România contemporană: mici crâmpeie de viață din sud-vestul țării

Provincia trăiește la parametrii diferiți de urbanul mare. Va putea intelectualitatea din centru să arunce punți de legătură cu oamenii din periferii?

Am fost câteva zile în sud-vestul țării, zona Drobeta-Turnu Severin-Orșova-Băile Herculane, și am văzut o părticică de România. La Băile Herculane frumusețea naturii este contrabalansată de spectacolul degradării antropice. Este de neînțeles cum de un spațiu atât de pitoresc este lăsat pradă abandonării și provizoratului. Cele mai multe clădiri istorice arată jalnic, ca niște măsele stricate atârnând inestetic – orașul în sine este trist și inexpresiv. Cu toate acestea, majoritatea hotelurilor & pensiunilor din zonă nu aveau, la sfârșit de august, locuri libere. Este un mister, să existe o stațiune full, fără locuri de cazare, dar în același timp să dea senzația de abandonare, de degradare estetică. Ce noroc cu peisajul, cu valea Cernei, Munții Mehedinți, Munții Cernei, zonele carstice din abundență, miracolul naturii totdeauna (ne) salvează…

Provincia trăiește la parametrii diferiți de urbanul mare. Va putea intelectualitatea din centru să arunce punți de legătură cu oamenii din periferii?

În apropiere de Herculane, se află o mică așezare decrepită, Topleț. Are o populație de aproximativ 2.500 de locuitori. Este o localitate tipică din România postcomunistă recentă: strada principală pustie – nu am văzut nici un copil & adolescent pe stradă, deși am trecut de mai multe ori prin centrul localității, cele câteva blocuri de locuințe, rămășiță la zi a vechii industrializări (întreprinderea mecanică), sunt într-o stare de degradare accentuată, casele sunt prăfuit-triste, așezarea trăindu-și probabil ultimele decenii de existență. Oare cum arată viața economică și socială aici? Ce șanse are un tânăr care s-a născut acum 20 de ani aici? Cum se desfășoară politica în acest perimetru auster? Ce-și doresc oamenii de la politică în acest mediu, economic și social, eminamente neprietenos? Localitatea are culoare roșie, PSD-ul dând primarul, iar la ultimele parlamentare partidul a sărit de 50% – în 1996 și aici, ca în multe alte localități, câștiga Convenția. Cu siguranță că politica zilei se face în jurul primarului, totul gravitând în jurul acestuia. Mă gândesc că problemele progresismului zilei greu intră pe agenda cetățenilor din Topleț. Mai degrabă tema supraviețuirii consumă toate resursele de energie.

Orșova este o altă așezare fără viitor. Orașul a regresat din punct de vedere demografic, în 20 de ani postcomuniști orașul pierzând 35% din populație – vezi figura de mai jos.

Populația municipiului Orșova: 1966-2011

Zona trăiește vag din turism și din banii trimișii acasă din străinătate. Administrația rămâne o sursă bună de slujbe sigure, dar doar pentru aceia ce au anumite conexiuni în zona politicului. Din nou, orașul municipiu (ce ironie, orașul a devine municipiu paralel cu propria-i degradare) are primar PSD, iar la alegerile generale din 2016 peste 56% din voturi au mers la social-democrați. Ca în multe alte cazuri, istoria electorală este repetitivă și în cazul municipiului dunărean: în 1996 și 2004 aici au avut întâietate CDR și Alianța Dreptate și Adevăr. Ce s-o fi întâmplând între timp de această localitate a eșuat pe plaja roșie PSD-istă? Știu, caracatița clientelară a acaparat totul, asta e explicația șablon. Ceva cauzalitate, ceva mai consistent poate produce România intelectuală? Sau ne pierdem în vechile scheme rigide?

Drobeta-Turnu Severin se află tot în declin economic: orașul a pierdut în 20 de ani o cincime din populație, de la 115.259 locutori în 1992, la 92.617 în 2011. Ghidul turistic de la Castrul roman Drobeta mi-a spus că orașul nu are viitor, cele trei mari axe de migrație fiind Craiova (o mică parte din populație, totuși, nici Craiova nefiind vreo Mecca economică), Timișoara (mult mai mult) și export occidental (cei mai mulți dintre tinerii orașului). Ghidul mi-a povestit că a fost inginer, lucra la una din fabricile ce gravitau în jurul hidrocentralei de la Porțile de Fier I. Totul s-a prăpădit, el trebuind să-și caute norocul în alte zări. Așa a ajuns să facă o a doua facultate, în acest fel ajungând ghid turistic. Desigur, ca și în majoritatea zonelor țării, la nivel local totul gravitează în jurul politicii, relațiile din lumea mare putând asigura un mic confort financiar via o slujbă cât de cât căpătată prin hățișul micilor învârteli locale. Inutil de re-precizat, locuitorii orașului votau Convenția în anii 90, convertindu-se mai apoi la pesedism.

La Castrul roman Drobeta am cunoscut un tânăr orădean – 34 de ani – ce lucrează în zona IT. Omul are, și avea, o existență financiară extrem de liniștită, cu venituri cu mult peste media națională. Lucrând în zona economiei reale, cu contracte ce veneau din varii zone, omul a văzut cam care este natura relațiilor economice la acest nivel: licitații trucate, peșcheșuri cât cuprinde și mult provizorat. Mi-a spus că are mulți prieteni tineri afaceriști, sunt fii de foști ingineri, ingineri ce lucrau în fabricile comuniste, făcând tot felul de învârteli și bani în epoca post-1989. Și-au lăsat acum odraslele să facă economie la firul ierbii. Cu unul din acești fii de ingineri lucrează tânărul din Oradea. Printre altele, vând softuri și aparatură pentru aparatele electronice de pe liniile de autobuze urbane – s-au încercat afaceri pe tot cuprinsul țări, Craiova fiind descrisă ca urbea cea mai putredă și coruptă din orașele pe unde s-au preumblat. Mi-a spus, pe scurt, cât de pervers e mecanismul și cât de multe compromisuri și malversațiuni se fac pentru a câștiga contracte. Tabloul mi-a fost portretizat în culori gri nu doar în zona administrației, dar și în zona afacerilor private. Sunt lucruri știute, altceva vreau să spun pe scurt.

Și IT-stul din Oradea și ghidul din Drobeta sunt tineri cu un anumit nivel de educație, preocupați de lectură – am discutat vag câteva aspecte legate de preocupările lor intelectuale, realmente desprinși din schemele dihotomiei/clivajului dreapta-stânga, dreapta & ciuma roșie, cu mare amplitudine în anii 90, de altfel, funcțională chiar și acum. Ambii sunt foarte realiștii, știu cum stă treaba în zona realităților sociale. Printre altele, Oradea mi-a fost portretizată ca un oraș fals, cu un centru turistic și multă precaritate a job-urilor în rest. Nimic nou până acum. Ambii au un nivel al gândirii critice destul de amplificat, depășiseră toate stereotipiile primului deceniu postcomunist. Sunt dezvrăjiți, nu mai au trecere poeziile siropoase cu piața liberă bună, economia de stat proastă sau dreapta reformistă versus social-democrația coruptă. Se funcționează la nivelul realismului politico-economico-social.

Am fost curios dacă vreunul dintre ei este la curent cu dezbaterile intelectuale ale timpului nostru, cu mișcările intelectual-politice de la București, Cluj sau de aiurea. Nici unul dintre ei, spre exemplu, nu a auzit de Demos, cu atât mai puțin de pletora de intelectuali ce performează în marile centre universitare. Temele zilei le sunt străine. Un alt exemplu, un (alt) tânăr economist de la ASE – București, destul de interesat de politică, nu a auzit niciodată de noua mișcare de stânga. Deci trei tineri din trei, niciunul neavând cunoștință de, spre exemplu, Demos. Este un indicator, chiar dacă insignifiant, la cât de separate sunt de fapt multiplele Românii și cât de lipsite de importanță sunt pentru o mare parte din români discuțiile, că deocamdată sunt discuții, ce se poartă prin marile centre universitare. Noi știm ce vrem noi, ce ne dorim noi românii urbani educați și cu acces minimal la o piață de servicii. Dar știm noi oare ce-și doresc și multiplele Românii? Avem noi oare în față tabloul social al acestor Românii?

Pentru a ameliora trebuie să cunoști. Pentru a cunoaște trebuie să înțelegi. S-a scris că prima mișcare socialistă din România, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost și cea mai intelectuală mișcare politică de la noi. Tinerii studenți de atunci făceau apostolat la sate, înființând cluburi și cercuri de discuție. Asta a fost atunci. Azi? Este evident că există o masă critică urbană care poate fii prinsă în siajul unor noi mișcări politice. Este evident că noua mișcare politică de la noi este una extrem de intelectuală. Dar va putea ea oare pătrunde în interstițiile României urbane mijlocii & mici și ale României rurale? Saint-Beuve spunea că ‘burghezia se corupe ușor de la capʼ, iar ‘singurul recurs se află în bunul simț și în vigoarea maselor care trebuie luminate cât mai mult posibil și însuflețite cu un suflu al lor propriu, căutându-se să li se corecteze brutalitatea fără a le scădea forța ʼ . Închidem abrupt: va însufleți Demos măcar o mică parte a maselor sau va rămâne doar o simplă mișcare intelectuală postmodernă?