”Construind lumea în care ne dorim să trăim” – neoliberalism cu faţă umană?

Primul discurs al Ursulei von der Leyen despre Starea Uniunii în Parlamentul European din 16 septembrie 2020, analizat dintr-o perspectivă de stânga

Preşedinta Comsiei Europene Ursula von der Leyen ținând discursul pentru Starea Uniunii Europene (foto: Twitter)

Acest articol, semnat de Roland Kulke a fost publicat inițial pe site-ul  Transform!Europe pe 16 octombrie 2020. Roland Kulke este reprezentantul Transform!Europe la Bruxelles şi este facilitator al Grupului de Lucru Transformare Productivă.  

Anul acesta a fost unul special din mai multe motive. Unul dintre acestea este faptul că am asistat la primul discurs pentru Starea UE (SUE), susținut de Ursula von der Leyen (UvdL) după ce ea a fost aleasă în mod surprinzător – cu ajutorul guvernelor de dreapta din Polonia şi Ungaria – ca preşedintă a Comisiei Europene în toamna lui 2019. A fost prima oportunitate pentru Comisia Europeană să prezinte o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat după izbucnirea crizei provocate de coronavirus. Era de așteptat ca publicul să fie curios.

UvdL este cunoscută pentru discursurile ei frumos alcătuite. Însă unele prejudecăți par să pândească din spatele frazelor ei. Cel puţin la nivel subconştient, probabil că ea se așteaptă ca angajații să poată într-adevăr să trăiască de pe urma salariilor lor. Ea a acceptat că vechiul model de creştere pune o presiune prea mare asupra planetei. UvdL pare într-adevăr îngrijorată de cazurile în care rasismul se manifestă deschis şi grupurile care exprimă ură față de comunitatea LGBT.

Trei promisiuni şi ”lumea în care vrem să trăim”

  1. Angajații trebuie să fie ajutaţi, dar ceea ce contează este să ajutăm întreprinderile

O zonă în care este nevoie de protecţie este piaţa muncii. Programul SURE ar trebui ”să-i ţină pe oameni la locurile lor de muncă și competențe lor să fie de folos companiilor şi afacerilor mici şi mijlocii”. 2 la 1 – un punct pentru angajați şi două pentru afaceri. Este o linie de gândire pe care UvdL o foloseşte tot timpul: angajații, refugiaţii, mediul şi celelalte subiecte nelegate de piaţă sunt văzute şi evaluate atâta timp cât pot sprijini maşina generatoare de profituri a pieței.

În mod surprinzător, ea menţionează demnitatea şi sfințenia muncii. Aceste cuvinte sunt folosite pentru a introduce ideea de ”cadru al salariului minim” şi sprijinul ei pentru negocierile colective.

      2. UvdL pare să considere că piaţa are o personalitate proprie – cum altfel poate face piața promisiuni?

Ea aduce în discuție ”o promisiune” deosebit de ciudată, afirmând că ”a doua promisiune a economiei sociale de piaţă este cea a stabilităţii”. Nu știm sigur dacă UvdL a discutat personal cu ”economia socială de piaţă”. Însă ea discută despre activarea unei ”clauze generale de ieşire” pentru  că în calitatea sa de președintă a CE ”a flexibilizat regulile pentru fondurile europene şi ajutorul de stat”, ”autorizând mai mult de trei trilioane de euro ca sprijin pentru companiile şi sectoare industriale” – nu este nevoie să menţionăm angajații. Într-un mod corect, ea a subliniat faptul că ”pentru prima dată… Europa a a implementat uneltele sale comune pentru a echilibra stabilizatorii fiscali”.

Ea i-a avertizat pe şoimii austerităţii că ”nu e deloc momentul să-şi retragă sprijinul” şi că sprijină ”un echilibru delicat” între sprijinul financiar şi sustenabilitatea fiscală. Pentru actorii de stânga, este oare paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol, dacă ne străduim să citim printre rândurile acestui discurs? Cred că putem înţelege lucrurile astfel: regulile ””Negru zero” (Schwarze Null – regula bugetelor germane actuale care fac o balanță între cheltuieli bugetare şi venituri fiscale – nota traducătorului) vor exista, dar nu în lunile care vin”. 

         3. Piaţa ca viţel de aur

”Piaţa unică este legată puternic de oportunitate… ea este legată de oportunitatea de a profita cât mai mult de libertăţile pe care le preţuim ca europeni. Ea dă companiilor noastre amploarea necesară pentru a prospera şi a avea un sprijin în vremuri grele.” (UvdL, SEU 2020)

Aceste cuvinte reprezintă o expresie deosebit de onestă a unui proiect politic puternic distorsionat. Piaţa ca centrul ”libertăţilor pe care le serbăm ca europeni”? Președinta CE ne îndeamnă ”să reducem corupţia”. Se referă numai indirect la strategia ”pentru fiecare lucru achiziționat trebuie să arunci un altul” şi la moartea principiului precauției fiscale. Ca urmare preocupărilor legate de mediu și ca urmare a evoluției din zona digitală, UvdL tot a anunţat că va avea o strategie cu privire la industrie în prima jumătate a anului 2021, pe lângă un nou cadru privind competitivitatea.

”Construind lumea în care ne dorim să trăim”

 Aceasta este partea discursului în care UvdL anunţă presupusul ei obiectiv  revoluţionar de a face Europa primul continent cu amprentă climatică neutră până în anul 2050, prin ”propunerea de a creşte ţinta pentru reducerea emisiilor până în 2030 cu cel puţin 55%”. Asta ”ar pune UE pe drumul către îndeplinirea obligațiilor Acordului de la Paris”. Fără îndoială, lucrurile nu stau așa. Cum eurodeputatul din grupul Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică Nikolaj Villumsen a spus într-o dezbatere: ”Ştiinţa a dovedit că o reducere de 55% până în 2030 nu este suficientă. Trebuie reduse emisiile cu cel puţin 65% dacă ne dorim să răspundem cererilor Acordului de la Paris”.

Deocamdată ţelul a fost de numai 40%. Dar, vorba proverbului: ”Singurele statistici în care te poţi încrede sunt cele pe care le-ai falsificat tu însuți”. Comisia ţinteşte să schimbe numerele în ceea ce privește ”reducerea emisiilor CO2”. Într-un document obţinut de presă, Comisia plănuieşte să includă pădurile ca factori care reduc carbonul, câştigând astfel 5% reducere printr-o mişcare din pix. Şi ,voilà, o treime din obiectivul revoluţionar este deja realizată.

Economia circulară şi Fondul pentru Tranziţie Justă au fost menţionate ca unelte utile, după ce a fost anunţat faptul că regulile pentru comerţ, energie regenerabilă, eficienţă energetică şi taxarea energiei ar trebui reformate până vara viitoare. Nu ştim în ce direcţie trebuie reformate. ”37% din fondurile NextGenerationEU vor fi cheltuite direct conform obiectivelor noastre din cadrul Pactului Verde European”, care înseamnă că ⅔ de acest stimulent (insuficient) se vor cheltui pentru a stabiliza vechea economie bazată pe cărbune. UvdL  a anunţat deja că peste 30% din NextGenerationEU, adică un buget de 750 miliarde de dolari, vor fi strânși prin aşa-numitele obligaţiuni verzi. Deocamdată, nimeni (inclusiv Comisia) nu ştie de fapt ce înseamnă ”obligaţiuni verzi”. Dar sună bine, în ciuda faptului că 70% vor fi în continuare bani strânși prin obligaţiuni non-verzi.

Digitalizarea – multe emoții, niciun conţinut

Digitalizarea ar fi trebuit să fie unul dintre culmile discursului rostit de președinta CE. În schimb, ea ne a arătat ”adevărata față a Ursulei Von der Leyen”. Chiar colegul ei de partid Manfred Weber (preşedintele grupului Partidului Popular European din Parlamentul European) şi-a arătat nemulţumirea în cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri după discursul rostit de președinta CE. Dar acestea nu sunt decât vorbe în vânt!

Ceea ce este relevant din punctul de vedere de stângii aici este că informaţiile şi economia informaţională sunt văzute numai ca o unealtă tehnică, fără a lua în considerare vreun aspect social. Economia digitală este astfel detaşată de societate, de oameni şi de drepturile lor individuale. În opinia UvdL, ”informaţiile personale” înseamnă numai informaţii, o ”afacere pentru consumator” și nimic altceva. Deci, nu există o dezbatere despre impactul politic şi social al unor monopoluri, despre ”ştiri false”, despre furtul datelor personale, şamd. Informaţii = economie. Trebuie să ne concentrăm pe asta, în special asupra colectării informaţiilor în sprijinul firmelor din sectoarele de îngrijire medicală. 

Acest tip de definire a informațiilor  este alarmantă când vine vorba de a doua zonă din economia digitală: inteligența artificială (AI). Primul termen al AI, menţionat în discursul lui UvdL, este ”tehnologii de precizie în agricultură”. Întrebați orice mişcare a micilor fermieri sau ONG-urilor din agricultură şi ei vă vor răspunde că intervenţia AI în agricultură conduce în mod nemijlocit la întărirea monopolurilor din acest sector şi la deposedarea micilor fermieri din toată lumea: în primul rând, deposedarea de informaţiile lor şi apoi deposedarea de pământul lor.

Lumea dincolo de UE şi ce își dorește Comisia Europeană să facă (sau nu face)

Ca urmare a percepţiei pozitive a UvdL despre economie aşa cum este ea astăzi (vezi mai sus), este de la sine înțeles că ea crede sincer în Organizaţia Mondială de Comerţ şi în capacitatea acesteia de a ”asigura competiţia pentru toţi”. 

China este declarată ”un partener de negociere, un competitor economic şi un rival sistemic”. Europa trebuie să ”vorbească despre încălcarea drepturilor omului” din Hong Kong şi a drepturilor care îi privesc pe uighuri. ”Dar ce ne reţine?”, a întrebat UvdL, folosind acest exemplu pentru a cere votul majorității calificată în Consiliu. Ea a anunţat ”un Act European Magnitsky”, care se va ocupa de violatorii drepturilor omului din lume. Deci, ar trebui să luăm ca exemplu SUA şi să câştigăm lupta pentru drepturile omului?

Rusia… vechiul adversar. Aici UvdL este pe teren sigur. Perspectiva ei conservatoare germană îi spune că Rusia va rămâne Rusia şi că otravirea lui Navalny ”nu este un accident unic” şi că ”gazoductul nu va schimba asta”, indiferent ce înseamnă asta.

Turcia a fost de asemenea rea ! Dar ea nu este atât de rea. ”Cipru şi Grecia se pot baza mereu pe solidaritatea totală a Europei”. Dar ce înseamnă această solidaritate, de fapt? Nimeni nu ştie.

Apoi urmează Statele Unite. UvdL îşi doreşte ”să celebreze alianţa transatlantică”, ”legătura indestructibilă dintre popoarele noastre” şi militează pentru ”noi începuturi cu prieteni vechi” ca şi cum Trump (stăpânul Casei Albe) a uitat poate pur și simplu numărul de telefon al UE. Președinta CE nu a spus niciun cuvânt despre conflictele structurale dintre SUA şi UE. 

Aceeaşi lipsă de reflexe analitice este vizibilă şi în afirmaţiile ei despre Brexit. Acordul de retragere ”nu poate fi schimbat unilateral,  nerespectat şi neaplicat”, a  spus la numai câteva ore de la săvârșirea  acestor acțiuni de către Parlamentul Britanic! Dar ce aşteptaţi de la o politiciană care îşi construieşte negocierile strategice pe baza unor sloganuri precum ”afecţiunea pentru poporul britanic… nu va dispărea niciodată”?

Balcanii de Vest (Albania şi Macedonia de Nord) se află acum oficial în procesul de negocieri de aderare şi viitorul lor se află în UE. UvdL afirmă: ”Împărtăşim aceeaşi istorie, acelaşi destin. Balcanii de Vest sunt o parte din Europa – şi nu un simplu punct de oprire pe Drumul Mătăsii.” Este o confuzie interesantă a unei călătorii pe Route 66 cu cea mai mare reţea de infrastructură de continentele asiatice şi europene.

Ţări precum Ucraina se pot relaxa, după cum UvdL oferă asigurări de tipul: ”Vom fi alături și de ţările Parteneriatului Estic”. Aici UE îşi doreşte să ajute la ”crearea job-urilor şi repornirea economiilor lor”, aşa cum face în Sud. Pare că președinta CE anunță o altă serie de acorduri de liber schimb comercial. 

Aşa cum UvdL a vizitat deja Uniunea Africană de două ori, ea ştie că: ”Africa va fi un partener cheie”, într-o ”alianță a partenerilor egali”. Dacă așa stau lucrurile, ne putem aştepta la prima debarcare a trupelor africane în Europa…

Se lucrează la Mecanismul de Ajustare a Graniţei Cărbunelui. Dar n-au fost prezentate detalii în acest sens. Dar am primit câteva precizări despre un alt subiect: taxarea digitală. Dacă Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi G20 nu ajung la acord, Comisia ”va lansa o propunere la începutul anului următor”.

Migraţie – în sfârşit…

Migraţia este ceva controversat şi ar putea costa. Deci este un subiect pe care UvdL nu-l apreciază în mod deosebit. Cum s-a menţionat mai sus, ea ştie că ”nu există altă opțiune decât salvarea celor care își pun viața în pericol pe mare”. În septembrie, Comisia îşi va publica Noul Pact pentru Migraţie. Dar să nu aveţi aşteptări prea mari! ”Vom acţiona pentru a lupta cu traficanţii, vom întări graniţele interne, vom întări parteneriatele strategice şi vom crea căi legale”  Dacă privim cu atenție aceste cuvinte, pactul ar putea fi rezumat astfel: ”Să construim, totuși, un zid!”.

Ceea ce este deprimant este construcția socială a ”migrantului”. Această persoană – în ceea ce o privește pe UvdL, rămâne un produs neoliberal. Migrantul pentru ea se aseamănă cu ”omul de la graniță” din atât de îndrăgitele ei imagini din Statele Unite din secolul al 19-lea: un om tânăr, agil, conştient, adaptabil şi puternic. Ea a menţionat două cazuri – primul fiind Suadd, ”un refugiat adolescent din Siria”, care a stat trei ani în Europa şi a primit ”o bursă prestigioasă de la Colegiul Regal al Chirurgilor din Irlanda”. Al doilea caz se referă la ”doctorii refugiaţi, care îşi ofereau aptitudinile medicale în momentul când pandemia a lovit Franţa”. Uitându-mă la CV-urile lor, autorul acestui text este mulţumit să nu fie refugiat în lumea lui UvdL…

Pe baza modului cum înțelege umanitatea, UvdL este cel puţin iritată de problema incendierii lagărului de refugiaţi din Moria şi afirmă că aceste imagini sunt dureroase. Însă ea are un plan: hai să construim un alt lagăr! Ceea ce ea anunţă este ”un proiect pilot comun cu autorităţile greceşti”.

O perspectivă etică foarte rigidă

Hai să privim la părţile mai luminoase ale discursului ei. Următoarele fraze subliniază aspecte din discursul ei care pot constituie fundamente morale pentru cooperarea pe subiectul drepturilor umane fundamentale. 

UvdL şi-a începutul discursul mulțumind în repetare rânduri către lucrătorilor sanitari, doctorilor şi asistentelor medicale. Ea a admis că criza provocată de coronavirus ”a dezvăluit… limitele modelului care preţuieşte bogăția mai mult decât bunăstarea. Criza ne-a făcut să ne concentrăm mai atent asupra fragilităţii planetare, pe care o vedem în fiecare zi în ghețarii care se topesc, pădurile care sunt arse şi acum în pandemia globală.” UvdL şi-a demonstrat respectul (formal?) pentru sindicate, insistând că ”demnitatea muncii trebuie să fie sacră” şi că ea este ”un avocat puternic al negocierilor colective”, care este o mare surpriză pentru publicul din Germania.

În orice caz, ea are unele perspective fundamentale despre catastrofa climatică aflată-n desfășurare: ”Nivelurile actuale ale consumului de materii prime, energia, apa, hrana şi utilizarea pământului nu sunt sustenabile. Trebuie să schimbăm felul în care tratăm natura, modul în care producem şi consumăm, trăim şi muncim, mâncăm şi ne încălzim, călătorim şi transportăm”. Poate că ea se duce spre mişcarea de-growth?

Privind migraţia, preşedinta Comisiei a anunţat: ”Va cere o abordare umană şi umanistă. Nu există altă soluție decât salvarea vieţiilor celor care călătoresc pe mare ”. Poate nu peste multă vreme vom vedea o flotă de nave, finanţate de EU, care transportă migranţi şi refugiaţi în siguranță până în Europa? În termenii impactului emoţional, sfârşitul discursului ei – când ea a denunţat toate tipurile de crime motivate de ură şi a promis să lupte pentru ”o uniune anti-rasistă” – a fost punctul forte al alocuțiunii. Fără a menţiona Polonia într-un mod explicit, ea a clarificat că ”zonele fără LGBTQI- sunt zone fără umanism. Ele nu au loc în Uniunea noastră”.

Neoliberalism progresist ca esenţa?

În anul 2017, analiza făcută de Nancy Frazer cu privire la ”neoliberalismul progresist” a devenit sloganul pentru înţelegerea Partidului Democrat al epocii Clinton din SUA. Ea a afirmat că aceasta este o ciudată a treia cale, care amestecă idealurile truncate ale emancipării şi formele letale ale financializării”. Partea finală a discursului lui UvdL pare că a fost scrisă în acelaşi stil. Ea ştie bine că propunerile ei nu costă bani şi că sunt mai mult sau mai puțin  acceptate (chiar dacă n-au fost implementate) în Europa de Vest la începutul secolului 21-lea. Deci, ea începe cu o imagine dramatică, descriind ”valorile fondatoare” ale ”Comunităţii Legii” şi insistă să arate cât de dragi îi sunt ele. Totuşi, pentru UvdL totul este legat de bani – ce surpriză! Este vorba despre ”înșelăciune, corupţie şi conflict de interese”, când se discută despre fluxul viitor al finanţelor în bugetul NextGenerationEU. Numai după această diversiune tactică ea menţionează problemele reale: ”libertatea presei” şi ”independența justiţiei”, în timp ce adaugă şi ceva despre minora problemă a ”vânzării paşapoartelor de aur” [este vorba despre pașapoarte pe care Cipru și Malta le-au vândut unor oameni controversați]. Apropo: nu menţionează nume.

Care este esenţa umanităţii?

Răspunsul este dat chiar în discursul președintei CE! ”Diferenţa este esenţa umanităţii”. Mii de ani de luptă a filosofilor şi experţilor religioşi şi iată unde suntem: cu cât mai mult suntem diferiți unii de alții, cu atât suntem mai umani. Nancy Frazer are un obiect nou pentru viitoarele sale studii – noile culmi pe care se ridică neoliberalismul progresist. 

Ceea ce este pozitiv fără îndoială şi ne obligă să oferim sprijin este faptul că, iată, ”Comisia lansează un plan de acţiune” cu privire la crimele și discursurile motivate de ură. Mai mult, ea lansează şi o strategie pentru întărirea drepturilor LGBTQI. 

Din păcate, nu putem aştepta mult din partea acestor iniţiative dacă UvdL nu are curajul să vorbească împotriva celor responsabili de aceste crime: politicienii de dreapta din Polonia. Până atunci, ea va vorbi vorbe şi alţii își vor vedea de treabă.

Criza UE de la perspectiva UvdL

UE este în cea mai profundă criză din istoria sa. Cea mai puternică imagine din ultimele şase luni din conştiinţa lui UvdL? ”Două fete jucând tenis pe acoperişurile din Liguria”. 

Acest discurs al președintei CE a fost mai prost decât ne aşteptam. În plan retoric, sfârşitul discursului se numeşte ”peroraţie” şi ar trebuie să fie o recapitulare care ajută discursul să lase amprente în memoria publicului. UvdL avea şansa să vorbească timp de o oră despre planurile ei pentru o administraţie credibilă, puternică întrucât se află într-unul dintre centrele puterii din lume, dar ea a terminat astfel:

”Dar există o imagine, care mi-a rămas în minte în ultimele şase dificile luni. O imagine care cuprinde lumea prin ochii copiilor noștri. Este imaginea cu Carola şi Vittoria. Două fete care se joacă tenis între acoperişurile din Liguria, Italia”.     

Pe scurt, nu putem aştepta vreo soluţie de la UvdL. Ea a livrat un discurs bazat pe obiectivele  pentru care a fost aleasă de şefii anumitor guverne. UvdL chiar nu poate fi o politiciană de calibrul cerut de poziția în care se află. Ea nu înţelege Starea dramatică a UE. Au fost timpuri când Comisia avea agenda sa şi putea sprijini ţările mici împotriva ţărilor mari. Aceste timpuri au dispărut.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

1 comentarii la “”Construind lumea în care ne dorim să trăim” – neoliberalism cu faţă umană?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *