Cum ducem cunoașterea academică mai aproape de societate?

Interviu cu Oana Lup, cadru didactic la Facultatea de Științe Socio-Umane, Unviersitatea Lucian Blaga din Sibiu

Despre universitate, profesori și rolul lor în societate se vorbește foarte mult. Acum este perioda alegerilor în mediul universitar și asta pare să capteze toată atenția. Ceea ce vreau să discut aici nu are însă legătură cu alegerile universitare. Chestiunea care mă îndeamnă să pornesc discuția de față este faptul că  există o tot mai mare izolare a universitățîi și a cunoașterii produse de ea față de factorul politic pe de o parte și față de societate pe de altă. Este adesea fustrant să vezi cum concluziile foarte importante ale studiilor sociologice sunt adesea ignorate, dat fiind faputul că nu reușesc să ajungă pe agenda publică. Excepțiile sunt evenimentele nefericite, crizele, cum este cazul rezlultatele testelor PISA, care au generat vii dezbateri în care se caută, că de obicei, vinovați, nu cauze structurale, sistemice. În rest, deși avem studii tot mai numeroase și complexe produse în ultima vreme în universități, ele riscă să treacă neobservate. Fără a avea pretenția că putem contracara printr-o singură inițiativă jurnalistică această tendință, am invitat-o totuși pe Oana Lup să vorbim despre aceste lucruri, în speranța că vom lansa o dezbatere mai amplă pe această temă.

Oana, ești o prezență atipică, poate, pentru mediul universitar românesc. Ai avut o carieră în afară țării, dar ai decis să te întorci. Vorbește-ne mai mult despre parcursul tău profesional.

Atipică posibil în contextul generației mele, dar nu atât de atipică pentru ultimii ani, să zicem. O scurtă trecere în revistă a studiilor și carierei profesionale mele profesionale de până acum arată cam așa : facultatea de filosofie absolvită în 1997, urmată de profesorat în învățământ pre-universitar timp de cinci ani în Deva. Dorința de a face altceva m-a făcut să mă înscriu la un Master în Științe Politice la CEU… Suntem în anul 2003, pre-aderare UE și aș zice chiar pre-imagine clară despre când va fi aderararea la UE. În acest context, CEU era recunoscută în Ro că o furnizoare de educație de foarte bună calitate, la standarde occidentale, fiind extrem de generoasă și pe partea de finanțare. Așadar un Master în Stiințe Politice la CEU care m-a făcut să mă îndragostesc de cercetare academică, de zona cercetărilor legate de comportament electoral și politic în general, și mai ales de metodele cantitative de cercetare. Long story short am obținut acolo un doctorat, în anul 2011. În toată această perioadă am învățat multe, am fost la multe conferințe, am avut stagii de cercetare la Essex, Cologne, etc., am intrat în contact cu multe persoane pe care inițial le cunoșteam doar de pe lista referințelor bibliografice. După terminarea doctoratului am predat timp de doi ani la Universitatea Mannheim și apoi încă patru ani la CEU. Din octombrie 2018 sunt cadru didactic la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

Îmi spuneai adesea că este foarte greu să avansezi în sistemul actual al universitățîi reglementate pe principii neoliberale. Poți dezvolta?

Sigur, s-a discutat și se discută mult pe această temă în mediul academic din afară, dar cred că discuția e mai puțîn cunoscută la noi, mai ales de către publicul larg. Cum poți să ajungi la un job stabil acolo : publicând, publicând mult, câștigând proiecte care aduc finanțare și prestigiu universitățîi din care faci parte. O idee frumoasă și generoasă, care însă devine un coșmar atunci când ești la început de drum și când practic folosești timpul câștigat într-un proiect de 1 an că să îți pregătești aplicațiile pentru un alt loc unde știi că vei sta un alt an sau cel mult doi. Dacă ești angajat pe un post de predare înseamnă că nu ai timp să te pregătești sau să dedici timp studenților. Pe scurt, e despre a face orice în afară de a lucra cu studenții.

Ce te-a nemulțumit cel mai mult și care a fost cel mai toxic mediu în care ai lucrat?

Faptul că cei care sunt pe poziții stabile recunosc și ei absurditatea acestor standarde ; că ii auzi spunând : dacă ar fi trebuit să aplic acum nu cred că aș fi putut obține un job, ei fiind profesori seniori și titulari acum. Mi se pare un discurs extrem de ipocrit, atâta vreme cât el nu generează nici o inițiativă din partea acestor persoane aflate în poziții de putere și care deci ar putea iniția o schimbare reală. Aș vorbi însă și despre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult în ambele universități din afară în care am lucrat : accesul aproape nelimitat la resurse de cercetare – mai ales în cazul Universității Mannheim, aflată într-un land german în care, datorită faptului că verzii au fost la putere, bugetul educației și al cercetării a fost mereu foarte, foarte mare ; posibilitatea de a întâlni cercetători extrem de entuziaști, etc.

Am observat foarte multe lucrări și studii de mare importanță prezentate cu privire la inegalitate, cu privire la beneficiarii de venit minim garantat, cu privire la robia romilor. Cum se face că aceste lucruri rămân în universitate și în presă ajung informații atât de distorsionate?

Corect! Poate pentru că și noi aici avem foarte puțin timp. Și sigur pentru că nu ne vedem rolul de comunicatori cu societatea. Scriem pentru mediul academic, sub presiunea diverselor standarde gen ISI, doctorat etc, dar nu putem produce informație relevantă pentru public. Uite, de exemplu, eu împreună cu Marina Popescu la Open Politics asta am încercat să facem : să creăm informație generată în urma unor cercetări riguroase, dar care să fie prezentată într-o manieră accesibilă publicului. Noi două am vorbit foarte mult de-a lungul timpului despre cea mai bună modalitate de a pune cercetarea academică, sau cel puțin rezultatele ei, la dispoziția publicului larg. Dar cred că trebuie să facem mai mult. Mai ales în zona unei presuni mai puternice asupra factorului politic.

Cum vezi tu o strategie de popularizare a cercetărilor academice?

Discuții, conștientizare, coagulare de interese. Încep să apară tot mai multe organizații care încearcă să facă acest lucru ; cred că cel mai important este să ne găsim și să ne organizăm.