Ideea de a depăși perioada tranziţiei, care a făcut atât de multe pagube, nu este clar articulată. Ea este subconştientă. Evident, mai este un drum lung până la realizarea acestui vis, care poate rămâne doar un vis
A sosit timpul potrivit pentru lustrație şi pentru ca cei care au condus în perioada tranziţiei să plece, a spus un protestatar bulgar din Sofia la începutul lui august 2020, în faţa camerelor tv.
Vise dulci? Naivitate? Nu. Aceasta este cheia necesară înţelegerii protestelor bulgare: dorinţa de a intra în post tranziție după decenii de tranziţie, care au dezumanizat atât câștigătorii, cât şi pe cei care au avut de pierdut.
Tranziţia a fost dominată de ideologia anticomunistă. Sub steagul ei a fost instalat un capitalism de cumetrie, au apărut oligarhii, în timp ce privatizarea şi reformele neoliberale au distrus structura socială şi sute de mii de oameni au plecat în străinătate, în căutarea unor condiţii de muncă şi de viaţă decente. Acum premierul Borisov, care este ameninţat de protestatari, aplică retorica anticomunistă pentru a dezbina, sugerând că, dacă el ar pleca, aşa-numiţii ”comunişti” vor reveni la putere. În acelaşi timp, purtătorii de cuvânt ai protestului afirmă că acesta nu are tentă politică, ci este un protest al celor oneşti împotriva mafiei, care a capturat statul.
Deci, GERB acţionează ca un partid al tranziţiei, în timp ce protestele țintesc dincolo de ea. E posibil ca cei din clasa urbană de mijloc – forţa motrice din spatele protestelor, să considere ultimii 30 de ani ca o tranziţie falsă? Se doreşte, oare, o tranziţie reală către democraţia liberală, fără capturarea instituţiilor şi fără capitalismul găştilor?
Diferiți analişti amintesc că în GERB s-au păstrat reminiscențe ale partidului stat care a condus până la 1989. Dacă acesta ar pierde puterea, nu numai că s-ar dezintegra ca partid, dar împotriva elitei sale s-ar declanșa acțiuni de persecuție, într-un mod similar proceselor intentate unora dintre lideri comunişti. O abordare similară în timpul protestelor a fost observată la demonstraţiile româneşti din 2014, care l-au adus pe Klaus Iohannis la putere. Atunci, românii fluturau steagurile de la 1989, cu gaura în mijloc, care simbolizează tăierea siglei României comuniste, demonstrând că aceasta este revoluţia a doua, cea reală, în timp ce prima a fost falsă.
Acum nimeni nu foloseşte noţiunea ”post tranziție”. Nimeni nu articulează ce ar însemna asta ca idee, politică, conflicte sociale, dincolo de condamnarea elitelor corupte din ultimii 30 de ani. Ideea de a lăsa în spate această perioadă, care a adus atât de multe pagube sociale, nu este clar articulată. Ea zace în subconştient. Evident, există multe de făcut pentru a realiza acest vis, care ar putea rămâne un simplu vis.
Bulgarii îşi doresc schimbarea, dar pot oare ei crea ceva nou? Este posibil ca cei care protestează acum, câștigători ai tranziţiei – clasa urbană de mijloc, să pună capăt tranziţiei? Nu vor deveni ei, oare, o forţă conservatoare, care se va opune politicilor sociale, dacă ar reuşi să-l dea pe Borisov jos? Guvernul a adoptat un pachet social şi economic în valoare de 0,6 miliarde de euro, acordând bani unor categorii de angajați şi şomerilor. Foloseşte el, oare, experiența PSD din România, care a condus între 2012 şi 2019 acordând beneficii oamenilor săraci şi marginalizaţilor, tradițional dispreţuiţi de dreapta urbană română? Se vor alinia cei defavorizați, lipsiți de garanții sociale, în spatele GERB, pentru că acest partid măcar le acordă ceva stabilitate economică? Dacă s-ar întâmpla asta, probabil schimbarea va întârzia sau va fi oprită…
În toamna 2019 am scris că post tranziția ar putea însemna umanizarea relaţiilor sociale, realizarea treptată a motto-ului ”Oamenii înaintea profiturilor!”. Sunt aceste proteste, duse de clasă urbană de mijloc, formată din antreprenori şi tineri profesionişti, o şansă istorică pentru noua stângă, slabă, să articuleze o viziune şi cerinţe pentru post tranziție? Schimbarea înseamnă nu doar transformare politică, ci şi una socială. Acum, activiştii de stânga organizează adunări ale cetăţenilor şi posturi de ascultare, practicând democraţia directă în piață, în timp ce alţi demonstranţi provoacă partidul de guvernare în timpul evenimentelor organizate de acesta. Trebuie să amintim că schimbarea nu constă doar în acumularea de putere sau în înlocuirea unei conduceri slabe cu una mai puternică. De îndată ce o masă critică de oameni îşi va asuma o viziune clară a post tranziției, protestele vor da naștere unei Bulgarii noi.
