Căutarea unei vieți mai bune peste hotare – reușite si abuzuri

Volumul de istorie orală ”Eu în România mă simt străin – vieţi de imigrant în Grecia” este o cercetare salutară cu privire la românii plecați din țară

La lansarea cărţii de la dreapta spre stângă: profesorul universitar Zoltan Rostas, doctoranda în istorie socială de la Universitatea din Bucureşti Dana Costin, psiholoaga Nicole Salamon şi profesorul universitar Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București (foto: Maria Cernat)

Miercuri, 27.02.2018, la Clubul Țăranului Român, a avut loc lansarea volumului de interviuri de istorie orală ”Eu în România mă simt străin”- Vieți de imigrant în Grecia, avându-i ca autori pe domnul profesor Zoltán Rostás și doamna psiholog Nicole Salamon. La lansarea volulumului au fost invitați să vorbească, alături de autori, doamna Monica Săvulescu-Voudouri, scriitoare de origine română stabilită în Grecia și domnul profesor Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București. Alocuțiunea doamnei Săvulescu-Voudouri care nu a putut fi prezentă la eveniment a fost citită de Dana Costin, doctorandă a Universității din București și a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Tema este cât se poate de actuală și reprezintă un studiu binevenit cu privire la istoriile de viață și condițiile de muncă ale românilor plecați în străinătate. Așa cum afirmă domnul profesor Rostás încă din primele rânduri ale cărții, ideea de a publica cercetări cu privire la munca în străinătate – fenomen destul de puțin studiat în câmpul științelor sociale în ciuda amplorii sale indiscutabile – îi aparține regretatului scriitor Sorin Stoica. El a fost primul care a insistat asupra importanței temei.

Așa cum știm deja, domnul profesor Zoltán Rostás și-a consacrat cariera de cercetător în special operei și activității lui Dimitrie Gusti. Totuși, așa cum el însuși a recunoscut cu prilejul lansării volumului de față, este greu să reziști tentației de a face și altceva. Ocazia a apărut în anul 2016 odată cu vizita domnului Zoltán Rostás la târgul de carte de la Salonic în momentul în care l-a întâlnit pe fostul său doctorand Martin Ladislau Salamon care deținea funcția de consul general al României la Salonic. El este cel care face o sinteză pe o perioadă de cinci ani a relațiilor româno-elene și în special a emigrației în nordul Greciei. În plus, șansa întâlnirii unor rezidenți români din Grecia și a unor greci cunoscători de limba română cum este cazul scriitoarei Monica Săvulescu-Voudouri și a istoricului Apostolos Patelakis i-a ajutat pe cei doi autori ai cărții să promoveze în Grecia lucrările apărute sub egida Cooperativei Gusti, dar și să pornească o investigație teoretică și practică privitoare la identitatea comunității de imigranți din Grecia.

Lucrarea prezentată la Clubul Țăranului Român în luna februarie 2018 cuprinde șase capitole. Primul capitol – ”Mergeam noaptea, ziua ne ascundeam”, reprezintă fără îndoială povestea celor mai doritori și implicați dintre cei care au decis să emigreze. Ei sunt și cei mai motivați și doritori să reușească. Există apoi un capitol dedicat persoanelor care au emigrat ca urmare a mariajelor cu cetățeni greci, capitol intitulat ”M-am măritat în Grecia”. O altă caracteristică și motivație a emigrării este reprezentată de oportunitățile de studiu și este descrisă în capitolul al treilea – ”Căutând o viață mai bună”. În fine în penultimul capitol avem un capitol interesant de greci ”made in Romania”. La finele anilor 40 mulți copii greci erau aduși în România pentru a-i feri de războiul civil care măcina țara. Poveștile lor și ale copiilor lor sunt absolut fascinante precum și modul în care au plecat în patria de origine a părinților lor.

În fine, ultimul capitol este cel mai zguduitor și dramatic. În calitate de psiholog și masterand al Facultății de Psihologie a Universității Titu Maiorescu, doamna Nicole Salamon a lucrat pe perioada șederii în Grecia la o organizație non-guvernamentală pentru drepturile femeilor ”Hope-Spot” din Salonic. Acolo a putut interacționa în calitate de psiholog cu multe dintre victimele violenței domestice și ale abuzurilor centrul afiliat organizației oferind sprijin pentru femeile care se confruntau cu aceste probleme. Poveștile aduse în lumină de psiholoaga Nicole Salamon ne arată că abuzurile sunt prezente peste tot. Ceea ce diferă este probabil o legislație mai eficientă și o plasă de siguranță din care făcea parte și acest centru unde femeile puteau să se refugieze din calea soților violenți. Experiențele la limita dezumanizării ne arată de fapt fața mai puțin strălucitoare a imigrației. De altminteri, în prezentarea pe care domnul profesor Dumitru Sandu a făcut-o s-a oprit tocmai asupra acelui tip de emigrant care pleacă din România pentru că vrea instituții mai bune. Poate nu e întâmplătoare preferința noastră, a intelectualilor, pentru bărbați cu potențial profesional care nu pleacă din țară împinși de griji financiare stringente și de teama că nu pot să se întrețină de pe-o zi pe alta. Poate tocmai aici se vede, iată, chiar și în cazul unor cercetători reputați, tendința de a proiecta propriile nemulțumiri și năzuințe asupra celor care emigrează. Or, din volumul de față eu cred că de fapt cazul cel mai dramatic este al celor care decid să-și părăsească țara pentru că nu mai au nimic aici: nu au un sistem familial care să îi susțină, nu au o societate care să le ofere locuri de muncă. Cred că, de fapt, cazul femeilor abuzate care nu au nici spijin familial, nici societal și care cad în plasa unor noi abuzatori este cel mai grăitor în acest sens. În fond, un bărbat profesionist care pleacă din țară pentru că el consideră că statul percepe prea multe taxe reprezintă fără îndoială o problemă – el face parte din categoria celor care ar avea forța de a lupta aici, în țară, pentru o viață mai bună. Însă el are încă alegeri. Poate alege unde să plece, poate alge, la limită, să rămână. Viața și integritatea sa existențială nu sunt direct puse în pericol. De aceea consider că sprijinul și atenția noastră trebuie să meargă în primul rând către zonele cele mai precare, către femeile care ar trebui să aibă posibilitatea să se întoarcă în țară dacă mariajele sfârșesc în abuzuri. Este imperios necesar să luăm această cercetare drept punct de pornire pentru alte cercetări care să vizeze politici care să aibă aceste persoane în centrul lor.

Fără a minimiza cu nimic importanța celorlalte capitole care sunt absolut savuroase și captivante, accentuez munca și efortul doamnei Nicole Salamon în domeniul femeilor din România plecate la muncă în străinătate și care ajung victime ale exploatării și violenței domestice.

Acestea fiind spuse invit la lectura volumului ”Eu în România mă simt străin – Vieți de imigrant în Grecia” editura EIKON, autori Zoltán Rostás și Nicole Salamon.

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).

vizualizați toate postările

1 comentarii la “Căutarea unei vieți mai bune peste hotare – reușite si abuzuri

  1. Romanii emigrati in Europa, prin precaritatea situatiei lor cetatenesti si economice, constituie parte a precariatului european si global – noua clasa sociala progresista a vremurilor noastre.

Dă-i un răspuns lui Precariatul Roman Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *