii în regimul dictatorial sirian.

Doamna Al-Raheb: V-ați simțit discriminată ca femeie înainte de a începe revoluția și războiul din Siria? Care erau problemele cu care se confruntau actrițele în general?

Sigur că m-am simțit discriminată. Cinzeci de ani poporul sirian n-a avut voie să vorbească, să aibă o voce. Cine vorbea, era arestat, și vreau să spun că moartea era mai ușoară decât chinurile suportate în închisoare. Eu am vorbit odată pe timpul lui Bashar al Assad despre faptul că în anii `50 au fost cea mai prosperă perioadă din istoria Siriei. Atunci responsabilul pentru Securitate, Bahjad Suliman, a decis că eu nu mai trebuie să lucrez, și toți niniștrii, inclusiv ministrul culturii m-au întrebat șocați: Ce-ai făcut

Deci nu mai aveați voie să lucrați nicăieri?

Îmi era pur și simplu interzis să lucrez orice. După Revoluție m-au revocat din funcție.

Dar ca femeie actriță v-ați simțit discriminată? De pildă ca plată a salariilor – chiar și la Hollywood există o discriminare a actrițelor. Primesc considerabil mai puțini bani decât actorii bărbați.

În această privință, da, există o discriminare între bărbați și femei, chiar și în ceea ce privește oportunitățile de carieră. Eu am fondat o asociație care să lupte pentru drepturile femeilor oprimate.

În societatea siriană, dacă erai actiță erai privită ca imorală?

Nu, problema nu este societatea, ci regimul care inventa critici fundamentaliste. Iar oamenii te respectă așa cum te prezinți. Dacă ești respectuoasă, te respectă. Oamenii în Siria sunt deschiși, nu sunt radicali, acest lucru a fost inventat de regimul Al Assad. Pe de altă parte sirienii sunt echilibrați în privința religiei, ei conviețuiesc cu creștinii, cu evreii și cu adepți ai altor religii.

Cam care era tematica filmelor care se făceau în Siria? Ne amintim că și în România, pe perioada dictaturii erau preferate filmele obediente care preamăreau regimul, dar s-au ”strecurat” multe filme bune chiar și în acea perioadă. Care era situația în Siria?

Trebuie să avem în vedere că pe timpul lui Al Assad nimeni nu avea curajul unor inițiative prea originale. În privința cinemaului lucrurile au stat ca și în cazul celorlalte arte în acea perioadă opresivă. Filmul pe care eu l-am realizat, de pildă, a fost interzis pentru că a fost despre femei. Timp de șase ani am avut reacții pozitive cu privire la filmul pe care îl regizam, dar făceau mereu observații cu privire la scenariu. Apoi a venit la putere fiul lui Assad și lucrurile s-au schimbat. S-a schimbat și directorul general și ministerul culturii și au schimbat politica în privința filmelor ignorate anterior.

Când a devenit Waha Raheb din actriță activistă?

În general nu îmi place să mă implic în politică pentru că o consider o ipocrizie. În țara noastră este interzis să discutăm despre politică. Dar eu am intrat totuși în politică tratând subiecte legate de statutul femeii. Acesta a fost și proiectul meu de absolvire a studiilor de arte frumoase scriind scenarii de film pe această temă. Apoi am realizat o asociație care luptă pentru drepturile femeilor și prin această asociație și eforturile susținute am reușit să ridicăm vârsta custodiei copiilor în avantajul femeilor. După doi ani ne-au interzis activitatea fiindcă am ieșit pe stradă și am făcut un sondaj de opinie despre starea civilă dar autoritățile au influențat unii reprezentanți ai cultelor religioase împotriva noastră, ne-au etichetat drept agenți ai Mossadului și ai lui Bush, ceea ce a dus la închiderea asociației printr-o hotărâre dată de Ministrul Muncii care era, culmea, o femeie.

Până la ce vârstă stătea copilul îndredințat mamei în custodia ei?

Inițial băieții stăteau până la 9 ani și fetele până la 11 ani. După schimbarea propusă de noi băieții stau până la 13 ani și fetele până la 15 ani.

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În prezent este conferențiar universitar la departamentul de Comunicare și Relații Publice, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir și predă disciplinele Introducere în Științele Comunicării, Analiză de discurs, Studii Critice în Mass Media. Din anul 2011 este autoara de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată).


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat