Sancțiunile antiiraniene pot fi ușurate, dar nu vor fi ridicate complet

Politologul iranian Mehdi Motaharnia, profesor la Universitatea Liberă Islamică din Teheran, a comentat moștenirea lui Hassan Rouhani, viitoarea politică economică a noului președinte Ebrahim Raisi, participarea redusă a alegătorilor și așteptările din discuțiile nucleare de la Viena

Mehdi Motaharnia (sursă: ILNA, Mostafa Safari)

Mehdi Motaharnia (născut în 1965, Kashan) este profesor universitar cu competențe în sociologie, științe politice, comunicare, futurologie și securitate. Este profesor la Universitatea Liberă Islamică din filialele din Qom, centrul Teheranului şi nordul Teheranului. Este lector invitat la universitățile naționale de apărare. A colaborat cu Universitatea Liberă Islamică în calitate de director al Institutului de Cercetări pentru Științe Sociale și Revoluție al Organizației Centrale a Universității Libere Islamice. Este autorul cărților și articolelor din domeniile științelor sociale și politice, futurologie, comunicare, mass-media, securitate și operațiuni psihologice.

Baricada a publicat versiunea completă a interviului care a fost difuzionat pe Radioul Naţional Bulgar într-o formă scurtată şi editată. 

Stimate domnule Motaharnia, ‌ după cea de-a 13-a rundă de alegeri ‌pentru‌ președinte ‌ al Republicii Islamice Iran, Ebrahim Raisi a câștigat. Mandatul lui Hassan Rouhani de șef al guvernului se va încheia în curând. Care este starea iranienilor după 8 ani de guvernare a lui Rouhani? Care este moștenirea guvernului Ruhani pentru economie și relațiile internaționale? 

Iranienii se află în diferite clase sociale. În Iran, clasele inferioare suferă de sărăcie persistentă, iar clasele de mijloc sunt, de asemenea, sub pragul sărăciei. Acest nivel de sărăcie și instabilitate economică provoacă nemulțumire în rândul oamenilor. Costul vieții este ridicat. Nemulțumirea față de nivelul de trai este mare.

Guvernul Rouhani a avut o moștenire diferită pentru aceste clase. Moștenirea guvernului Rouhani constă în relația dintre economie și relațiile internaționale. Primul guvern al lui Rouhani a ajuns la un acord nuclear între Iran și grupul P5 + 1 şi astfel a reușit să stimuleze creșterea economică.

Dar opoziția față de el în Iran a venit de la un concurent puternic. Opoziţia l-a acuzat de administrare greșită. A existat presiune internațională prin sancțiuni. Trump s-a abătut de la acordul nuclear și acest lucru a dus la o recesiune economică și la o devalorizare a monedei naționale. Inflația și recesiunea s-au combinat, iar corona-criza a agravat situația.

În a doua administrație Rouhani, guvernul a fost contestat serios, pe de o parte, de grupul care a concurat cu Rouhani și a ajuns acum la putere și de Trump, pe de altă parte. Astfel, guvernul Rouhani a căzut de pe poziţia moştenirii sale internaționale și economice.

Acum guvernul lui Biden pare să lucreze din greu pentru a reînnoi acordul nuclear de la Viena. Dar trebuie spus că acesta este începutul unei perioade lungi.

Se spune că economia este cea mai mare problemă pentru iranieni, astăzi. Se crede, de asemenea, că Rouhani era în fruntea unui guvern care tolera clasa de mijloc și afacerile. Ce transformare va întreprinde Ibrahim Reisi în politica economică? Rezolvarea problemelor economice ale Iranului în interiorul sau în afara Iranului – în contextul relațiilor internaționale?

Economia a fost cea mai importantă problemă la alegerile din 2021. Candidații au vorbit despre satisfacerea celor mai elementare nevoi ale oamenilor înainte de a vorbi despre economie. Chiar și eforturile candidaților acceptați de Consiliul Gardienilor, precum Hemmati – cel care a fost șef al Băncii Centrale, au fost în primul rând legate de problema subzistenței. Au fost făcute diferite dorințe și promisiuni pentru a plăti alocații lunare către oameni de la candidați: „Ceea ce se întâmplă până acum este că noul președinte ales se confruntă cu un volum tot mai mare de cereri de trai legate de subvenții, astfel încât să satisfacă nevoile de bază ale oamenilor”, a spus Hemmati.

Este soluția problemelor economice ale Iranului în interiorul sau în afara Iranului? În ambele locuri. Un program economic trebuie să fie implementat în Iran pentru a adopta un model eficient de dezvoltare economică, adecvat structurii sociale și economice a Iranului. Pe de altă parte, economia iraniană trebuie să-și rezolve problemele cu sistemul internațional. Iranul trebuie să schimbe paradigma doctrinei macro-politice și strategiei de comportament și acțiune cu sistemul internațional. Dar se va face acest lucru? Am dubii.

Participarea la vot este sub 50%. Ce înseamnă acest lucru pentru politica iraniană?

Alegerile sunt o competiție între fundamentaliști și reformatori. Unii reformatori nu au încurajat direct sau indirect participarea la alegeri. Mir Hossein Mousavi, aflat în arest la domiciliu, a declarat că nu va vota. Un alt lider reformist, Mehdi Karoubi, a spus că îl susține pe Hemati. Acest lucru a creat o ruptură între liderii reformiști precum Khatami și Mousavi, precum și între Tajzadeh și Karoubi. În orice caz, această situație a dus la victoria fundamentaliștilor conducători și la înfrângerea reformiștilor. Există un număr mare de voturi invalide – aproape 4 milioane (mai mult decât numărul de voturi pentru al doilea candidat). Această situație arată că a avut loc un nou tip de competiție între cei care au spus „da” sau „nu” la urnă.

Potrivit statisticilor oficiale, 48% reprezintă participare. Aproximativ 10% dintre ei au votat invalid. Președintele are 17,5 milioane de voturi. Sprijinul pentru acesta trebuie luat în considerare. El a spus că nu va acționa în favoarea unei anumite fracțiuni. Potrivit unui număr de analiști, reformatorii sunt principalii pierzători la aceste alegeri.

Iranul și P5 + 1 se află în prezent la Viena pentru a discuta despre reluarea unui acord nuclear. Ce rol va juca guvernul lui Ibrahim Raisi în relațiile Iranului cu marile puteri ale lumii precum Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Rusia și China? Vor fi eliminate sancțiunile economice împotriva Iranului?

Politica externă nu este în mâinile președintelui. Președintele este șeful puterii executive. Politica externă este condusă de lider. Puterea președintelui vine din a fi aproape de lider. Ibrahim Raisi se află în sistemul judiciar de la începutul Republicii Islamice și nu are experiență pe scena diplomatică. Are probleme cu organizațiile pentru drepturile omului și există sancțiuni impuse de Statele Unite asupra lui. Unii cred că prezența sa va perturba negocierile cu privire la acordul nuclear.

La urma urmei, ce prognoză aveți pentru rezultatul negocierilor de la Viena? 

Planul de a readuce Statele Unite și Iranul la un acord nuclear a fost făcut în timpul lui Rouhani și în ultimele luni. Începutul acestor discuții este cu permisiunea liderului suprem al Iranului. Scopul este de a ridica toate sancțiunile împotriva Iranului și de a verifica Iranul pentru a le ridica.

Guvernul Biden pare să încerce să readucă Iranul la o completă respectare a acordului nuclear pentru a controla Iranul în alte zone. Acesta dorește să extindă domeniul de aplicare al negocierilor oficiale cu Iranul și să revină la implementarea integrală a acordului în condițiile SUA.

În acest sens, negocierile de la Viena se confruntă în prezent cu multe provocări, în ciuda optimismului existent. De ceva timp, Iranul dorește să aibă relații cu lumea, bazate pe reciprocitate și condiții stabilite de Teheran. Pe de altă parte, alte țări își urmează obiectivele. Relațiile internaționale au fost întotdeauna o relație de putere. Republica Islamică încearcă să-și sporească rolul în regiune și să folosească această putere pentru a influența sistemul internațional. Iranul, cu codul său geopolitic și genomul geostrategic, încearcă să pună mai multă presiune pe rivalii și statele inamice prin consolidarea relațiilor cu grupurile din regiune apropiate de ideologia Republicii Islamice.

Revenirea Iranului la comunitatea internațională și la alte organizații internaționale este o funcție a acordurilor cu Washington-ul. În opinia mea, cazul dintre Iran și Statele Unite nu se poate termina în curând. Sancțiunile pot fi ușurate, dar nu vor fi ridicate toate sancțiunile.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Vladimir Mitev

Jurnalist de știri și analize internaționale. A lucrat pentru revista săptămânală bulgară ”Tema” între 2008 și 2015. Fondatorul blogului bilingv româno-bulgar ”Podul prieteniei”. Articolele și traducerile lui au aparut în agenția BGNES, revistele ”A-specto”, ”Economie”, blogul ”Bulgaria Solidară”, și altele. A publicat şi în revistele românești Decât o Revista și Q Magazine, în revistele culturale Vatra şi Poesis, ca și pe site-ul românеsc de stânga Critic Atac. În prezent face doctorantură de literatură iraniană la Unversitatea din Sofia. Începând cu iunie 2020 dezvoltă în limba română, limba bulgară, limba engleză şi alte limbi blogul ”Podul persan al prieteniei”. Din vara anului 2021, el este co-gazda podcastului de relații internaționale "Discuţii transfrontaliere" în colaborare cu jurnalista poloneză Malgorzata Kulbaczewska-Figat.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *