Media din Bulgaria şi-a schimbat narativul despre vecină de nord la începutul europreşedinţiei române. Ultimul val de românoscepticism urmăreşte mainstream-ul din Bruxelles, dar nu contribuie la înţelegerea mai bună a celor ce se întâmplă în regiune
Zilele înainte de începutul oficial al europreşedinţiei române au fost însoţite de un val de evaluări şi comentarii negative în media din Europa de Vest despre guvernul din Bucureşti şi elita politică românească. În primele zile ale anului nou media bulgără a dat cuvântul unei serii de analişti, care şi-au exprimat scepticismul către România de azi, în cheia vest-europeană, dat fiind că literal până la mijlocul anului 2018 românii au fost ani de zile daţi ca oameni exemplari în reformele de succes în justiţie, economie şi fidelitate către Occident. Acum experţii au demostrat îndoială că preşedinţia română va fi de succes. Şi au redus România a celor 20 de milioane de români la personalitatea omului puternic din PSD, Liviu Dragnea, criticat dur în Europa de Vest şi la premierul ironizat, Viorică Dăncilă.
Paralelul cu europreşedinţia bulgară, laudată de Jean-Claude Juncker, pentru ascultarea Sofiei, se autoimpune. În timp ce până nu de mult România a fost ţara de zece din regiune, datorită ”luptei împotriva corupţiei” şi ”societatea civilă trează”, care ”se opune politicenilor hoţi”, acum bulgarii trebuiau să trăiască momentul lor mic de glorie ca reprezentanţi fideli şi responsaibili ai UE din regiune. Asta se făcea în timp ce România se transforma într-o ţară care, după interpetări, ”nu este tratată cu încredere” în instituţiile europene şi între celelalte ţări membre. S-a deschis posibilitatea că guvernul din Sofia să iasă în frunte, desprinzându-se de România, cu care facea tandem în ultimile două decenii. Se aşteaptă că Bulgaria să fie admisă în spaţiul Schengen până la sfârşitul mandatului comisiei ”Juncker”, în timp ce către România nu se fac astfel de anunţuri.
Să nu ne facem iluzii – când preşedintele Klaus Iohannis, s-a întâlnit cu Donald Trump, la Casa Albă în 2017, în media din România a început să se afirme teza că România începe să se desprindă trăinic de tandemul cu Bulgaria, al ţărilor cu statut ”inferior” din UE, tandemul fiind impus de Bruxelles. Aşa că elita politică românească, de asemenea are dorinţele sale pentru parteneriat privilegiat cu Occidentul, şi pentru funcţii de subcontractor în regiune.
Atitudinea mediatică către România la începutul anului 2019 se asemână cu cea către Grecia, când ea punea rezistenţă la ”tratamentul” prescris pentru criza datorilor. Atunci grecii au fost deseori prezentanţi în media din Europa şi Bulgaria ca iresponsabili, pentru că rezistă măsurile prescrise de creditorii şi destabilizează întreagă eurozonă, fără a se adăuga că un efect al ”tratamentului” a fost că datoria lor de stat de fapt a crescut după aplicarea tratamentului.
Valul de româno-scepticism în media din Bulgaria a arătat din nou că ne cunoaştem puţin vecinii. Se pare că în Sofia există o elită politică şi mediatică care este bine conectată la Bruxelles, dar nu are rădăcini adânci în regiunea. Suntem tentaţi să întrăm în competiţie cu ei cine este ”mai responsabil” şi ”mai european”, retranslând scepticismul vestic către ei, în loc de a le privi cu prorpie valoare adăugată. Însă, cunoaşterea vecinilor merită să nu se limiteze la constatarea că facem un lucru sau altul mai bine decât ei sau la plângerea că eşuăm ca popor şi instituţii în comparaţie cu ei. Poate că facând parte din UE avem nevoie de mai multă colaborare în Sud-Estul Europei. Nu doar competiţia, ci şi colaborarea este o valoare europeană.
Relaţiile între UE şi România
Dialogul între UE şi România nu e atât de rău cât pare. Bucureştiul are o importanţa strategică pentru UE – şi pe plan geopolitic şi pe plan economic. Pe de altă parte, România de asemenea are nevoie de business-ul european, care îi asigură o dinamică care ar fi imposibilă altfel.
Dar într-adevăr în ultimii ani social-democraţii provoacă critici în creştere în Europa de Vest cu reformele din justiţie şi cu politica lor economică. Oponenţii partidului lui Liviu Dragnea sunt mulţi şi au influenţă în ţară şi în străinatate. Еi îi acuză pe social-democraţi că ar fi antieuropeni, că întorc ţara înapoi la socialism sau că o alipesc la ”forţe rele” precum Ungaria şi Polonia.
Social-democraţii înşişi se declară proeuropeni. Premierul, Viorică Dăncilă sau omul puternic din partid, Liviu Dragnea, spun că în capacitatea lor de europeni cer dreptul la opinie proprie, la respect de către parteneriieuropeni, la recunoaştere din parte lor a anumitor interese române. Susţinatorii politicilor social-democraţilor din ultimii ani descriu activităţile lor ca încercări de a corecta unele excese sau abuzuri. Se afirmă că lupta împotriva corupţiei a fost desfăşurătă pe baza unor protocoale ilegale de colaborare între serviciile secrete şi procuratura, care a dus la condamnări de o legalitate contestabilă. O altă teză a susţinatorilor social-democraţilor este că companiile străine – de exemplu băncile, au rândăment din investiţiile sale mult mai mare decât cel din Europa de Vest. Asta se întâmplă chiar dacă cetăţeni români sunt mult mai săraci decât vest-europeni.
Măsurile economice ale social-democraţilor
Social-democraţii folosesc acest sens de nedreptate, pentru a introduce măsuri, care îi ajută să-şi echilibreze bugetul. În ultimii doi ani guvernul social-democraţilor constant se confruntă cu problema veniturilor fiscale reduse, care împune soluţii ”inovative”. La sfârşitul lui decembrie 2018 cabinetul a ridicat salariul minim şi pensia minimă, a introdus plafon pentru preţurile gaz-ului natural şi electiricităţii, şi a introdus aşa-numita taxa de lacomie în cazurile când dobânzile băncilor se ridică peste un anumit nivel. O altă măsură este ridicarea taxelor de licenţa în sectorul comunicaţiilor mobile şi a taxei în sectorul energiei de câteva ori. Suma datorată pentru aceste taxe se stabileşte după cifra de afaceri a companiei. Asta se face pentru că cifrele de afaceri sunt semnificative, însă taxa asupra venitului, plătită de companii, este modestă când se compară cu ele.
Prin astfel de măsuri guvernul îşi asigură venituri importante în buget. În acelaşi timp reprezentanţii business-ului deja au afirmat că aceste măsuri probabil vor declanşa proceduri de pedeapsă de către Comisia Europeană, fiindcă sunt opuse regulamentelor europene. Se vede însă că măsurile nu se referă de exemplu la sectorul auto, unde există mari investiţii străine. Mai mult, în sfârşitul anului 2018 guvernul a aprobat ajutor de stat de zeci de milioane de euro pentru companiile din sectorul auto.
Nu trebuie uitat că după o reformă a social-democraţilor de la începutul anului 2018 românii plătesc asigurări de pensie fără a împărtăşi povara lor cu patronii cum este în Bulgaria. Această reformă de mai devreme în beneficul business-ului a fost făcută pentru a spori veniturile din asigurări soicale şi a reuşit în această privinţă. Însă ea a lovit interesele angajaţilor, şi salariile multor dintre ei au scăzut în ciuda faptului că veniturile brute au fost mărite. Este un detaliu care deseori nu este observat, atunci când media din Bulgaria compară veniturile româneşti şi cele bulgăreşti din punctul de vedere al dimensiunii lor brute, unde într-adevăr diferenţa creşte în favoarea vecinilor din nord.
O astfel de politică duală poate fi interpretată ca populistă în sensuri diferite. Pe de o parte în sensul că social-democraţii nu sunt adevăraţi eurosceptici şi numai pretind să fie astfel. Pe de altă parte în sensul că guvernul face gesturi către alegatorii săi, dar nu schimbă starea de sărăcie, dependenţă şi subdezvoltare în regiunile unde este baza lui electorală.
Confruntarea Bucureşti-Bruxelles, guvern-preşedinte
Contradicţiile din ţară şi între Bucureştiul şi Bruxelles probabil vor continua. Există teme de dispută: de la întrebarea cine va preşedinţia unele formate de dialog european în următoarele 6 luni – preşedintele sau premierul, şi se ajunge la dorinţa trăinică a lui Liviu Dragnea pentru eliberarea unei ordonanţe de urgenţă pentru amnistia şi graţierea celor condamnaţi ilegal. În afară de interes politic, el are şi interes personal într-un astfel de demerş, pentru că în momentul de faţă el apelează două condamnări împotriva sa, şi se va elibera de pedeapsă. Mai probabil dialogul între Bucureşti şi Bruxelles să fie activ în următoarele 6 luni, fără a fi schimbate interesele contradictoare ale participanţilor în el.
Politica contemporană română de mult timp este marcată de contradicţia între susţinatorii şi adversarii social-democraţilor. Pentru locuitorii oraşelor româneşti din clasa de mijloc, social-democraţii de obicei sunt tot ceea ce ei dispreţuiesc în ţara lor – moştenitori ai comuniştilor, tradiţionalişti, feodali locali şi patroni ai unor reţele clienteliste. Pe de altă parte, în România în ultimii ani cresc sentimentele împotriva Germaniei şi preşedintelui Klaus Iohannis, care este etnic german.
Divergenţele între tabere şi persoanele de la vârful lor nu prea vor fi depăşite. Exact în decembrie 2018 s-au întâmplat multe conflicte în politica românească. Una dintre temele fierbinţi au fost măsurile economice, despre care m-aţi întrebat. O altă contradicţie a fost legată de încercarea de a înlatura Liviu Dragnea de la funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul Român. Probabil aceasă activitate se datorează faptului că europreşdinţia va împune limite în ceea ce este posibil în politica românească.
România şi europreşedinţia
În ultimele zile preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, şi premierul Dăncilă, vorbesc despre nevoia de unitate. Acelaşi cuvânt a fost cuvantul cheie în cadrul discursurilor liderilor europeni şi români în timpul deschiderii oficiale a preşedinţiei pe 10 ianuarie în Bucureşti. Evident, UE exercită presiune că europreşedinţia să treacă fără cutremure politice care să împiedice funcţionarea UE. Nu este sigur însă dacă în următoarele luni contradicţiile politice se vor putea desfâşura la un nivel redus, pentru că timpul trece pentru Liviu Dragnea şi guvern. Dacă ei doresc să guverneze în continuare, trebuie să-şi realizeze interesele în economie, justiţie şi alte sfere. Însă cu fiecare încercare de a-şi apară interesele, ei provoacă reacţie europeană
În acest context se observă că în România se aude mai des decât în Bulgaria că europreşedinţia este o activitate tehnică, că îndeplineşte voinţa europenilor, şi nu cea a românilor. În Bulgaria europreşedinţia a fost preexponată, creând în oameni senzaţia că ţara noastră are o misiune europeană. Acum, la începutul preşedinţiei române se pare că atitudinea noastră pentru o misiune europeană intră într-o etapă nouă – în media bulgară românii sunt priviţi prin autoconfidenţa unor oameni reuşiţi şi prin ochii sceptici ai vest-europenilor.
Dacă comentatorii şi experţii ar fi luat mai mult în cosideraţie contextul local, ar fi observat că bastionul europeismului din Europa de Sud-Est – Bulgaria, a eşuat în introducerea vinietelor electronice (sistemul românesc pentru viniete electronice a fost introdus în 2010 şi costă aproape 8 milioane de euro fără TVA, în timp ce sistemul bulgăresc are preţ de 92 milioane de euro). Unii s-au grăbit să spună că ”nu cred” că preşedinţia română să înceapă şi că, ”UE va trebuie să se autopreşedintă singură”. Poate că abia acum ne vom da seamă că, nici românii nu au fost atât de exemplari, cât se afirma mai devreme, şi nici noi nu suntem astăzi mai reuşiţi decât ei. Tot timpul vântul politic şi mediatic suflă într-o direcţie sau altă, iar noi pur şi simplu retranslăm mesajele corabiei-mamă, crezând că ceva se întâmplă sau se schimbă.
Ce se va înâmplă dacă mâine în Bruxelles sau Sofia se schimba formula guvernării? Viaţa începe acolo unde se încheie miturile.
