Câteva considerații despre o satiră controversată
De multă vreme nu mi-a mai fost dat să văd o dezbatere care să adune și să dezbine totodată atâta lume. Fenomen ciudat, de câteva zile, Facebook-ul meu „țipă”: Nu vă uitați în sus!
Hai să ne uităm, totuși, să vedem ce aflăm. Filmul este cea mai realistă satiră din câte mi-a fost dat să văd. Pentru mulți e un „manifest marxist”, ceea ce, venind de la una dintre cele mai de succces corporații, Netflix, e de un ridicol fără margini. Dar, fie. Să presupunem că e un manifest marxist, o critică nedreaptă a unei societăți juste pe care doar fierea frustraților n-o poate vedea ca atare.
Din invidie, scenariștii au decis să descrie președintele SUA ca fiind o combinație perfectă dintre Hilary Clinton și Donald Trump – întruparea oligarhiei democrat-republicane obsedate de putere, corupte până-n măduva oaselor și dispusă să-și plaseze beizadelele în posturi de mare răspundere. Sigur, n-are nicio legătură cu realitatea, se știe că în SUA n-a fost vorba ca Trump să-și numească neamurile în poziții remunerate sau neremunerate pe la Casa Albă și nici ca Biden să-și proptească progenitura în cosiliul celei mai mari firme de energie de prin Ucraina. Adepții politicilor de dreapta sunt obsedați de fapte. Dar acestea nu sunt fapte, desigur.
Tot din invidie și răutate, scenariștii au decis să-l portretizeze pe omul de afaceri Mark Rylance ca fiind o combinație dintre excentricul Elon Musk și idolul bisericii capitaliste Steve Jobs. Ticăloși fiind, se știe, au împrumutat chiar din discursurile și ticurile de vorbire cu care ne „încântă” Musk și l-au făcut un apostol al salvării menit să ducă omenirea pe noi culmi ale progresului în vreme ce el însuși se va îmbogăți dincolo de orice imaginație.
Iar veninul producătorilor acestui film a făcut ca și mass-media din SUA să apară portretizată într-o lumină total negativă. În film, desigur fără legătură cu realitatea, oamenii nu vorbesc normal. De asta au nevoie de „media training”. Totul trebuie să fie ambalat într-un înveliș atrăgător, publicul trebuie gâdilat cu orice preț, măsurătorile privind audiența dictează până și ce replici trebuie folosite. Mediul este mesajul, dar asta tot un „frustrat” a spus-o. Noi știm că în realitate televiziunea americană transmite adevărul și interesul față de fapte este cel care dictează, chiar și când audiența scade! Nu, nu există un concurs continuu de popularitate, nu există interes pentru temele care atrag și mașinăria media vizează doar adevărul, oricât de crud ar fi.
La fel, președinții SUA sunt perfect preocupați de binele poporului și reacționează responsabil în fața unei crize. Faptul – ah, aceste fapte minunate la care se închină starurile dreptei ca Ben Shapiro – faptul, deci, că președintele SUA, Donald Trump a ascuns publicului american luni de zile faptul că o pandemie mortală pândește populația, e total întâmplător. Președinta Orlean, cea din filmul satiră, află că pâmântul va fi lovit de un asteroid imens și că viața pe pământ se va sfrâși. Primul reflex e să calculeze cum afectează asta rezultatul alegerilor de peste trei săptămâni. Decide că e cazul să stea liniștită și să evalueze. Că Trump a reacționat fix la fel în fața pandemiei e unul dintre faptele care, evident, nu contează.
Ideea că vocea științei nu contează și că oamenii de știință sunt puși să concureze în arena media alături de saltimbanci foarte bine antrenați care-i fac praf în două mișcări e iar doar o invenție a filmului. Nu se întâmplă în realitate!
Avem un fragment din documentarul „Merchands of Doubt” în care, la minutul 5.18 vedem un faimos om de televiziune care îl ironiza în studioul unei televiziuni pe medicul Stanton Glantz spunându-i că fumează zilnic și arată cu douăzeci de ani mai tânăr decât medicul! Publicul aplaudă frenetic! Și asta e preluat din realitate. E doar debutul unui scandal imens care a revelat modul în care companiile producătoare de tutun s-au implicat activ în subminarea medicilor și a oamenilor de știință. Cartea post-adevărului n-a scris-o Donald Trump, ci industria tutunului. Când John Hilton, fondatorul celei mai mari companii de relații publice, Hill&Knowlton, s-a întâlnit la New York Plaza Hotel în 1953 cu patronii marilor companii de tuttun, le-a spus: aveți o problemă și un inamic. Inamicul sunt oamenii de știință! Atunci a început o campanie susținută de subnimare a imaginii medicilor, a informațiilor raționale privind tutunul. Dar, desigur, cine nu e pregătit să accepte aceste fapte, le va ascunde repede sub preș ca excepții.
Cât costă oare o viață?
În 2004 Joel Bakan a publicat una dintre cele mai importante lucrări de istoria corporațiilor. The Corporation: The Pathological Pursuit of Profit and Power. Unul dintre episoadele descrise de el este cu precădere important ca grilă de înțelegere a peliculei Don’t look up!.
Chiar de Crăciun, pe 25 decembrie, în anul 1993 Patricia Anderson, posesoare a unui Chevrolet Malibu, stătea la stop. În spate erau cei trei copii ai ei. Un șofer beat a intrat în ei. Mașina a luat imediat foc. Trei dintre copii au avut arsuri pe peste 60% din corp și unul a avut brațul amputat după accident. Anderson a dat General Motors, compania producătoare a modelului ei de mașină în judecată. Ne-am putea gândi c-o fi fost și ea vreo marxistă resentimentară. Dar curtea a decis în favoarea reclamentatei. Mai mult, compania avusese peste 25 de procese de acest tip. Compania a plătit. Vedeți, vor spune adepții ideilor de dreapta și admiratori fideli ai SUA, vedeți, justiția funcționează!
Nu chiar. În primul rând cum s-a ajuns acolo? Ei bine s-a făcut un calcul. General Motors dorea să plaseze rezervorul aproape de scaunele pasagerilor și materialele de protecție să fie cât mai puțin costisitoare. Evident asta ar fi dus automat la morți inutile. Cei de la general Morots l-au pus pe inginerul Edward Ivey să răspundă la următoarea întrebare: cât costă vieție umane în materie de bani pe care i-am avea de plătit în caz de accident?
Inginerul, om riguros, a făcut calculele: a înmulțit cele aproximativ 500 de cazuri de incendii cu suma de 200.000 de dolari cam cât ar fi costat compania Apoi a împărțit suma la cele 41 de milioane de automobile. Câtul împărțirii a fost 2.4 dolari!
Dar calculul nu s-a oprit aici! Inginerul a arătat că General Motors economisea 8.59 dolari de automobil dacă nu respecta normele privind siguranța plasării rezervorului. Deci era simplu: Compania economisea 8.59 dolari. Pierdea 2.4 că mai mureau oameni în incendii DECI: 8.59 – 2.40 = 6.19 dolari.
Prin urmare era mult mai eficient și profitabil să nu rescpecte normele anterioare privind plasarea rezervorului de combustibil.
Logic și rațional. Calculat la milimetru, aflăm cât costa compania să plaseze rezervorul într-o poziție de unde ar fi periclitat viața pasagerilor chiar într-un accident minor! În cele din urmă chiar judecătorul are fost chemat să rejudece cauza a spus că așa funcționează corporațiile. Că e firesc!
Păi dacă e firesc, atunci e firesc și ca oamenii de afaceri să cumpere total oamenii de știință, ingineri, medici, geofizicieni și să le spună ce să facă.
Dar desigur asta e doar o interpretare exagerată a ticăloșilor care au produs Nu te uita în sus!. De fapt industria combustibililor fosili n-a investit sume uriașe în relativizarea și diminuarea importanței schimbărilor climatice. Nu ni s-a spus vreme de decenii că oamenii de știință sunt alarmiști și că nu e nicio problemă.
La fel cu nu ni s-a spus că pandemia nu există, că nu trebuie să ne îngrijorăm, că e o păcăleală a medicilor. Iar companiile farmaceutice n-au văzut în pandemie o oportunitate de-a se îmbogăți patentând vaccinuri care ar fi trebuit să fie gratuite!
Deci, e clar: nu vă uitați în sus! Nu chestionați societatea și credeți în guvernul SUA și în corporații. Producătorii filmului sunt doar niște ticăloși, e limpede!
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
