Pe fondul acuzațiilor de fraudă și comportament sexual neadecvat, fondatorii grupului de profil Mozart Group duc un război personal acasă.
Text tradus de Maria Cernat cu acordul autorului, Peter Maass, și a publicației The Intercept
LA O LUNĂ DUPĂ ce Rusia a invadat Ucraina în februarie anul trecut, o organizație privată americană cu un nume neobișnuit – Grupul Mozart – a fost creată pentru a antrena soldații ucraineni care se grăbeau să ajungă pe front deși nu erau temeinic antrenați. Compus inițial dintr-o mână de pușcași marini pensionați, Grupul Mozart a atras o amplă acoperire mediatică, fiind considerat un efort nobil al voluntarilor americani de a-și transfera abilitățile de luptă către ucrainenii aflați în război.
Numele de „Mozart” a fost o replică populară a Grupului Wagner, faimoasa companie paramilitară rusă acuzată de crime de război în Ucraina și în alte părți. În schimb, Mozart a fost descris de către veteranii americani care l-au format ca o inițiativă finanțată de donatori pentru a oferi asistență umanitară, precum și pregătire militară; membrii săi nu se angajează în luptă și spun că nici măcar nu poartă arme. Până în luna august, Mozart a trimis trei echipe de foști soldați – două echipe pentru pregătire militară, una pentru extragerea civililor de pe linia frontului – fiecare dintre ele având cheltuieli de până la 100.000 de dolari pe lună, potrivit unui e-mail de strângere de fonduri trimis de liderul oficial al grupului, fostul ofițer de marină Andy Milburn.
Dar războiul este o afacere murdară, iar săptămâna trecută o „mină” a explodat sub Grupul Mozart.
Andy Bain, om de afaceri ce activa în Kiev din anii 2000 și fost pușcaș marin, a intentat un proces în Wyoming, unde Mozart este înregistrat ca societate cu răspundere limitată, acuzându-l pe Milburn de fraudă financiară, comportament sexual neadecvat, furt, tentativă de mită, evitarea reglementărilor americane privind transferul de arme și chiar amenințarea unui general american în retragere. În proces se cere instanței să îl retragă pe Milburn din companie și să îl oblige la plata unor daune de peste 50.000 de dolari. Potrivit procesului intentat de Bain – care spune că este acționarul majoritar al Mozart – Milburn a prezidat grupul „într-o manieră care i-a determinat pe ofițerii militari ucraineni de rang înalt să remarce „oare n-ar putea totuși să se ducă acasă și să nu ne mai salveze țara?””.
Milburn, contactat pentru comentarii de The Intercept, a descris acuzațiile din proces ca fiind „complet ridicole”. El a adăugat că a „lăsat această chestiune în mâinile unor experți juridici”.
În ultimele câteva decenii de război global s-a înregistrat o creștere a numărului de companii militare private care operează fără prea mult control și comit abuzuri pe scară largă. Cea mai cunoscută după 11 septembrie 2001 a fost Blackwater, condusă de fostul militar SEAL al Marinei Erik Prince, ai cărei mercenari foarte bine plătiți – majoritatea membri ai armatei americane în retragere – s-au dezlănțuit în Irak și au fost implicați în crime de război acolo, deși Prince nu a fost acuzat personal. Trupele Wagner au fost acuzate de atrocități în aproape toate zonele de război în care au luptat.
Mozart se înscrie într-un tipar diferit, deoarece susține că membrii săi sunt neînarmați și ajută civili pe lângă soldați; Milburn a reacționat furibund atunci când o revistă americană l-a descris ca fiind un „luptător străin”. Cu toate acestea, Mozart a găsit o modalitate unică de a mărșălui în controverse.
La o zi după ce Bain a intentat procesul, Milburn a răspuns cu o avalanșă de contra-acuzații în postări pe Facebook, LinkedIn și Twitter. El l-a descris pe Bain ca fiind fostul director financiar al companiei Mozart, care este acum nemulțumit și a spus că Bain a fost acuzat de comportament financiar și sexual necorespunzător. De asemenea, el a spus că Bain a fost „puternic investit în Rusia”, ceea ce în Ucraina în timp de război nu este o acuzație oarecare. Și, într-o întorsătură deosebit de surprinzătoare a poveștii, Milburn a afirmat chiar că Bain ar fi încercat să vândă Mozart talibanilor. Milburn a șters ulterior aceste postări, deși a declarat pentru The Intercept că le susține în continuare.
„Îmi cer scuze pentru că am permis ca acest individ să fie afiliat la Mozart Group”, a scris Milburn pe Twitter. „Ne reevaluăm procesul de verificare al angajaților și nu vom permite ca acest lucru să se mai întâmple”.
Bain, rugat să răspundă la acuzațiile lui Milburn, a declarat pentru The Intercept: „Nu voi comenta litigiile în curs, dar postările și comentariile recente asigură că defăimarea va fi o parte mult mai mare a procedurilor decât se preconiza inițial”.
Povestea completă a ceea ce se întâmplă în interiorul Mozart nu este încă cunoscută. Deși nu este ceva ieșit din comun ca partenerii fondatori ai unui startup să se certe, acest lucru nu tinde să se întâmple într-o zonă de război activ. Iar o interesantă intrigă secundară a poveștii ar putea implica un presupus efort de monetizare a activității grupului Mozard în Ucraina care se bucură de o reputație foarte bună, transformând-o într-o companie militară privată cu aspirații globale.
În timp ce Milburn mereu organizația Mozart ca supraviețuind din donații și având drept unic scop salvarea Ucrainei, procesul îl acuză că ar fi căutat contracte militare în Armenia. Această acuzație nu pare a fi nefondată: un articol recent din Intelligence Online a scris că Mozart „plănuiește acum să devină un contractor militar privat (PMC) convențional cu scop lucrativ și să se extindă în alte zone devastate de război”. În articol se spunea că directorul operațional al Mozart, fostul ofițer de marină Martin Wetterauer, a confirmat că Mozart „caută noi clienți în alte locuri”.
Indiferent de rezultatul său, procesul pune sub semnul întrebării stabilitatea și credibilitatea a ceea ce New York Times descria în urmă cu câteva luni ca fiind „una dintre cele mai mari companii militare private din Ucraina”. Pare sigur că va oferi Rusiei sprijin pentru criticile pe care le-a adus nu doar la adresa lui Mozart, ci și a efortului general al SUA de a ajuta Ucraina, întrucât Mozart a fost una dintre cele mai vizibile inițiative americane conduse de cetățeni.
Din Irak în Ucraina
Încă de la nașterea sa, Mozart a fost strâns legat de Milburn, care se descrie ca fiind fondatorul grupului.
American de origine britanică, Milburn s-a retras din Corpul pușcașilor marini având gradul de colonel în 2019, după mai mult de trei decenii de serviciu care au inclus participarea de operațiuni în Irak, Somalia și Afganistan, cel mai recent în calitate de comandant adjunct al Comandamentului Central pentru operațiuni speciale al SUA, care planifică operațiunile speciale în Orientul Mijlociu și Asia Centrală. A scris un volum de memorii despre cariera sa, „When the Tempest Gathers”, și a contribuit cu articole cu tematică militară la publicații precum The Atlantic, USA Today, The Hill și Task & Purpose.
A călătorit la Kiev ca jurnalist independent la câteva săptămâni după invazia rusă din februarie, realizând cinci articole pentru Task & Purpose, un site militar. Ultimul său reportaj, publicat pe 2 aprilie, a fost despre un fost pușcaș marin acuzat de viol în Ucraina, dar acest reportaj a fost retras ulterior și acum poartă o notă a editorului care spune că este „în curs de revizuire editorială în ceea ce privește standardele și practicile și nu va fi disponibil până la finalizarea editării”. Editorii de la Task & Purpose nu au răspuns la mesajele primite de la The Intercept cu privire la revizuirea editorială; Milburn a declarat pentru The Intercept că își menține povestea.
La o zi după publicarea articolului cu pricina, Milburn a făcut ceea ce pare a fi prima sa mențiune publică despre Mozart Group într-un tweet din 3 aprilie, în care spunea că acesta „cuprinde fostul personal al US SOF [forțele pentru operațiuni speciale] care livrează resursele critice necesare unităților din linia întâi din Ucraina. Activitățile Grupului constau în principal în consilierea, instruirea și echiparea unităților SOF și ale Rezistenței din Ucraina”. La o zi după aceea, primul său efort de strângere de fonduri pe PayPal a reușit să colecteze maximul permis: 20.000 de dolari, „în câteva ore”, a scris el pe Twitter; jumătate din suma totală, 10.000 de dolari, a provenit de la un contractor militar, Obsidian Solutions Group. Două săptămâni mai târziu, Milburn a explicat într-un articol pentru Newsweek că munca sa pentru Task & Purpose părea „frivolă” în condițiile unui război care făcea ravagii în jurul său, așa că a decis să organizeze antrenamente militare după ce oameni „pe care îi cunoșteam din vizitele anterioare, care sunt acum în armata ucraineană, mi-au cerut ajutorul”.
În condițiile în care personalul militar american a rămas în mare parte în afara țării, iar diplomații americani au plecat în primele zile ale invaziei Rusiei, Milburn a atras o atenție considerabilă din partea presei: El era unul dintre puținii americani de pe teren cu experiență de luptă care lucra cu armata ucraineană și care era dispus să vorbească cu jurnaliștii. A fost intervievat frecvent la televiziunile prin cablu și la televiziuni, în special la CNN și ABC, în timp ce ziare importante din SUA, Marea Britanie și Franța au publicat articole despre el. Un profil din New York Times a purtat titlul: „Un american din Ucraina găsește războiul pe care îl căuta„.
Niciunul dintre aceste articole nu a făcut aluzie la acuzațiile pe care Bain le-a formulat acum împotriva lui Milburn.
„Americanul nebun”
Bain și-a anunțat procesul de 12 pagini într-o postare pe LinkedIn săptămâna trecută, care a contestat autoportretul lui Milburn ca fondator al lui Mozart. „La începutul războiului”, a scris Bain, „după ce am trăit în Kiev aproape 30 de ani și recunoscând nevoia disperată a Ucrainei de pregătire militară de bază, am contactat un prieten general de marină american în retragere, întrebându-l dacă știe pe cineva care ar putea veni să ofere pregătirea necesară. El m-a pus în contact cu Andy Milburn, care a venit în Ucraina câteva săptămâni mai târziu”. Potrivit postării lui Bain, „am înregistrat, am dat un nume și am aranjat finanțarea pentru a lansa Grupul Mozart cu scopul de a oferi instruire și sprijin în funcție de necesități pentru război”.
În postarea lui Bain pe LinkedIn se precizează că el deține 51% din acțiunile Mozart Group, în timp ce Milburn deține 49%. Ca răspuns la o solicitare de documente din partea The Intercept, Bain a furnizat trei pagini dintr-un „Acord de funcționare” de 35 de pagini pentru Mozart. Una dintre pagini prezintă un grafic care atribuie 51% din „unitățile” companiei lui Bain și 49% lui Milburn.
În timp ce Bain nu și-a făcut publică anterior proprietatea asupra Mozart – aceasta nu este dezvăluită pe site-ul grupului și nu a fost menționată de Milburn – există o înregistrare publică a colaborării dintre cei doi bărbați. La 10 aprilie, aceștia au deschis un canal YouTube numit „Doi pușcași marini la Kiev„, care găzduiește în prezent șapte videoclipuri, majoritatea conținând discuții între ei. Pagina „Despre” a canalului îl descrie pe Milburn ca director executiv al Mozart Group, iar pe Bain ca președinte al Ukrainian Freedom Fund, care, potrivit site-ului său, este o organizație neguvernamentală care a strâns peste 3 milioane de dolari din februarie pentru ajutor militar și umanitar.
Cele mai grave acuzații ale lui Bain se învârt în jurul modului în care Milburn a gestionat banii donați – ceea ce procesul descrie ca fiind eforturi de a „facilita deturnarea fondurilor de la Mozart Group LLC”. Procesul susține că Milburn „insista asupra plăților de compensații personale care depășeau 35.000 de dolari pe lună din conturile companiei… și nu dădea socoteală companiei pentru fondurile donate primite care au fost primite în conturi personale sau în alte conturi controlate de el”. Cel puțin o parte din strângerea personală de fonduri a lui Milburn nu a fost ascunsă donatorilor: Solicitările sale de donații pe rețelele sociale au inclus linkuri clare către conturile sale Venmo și PayPal, despre care a spus că a fost necesar deoarece platforma de donații a lui Mozart nu funcționa la momentul respectiv, posibil din cauza interferențelor rusești. Dar, până la procesul lui Bain, acesta nu fusese acuzat de utilizarea abuzivă a fondurilor depuse în aceste conturi sau în alte conturi pe care le controla.
Totuși, asta nu a fost tot. Potrivit procesului, Milburn a angajat ca asistent personal o femeie pe care a cunoscut-o pe un site de întâlniri pe rețelele sociale și cu care a avut o relație, plătindu-i un salariu anual de 90.000 de dolari, care, potrivit procesului, era „de cel puțin patru ori mai mare” decât salariul normal. Procesul mai susține că Milburn a făcut „avansuri și propuneri sexuale nedorite unei femei care era director de departament”.
Procesul îl acuză chiar pe Milburn de „orchestrarea și participarea” la spargerea unui depozit închiriat de Fondul pentru Libertatea Ucrainei al lui Bain. În plus, se susține că Milburn era în stare de ebrietate și a încălcat prevederile stării de urgență din Kiev, ceea ce a dus la reținerea sa temporară de către autoritățile ucrainene în mai multe rânduri. Și, potrivit procesului, Milburn a trimis „mesaje ostile și caustice” unui general în retragere al Comandamentului pentru Operațiuni Speciale al SUA în Europa după ce generalul a refuzat să se alăture lui Mozart (generalul în retragere nu a fost numit). Comportamentul lui Milburn, se adaugă în proces, i-a exasperat pe ucrainenii de rang înalt.
„Acuzatul Milburn este acum numit în mod obișnuit de către conducerea militară ucraineană ‘americanul nebun’ ”, se susține în documentele procesului.
