În sistemul geopolitic divizat între ”ai noştri” şi ”străini” Lukaşenko este străin. Iată de ce acum Lukaşenko este salutat de: China, Rusia, Azerbaijan, Kazahstan. Nu vin saluturi de la Varşovia. Nici de la Washington, nici de la Berlin, Riga sau Kiev.
Acest articol a fost publicat pe 10 august 2020 pe site-ul Rubaltic şi este semant de Alexandr Nosovici.
Liderii occidentali şi cei pro-ocidentali refuză să recunoască, unul după celălalt, rezultatele alegerilor prezidenţiale din Belarus. Este rezultatul principal în planul politicii externe al acestei campanii pentru puterea de la Minsk. Alexander Lukaşenko n-a fost în stare să devină un lider acceptat pentru Vest şi ţările-satelit ale Occidentului. Ei s-au folosit de prima ocazie pentru a contesta legitimitatea liderului bielorus. Preferinţele diplomaţiei bieloruse pentru politica externă care se folosea de mai mulți vectori diplomatici și strategia ”prietenie cu toţi” s-au dovedit a fi necâștigătoare.
”Este deja evident că nimeni din Belarus nu e de acord cu rezultatele preliminare ale alegerilor. Cum ştim, orice formă de legitimitate provine exclusiv din încrederea acordată de public. Dacă există îndoieli într-o asemenea măsură acest lucru este drumul direct către violenţă, către conflict, către proteste sociale. Este ceea ce vedem acum”, a scris preşedintele Ucrainei Volodymyr Zelensky pe ocazia alegerilor din Belarus. Liderul ucrainean pune la îndoială legitimitatea celui de-al şaselea mandat al lui Lukaşenko într-un mod deschis. El a cerut conducerii bieloruse ”să ţină la standardele democratice recunoscute de întreagă lume civilizată”. Nu există niciun semn de încuviințare pentru anunţul privind câştigătorul votului din Belarus.
Asta e cea mai semnificativă reacţie dintre toate cele existente cu privire la alegerile bieloruse. Nu cu mult timp în urmă – chiar cu câteva zile înainte de alegeri, Alexander Lukaşşenco a răspuns într-un interviu acordat jurnalistului ucrainian Dmitry Gordon unei întrebări despre preşedintele Ucrainei declarând că ”Volodya este bun”, că Lukaşenco are ”relaţi bune” cu ”Volodya”, că ei au stat împreună la restaurant şi au râs de multe ori.
”Într-un moment critic ”Bunul Volodya” a fost printre primii care s-au transformat dintr-un „prieten” în cineva care stă de partea ”lumii civilizate” în conflictul care-l privește pe Lukaşenko.
O situaţie similară s-a repetat în privința tuturor ”prietenilor occidentali” ai liderului de la Minsk. Când li s-a pus o întrebare directă: îl susţineţi pe Lukaşenko sau protestele, relaţiile personale şi interesele naţionale ale ţărilor lor au rămas deoparte.
În acest sens poziţia Letoniei este semnificativă. Această republică baltică s-a bazat pe relaţii pragmatice cu Misk-ul şi chiar plănuia o vizită a lui Lukaşenko la Riga. Letonia a avut chiar o confruntare cu Lituania şi a fost de acord să cumpere energie electrică de la centrala nucleară bielorusă în schimbul primirii mărfurilor bieloruse în porturile sale.
Însă conducerea letoniană n-a avut niciun moment de îndoială în momentul în care nerecunoaşterea lui Lukaşenco a devenit o chestie de disciplină geopolitică în rândurile NATO.
Preşedintele şi ministerul afacerilor externe al Letoniei au anunţat că alegerile bieloruse nu răspund standardelor democratice şi au apelat că conducerea Belarusului să respecte dreptul cetăţenilor la ”protest paşnic”.
”Letonia, fiind o vecină a Bielorusiei, susţine complet dorinţa profundă a poporului bielorus de a trăi într-un stat liber, democratic şi drept”, a declarat preşedintele statului, Egils Levits. Planurile pentru deschiderea porturilor Ventspils şi Riga pentru mărfuri bieloruse au fost mutate… în depozit.
În acest sens nu surprinde deloc iniţiativa Poloniei care dorește să convoace un summit extraordinar al UE pe chestiile bieloruse. Evident, scopul este emiterea celor mai recente poziționări privind „ultima dictatură din Europa”. La această întâlnire Lituania va cere 100% sancţiuni împotriva centralei nucleare din Belarus.
Ministerul afacerilor externe al Poloniei a anunţat deja că UE trebuie să considere introducerea unor măsuri dure împotriva liderului de la Minsk. La Varşovia, nu cred că Lukaşenko a câştigat alegerile prezidenţiale.
Guvernul german a spus că acţiunile autorităţilor bieloruse sunt inacceptabile, iar Berlinul va coordona un răspuns comun al UE cu privire la evenimentele de la Minsk. Şeful Comisiei Europene Ursula von der Leyen a scris cu ocazia alegerilor prezidenţiale că ”îngrijorările şi represiunile dure cu privire la demonstranţii paşnici nu au loc în Europa”. Serviciul european de politică externă vorbeşte despre ”violenţă şi represalii cu privire la protestatarii paşnici”.
Pe de o parte, nu este nimic nou într-o astfel de reacţie a Vestului. E drept că ţările UE şi NATO au reacţionat la realegerea lui Lukaşenco în anul 2006 şi în anul 2010. Pe de altă parte, după ce acordurile de la Minsk au fost semnate, o parte din establishmentul bielorus a crezut că finalmente Europa a valorizat rolul unic al Bielorusiei ca un furnizor regional de securitate şi că îl vede pe Lukaşenko drept garant al suveranităţii şi independenţei acestui stat.
Reacţia ţărilor NATO şi UE la alegerile din data de 9 august 2020 demonstrează că nimic nu s-a schimbat în atitudinea Vestului față de Belarus.
În sistemul geopolitic divizat între ”ai noştri” şi ”străini” Lukaşenko este străin. Republica Belarus construită de el pentru o perioadă de 25 de ani nu are dreptul să existe. Distrugerea acestei anomalii din inima Europei reprezintă o miză civilizaţională pentru ”lumea liberă”.
Iată de ce acum Lukaşenko este salutat de: China, Rusia, Azerbaijan, Kazahstan. Nu vin saluturi de la Varşovia. Nici de la Washington, nici de la Berlin, Riga sau Kiev.
