Ziua după „revoluția fiscală”

Despre motivele si efectele schimbărilor fiscale introduse de guvernarea PSD

Motivația pentru măsurile anti-sociale ale guvernului este legată de calculul contabil (foto: Pexels, CC0)

În ultimele zile s-a iscat multă tevatură din cauza „revoluției fiscale” lansată de guvernul PSD: trecerea contribuțiilor sociale, în totalitate, de la angajator la angajat. Recunosc că în primă instanță n-am dat prea multă importanță subiectului, gândindu-mă că, fiind vorba de o schimbare sistemică, va fi una dintre acele măsuri (precum legea salarizării unitare) mult trâmbițate și, totodată, mult amânate. De aceea ziua de miercuri, când guvernul și-a asumat prin ordonanță de urgență această măsură, m-a luat prin surprindere. La fel probabil i-a luat și pe alții decizia și graba guvernului. De aceea, curios, am deschis televizorul ca să urmăresc dezbaterile dedicate subiectului.
După cum era de așteptat, la fiecare televiziune cînta placa favorită. La Antena 3, Ciuvică îi persifla ironic și satisfăcut pe membrii opoziției care contestau măsura : „De ce nu sunteți de acord, chiar și cu 2 lei, salariul crește, nu vă scade!” Realitatea TV urla că Ciuma Roșie vrea să distrugă de tot ce a mai rămas în țara asta, iar la Digi24 analiștii și experții ne explicau doct ce lovitură puternică va primi mediul de afaceri prin această decizie. În tărăboiul general, zeci de comentatori, analiști, politicieni și lideri de opinie se străduiau să demonstreze cu pixul în fața tablei că 2 + 2 = 4 și că, aproape invariabil, 3 + 1 face 4, după cum și 1 + 3 face, ca să vezi, tot 4 ! Cam bizar, mi-am spus, să pierzi ore întregi în studioruri de televiziune ca să demonstrezi că dacă iei sumă dintr-o parte (de la angajator) și o muți în cealaltă (la angajat), atunci invariabil suma totală va fi aceeași! Toate discuțiile duceau spre o singură concluzie: guvernul vrea să-i păcălealească pe oameni spunând că le-a mărit salariile (brute), când de fapt salariile nete vor fi aceleași, sau chiar mai mici. Întreaga sarabandă a demonstrațiilor s-a încheiat în mod apoteotic cu imprecațiile verbale ale lui CTP împotriva PSD-ului, comparând măsurile actualului guvern cu cele mai crude decizii ale bolșevicilor și cu o mega-manevră prin care actualul guvern caută ca în viitor să poată da vina pe patroni și pe corporații pentru întreaga sa incompetență ! Decizia anti-patronală și anti-occidentală a guvernului pesedist ne va scoate definitiv din lumea civilizată în care ne dorim de atâta vreme să ne integrăm !
Recunosc că întregul machiavelism pus de comentatori pe seama guvernului mi s-a părut cam subțire, mai degrabă rezultatul unei proiecții fantasmagorice asupra unui dușman pe care nu știi cum să-l ataci. Dacă tu, ca guvernant, ai ajuns ca singura rațiune a unei decizii sistemice radicale să fie dorința de a-i păcăli pe oameni că le-ai crescut salariile (în condițiile în care și un semianalfabet care știe să numere își dă seama dacă primește mai mulți sau mai puțini bani!) înseamnă că ești pur și simplu imbecil din punct de vedere politic! E adevărat că actualul guvern nu are cele mai competente personaje cu putință în componența sa, dar, pe de altă parte, nici faptul de a-ți subevalua adversarul într-o asemenea măsură nu este dovadă de prea multă inteligență din partea opoziției ! PSD-iștii, or fi ei corupți, hoți, mafioți etc., dar nu sunt nici pe departe cei mai inepți oameni din România. Iar prezența cu orele a comentatorilor în studiouri TV, pentru a demonstra că între salariul net actual și salariul net din 2018 va fi o diferență de câțiva lei (cum altfel putea să fie?!), mi s-a părut pur și simplu ridicolă ! Diferența dintre schemele financiare complicate desenate la tablă și concluzia evidentă încă dinaintea demonstrației, m-a făcut pentru o clipă să cred că trăim chiar în cea mai debilă dintre lumile posibile ! Apoi, m-am gândit că poate există totuși o salvare, poate există un motiv rațional, oricât de infim ar fi el, pentru care guvernul ține neapărat să implementeze o astfel de măsură radicală. Și m-am gândit că motivul principal nu poate fi decât unul singur : nevoia de bani la buget, mai ales în condițiile majorărilor salariale care au avut loc și a celor care se preconizează. Dar, de unde să vină mai mulți bani la buget din moment ce tu muți doar niște sume dintr-o parte în alta, în condițiile în care totalul sumelor rămâne același?!
Cercetând subiectul, am ajuns la două răspunsuri posibile :
1. Măsura impusă de guvern prevede, printre altele, ca impozitul pe venitul angajaților să scadă de la 16 % la 10 %. Or, în condițiile în care o parte din aceste impozite pe venit mergeau către bugetul local al primăriilor, dacă cota parte din impozit ce revine primăriilor nu va crește, rezultă că primăriile vor încasa mai puțini bani. Deci, în urma noilor măsuri fiscale primăriile vor pierde o parte din banii pe care îi colectează acum, în condițiile în care colectarea către bugetul de stat rămâne, teoretic, constantă sau chiar crește. De aici rezultă pe viitor o mai mare dependență financiară a primăriilor față de guvernul de la București.
2. Ministrul finanțelor a declarat că în România există la ora actuală aproximativ 150.000 de firme, cu 2.000.000 de angajați, pentru care angajatorul nu achită către bugetul de stat taxele care se cuvin pentru asigurările sociale. Probabil guvernul speră că, prin măsura pe care o impune, o mare parte din acești angajați vor ajuge din economia gri, unde sunt azi, la suprafață, ca urmare a faptului că salariile lor brute vor fi mărite, iar taxele respective datorate bugetului de stat vor fi de acum înainte plătite. Asta ar atrage, după sine, mai mulți bani la buget. Cam acestea cred că ar fi motivațiile și calculele guvernului pentru aceste decizii. Care vor fi însă efectele?
1. În primul rând, după cum rezultă din întreaga schemă, decizia va atrage după sine o întărire a puterii guvernamentale de la București. Primăriile locale, având mai puțini bani pe viitor, vor fi în mai mare măsură dependente de guvern, începând cu anul 2018. O astfel de măsură vine în totală contradicție cu descentralizarea administrativă despre care s-a vorbit la infinit în perioada mandatului lui Băsescu și în privința căreia s-au făcut doar câțiva pași timizi. În urma acestei decizii, partidul care va fi la guvernare va fi mai puternic, va putea controla oamenii din teritoriu și rețelele clientelare cu mai mare ușurință.
2. S-a tot spus și repetat de multe ori că măsura este anti-patronală, afectând grav mediul de afaceri. Afirmația mi se pare cel puțin exagerată, din moment ce singurele costuri ale angajatorilor vor fi legate de schimbarea contractelor de muncă la începutul lui 2018. Costurile cu forța de muncă ale angajatorilor vor rămâne aceleași, în cazul în care ele nu vor fi reduse, acolo unde patronii vor refuza să mărească salariile brute ale angajaților. Așadar, în cel mai rău caz patronii nu vor avea nimic de pierdut, iar în cel mai bun caz, profiturile lor vor putea fi consolidate prin reducerea costurilor pentru forța de muncă. Singurele cazuri în care costurile angajatorilor vor crește sunt cele în care angajaților nu le sunt plătite actualmente dările către buget. Deci, ca să fim limpezi : da, vor avea de suferit patronii care au angajați la negru și care, prin mărinimia lor, vor decide să-i angajeze în deplină legalitate!
3. Cei mai vulnerabili ca urmare a acestor măsuri vor fi angajații. Primii vizați sunt în categoria celor 2.000.000, pentru care angajatorii nu plătesc la ora actuală taxele sociale. Cel mai probabil, în aceste cazuri va avea loc o negociere între patroni și angajați. Patronii vor dori să păstreze același cost cu forța de muncă, iar angajații vor fi întrebați dacă preferă să-și păstreze salariul net, în condițiile de dinainte, adică fără plata taxelor sociale, sau dacă preferă să le scadă salariul net, diferența urmând a fi virată către bugetul de stat. Având în vedere că acești angajați au cel mai probabil venituri mici, e de crezut că vor opta pentru prima variantă, urmând să primească în continuare același salariu, însă fără beneficii sociale. De asemenea, mai există și categoria angajaților cărora patronii (din diverse motive) nu vor dori să le crească salariul brut. Dacă luăm în considerare aceste lucruri, atunci rămâne de văzut în ce măsură va reuși guvernul să scoată prin această măsură la lumină economia gri. Deocamdată, se pare că guvernanții se bazează doar pe buna credință a patronilor!
Pe termen lung, această măsură va afecta toți angajații. Deorece măsura pune întreaga povară fiscală pe umerii angajaților (ceea ce nu există nicăieri în Europa!) și rupe astfel principiul solidarității sociale dintre angajat și angajator, orice modificare pe viitor a taxelor urmând a fi suportată doar de angajat. O eventuală creștere a taxelor nu va afecta costurile cu munca ale angajatorului, singura rezistență împotriva unei astfel de măsuri venind doar din partea angajaților. De aceea măsura luată de PSD va avea efecte eminamente anti-sociale, fiind o măsură tipică guvernărilor neoliberale care au drept scop șubrezirea forței de muncă. Motivația acestei decizii nu cred însă că a avut nimic ideologic în ea, ea fiind rezultatul unui calcul contabil și, eventual, a dorinței oamenilor de la centrul PSD-ului de a-și consolida pe viitor poziția de putere

Gelu Sabău

Gelu Sabău este lector universitar la Universitatea „Hyperion” din București, Facultatea de Jurnalism. Doctor în Filosofie al Universității din București (2010). A efectuat stagii de cercetare la Université de Bourgogne, Dijon, Franța (2005-2006) și la Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris (2007-2009). A publicat studii de specialitate în volume colective și în mai multe reviste din țară și străinătate: Vigiliae Christianae, Studia Universitatis Babes Bolyai. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis, Hermeneia, Cogito. Multidiciplinary Research Journal, South-East European Journal of Political Science, Revista de Studii Media etc. Colaborator cu diverse reviste de cultură: Idei în Dialog, Dilema Veche, Cultura etc. Ultimul volum publicat: Ortodoxie, erezie și gnosticism în primele secole creștine, Editura Ars Docendi, București, 2016. Interesat de Dogme și doctrine religioase, Ideologii religioase și politice moderne, Filosofie politică, Modernitatea românească. Este membru fondator și președinte a Asociației pentru Promovarea Culturii și Responsabilizare Civică.

Postări asemănătoare


One Comment

  1. Pingback:Revolutia fiscala. De la guvernanti la angajati si retur | apcrc

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat