Trădarea stângii

O autocritică a Stângii Româneşti

Criza stângii este egală cu criza socială (sursă: Florin Platon)

Cei ce ignoră istoria, ajung s-o repete

Nazismul și Hitler nu ar fi ajuns niciodată la putere, fără concursul partidelor de Stânga din Germania – Comuniștii și Social-Democrații. Eșecul mișcării Socialiste a lui Rosa Luxemburg, asasinată de Social-Democrați (SPD), sectarismul Partidului Comunist angajat în conflict deschis cu Social-Democrații, au pavat drumul ascensiunii Partidului Nazist. Un partid de 18% în alegerile parlamentare din 1930, față de 2,6%, doar doi ani mai devreme, Partidul Nazist al lui Hitler va crește la 33,1% în Noiembrie 1932 și îl va propulsa pe Hitler – cancelar al Germaniei în Ianuarie 1933.

Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără concursul direct al Comuniștilor și Social-Democraților din Germania lui Hitler. Ce a urmat, se știe.

Astăzi, Stânga românească privește revoltată spre abuzurile Dreptei ajunsă la putere și umilirea muncitorilor și cetățenilor de rând. Vina pentru toate acestea însă nu aparține votanților Dreptei – ei au obținut ceea ce-și doreau, iar perseverența și disciplina în urmărirea obiectivelor proprii, au dat roade prin USR, PLUS și auxiliarii lor.

Vina pentru ce se întâmplă aparține în totalitate Stângii. Muncitorii, pensionarii, oamenii de rând nu au fost trădați de politicienii de Dreapta, ci au fost trădați și abandonați fix de cei care pretind să-i reprezinte – politicienii Stângii.

Aceștia se împart în două categorii. Pe de-o parte, sunt cei ce se pretind de Stânga, dar consideră că niciunul dintre partidele existe nu este la nivelul aspirațiilor lor ideologice și paradoxal își dau votul unor partide ca – USR! Culmea, sunt votanți ai USR ce se consideră ca reprezentând Stânga și, nu întâmplător, în campaniile electorale, poți să-i vezi ajutându-se reciproc, cum a fost cazul Demos – USR. La fel ca în Germania interbelică, principalul oponent declarat de Demos (autoproclamați Social-Democrați) sunt Socialiștii/Comuniștii.

În a doua categorie, intră Comuniștii/Socialiștii. Toate aceste partide sunt autoproclamate Comuniste, sub diverse titulaturi, toate captive unui puternic cult al lui Ceaușescu. Cât se străduie aceștia să reprezinte muncitorii și oamenii de rând pentru care pretind că luptă, se poate vedea în rezultatele din alegeri. În loc de alegători, asemeni Comuniștilor germani din interbelic, Comuniștii români reprezintă propriile orgolii și sectarisme ideologice, într-o totală ignoranță față de muncitori și oamenii de rând.

Toți acești oameni care în mod normal ar fi fost reprezentați de politicienii Stângii sunt astăzi practic abandonați, trădați și ignorați. Parte din ei se mai regăsesc votând PSD. Cei mai mulți probabil îngroașă masa celor care nu mai voteză deloc, cam 68% din total alegători, la ultimele alegeri parlamentare (Dec`2020). Alții își canalizează angoasa spre cei care le mai promit altceva decât indiferență și le mai dau o speranță superficială de rezistență – cum este de exemplu AUR.

Când mai vedeți muncitori și sindicate abuzați și umiliți, spitale și școli închise, salarii și drepturi sociale tăiate sau statuia lui Reagan construită pe banii voștri în mijlocul Bucureștiului, nu mai arătați cu degetul la politicienii Dreptei, ei asta fac dintotdeauna. Arătați cu degetul pe politicienii Stângii, care pun umărul la toate acestea și cărămizi la soclul lui Ronald Reagan.

Angajamentul unui partid sau politician de a lupta și reprezenta Stânga trebuie să fie concretizat prin concentrarea pe nevoile și interesele oamenilor de rând, și nu pe exigențe ideologice rupte de realitatea populației. Un partid care pune ideologia și dogma înaintea oamenilor, nu reprezintă oamenii, indiferent dacă acesta se proclamă Social-Democrat, Socialist sau Comunist.

Necesitatea pentru un partid de Stânga în România nu este dată de viziuni și interpretări ideologice, ci de situația dramatică în care se află majoritatea acestei țări, de crima perpetuată zilnic împotriva celor vulnerabili, împotriva fibrei sociale a acestui popor și a viitorului său. Este o crimă umanitară și genocid față de care inacțiunea sau ignorarea sunt sinonime cu complicitatea, în fața istoriei.

Revoluția nu va fi făcută de această Stângă. Nicio revoluție sau schimbare socială reală nu este în putința sau măcar în voința acestei Stângi. Eșecul lor, la fel ca în Germania Nazistă, marchează deja ascensiunea unor forțe politice extremiste, radicalizarea conflictului social și iminența unei noi conflagrații. Ce va urma, putem deja anticipa…

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Florin Platon

Florin Platon

Un profesionist în comunicare politică, activist politic şi suporter al Stângii Europene, al forţelor progresiste şi de stânga din Europa. Fondator al Diem 25 România

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *