Mistetul prețurilor de neplătit – Partea 4

Cum a reacționat Comisia Europeană în fața prețurilor de neplătit la energie

Ne-am aștepta la o viziune rațională din partea oficialilor europeni. Din nefericire, orbirea ideologică îi face triburari unei încrederi fundamentaliste în eficiența piețelor. Toate soluțiile la actuala criză trebuie oferite în cadrul conceput de adepții pieței și în niciun caz actualul mecanism nu trebuie în vreun fel perturbat. Andrei Mocearov, absolvent de energetică și științe economice ne prezintă declarațiile oficialilor europeni și le pune în context. În esență reacțiile oficialilor europeni eludează cauzele reale ale creșterilor prețurilor, apără fanatic piețele și plasează responsabilitatea gărisii unor soluții la statele membre pe baza unui gid, așa-numitul toolbox, o trusă cu instrumente de reglementare menite să echilibreze situația creată de creșterea prețului la energie. Acest ghid de măsuri contribuie la amplificarea efectelor bulei speculative. De ce? Pentru că s-a plafonat prețul la consumator, nu la livrator. Or, în aceste condiții speculanții pot crește prețurile foarte mult. Cu alte cuvinte, prețurile nu sunt plafonate. Ele pot crește oricât. Dacă eu, consumator individual nu le plătesc, nu înseamnă că ele nu sunt plătite din bugetul de stat. Adică tot eu le plătesc dar indirect. Să spunem că prețul e plafonat pentru mine la cinci lei. Dar furnizorul de energie o vinde cu douăzeci de lei. Diferența de 15 este plătită din buget. Care buget nu crește în pom, el este rezultatul colectării de taxe și impozite tot de la noi, de la cetățeni. Urmăriți acest episod al foiletonului nostru despre energie. Andrei Mocearov, absolvent de energetică și științe economice vă explică în detaliu aceste lucruri.

Transcrierea interviului

Andrei Mocearov

Dar piața asta de electricitate a făcut ca prețurile de la gaz să se transfere și la electricitate. Și acum o să vedem ce a făcut Uniunea Europeană.

Maria Cernat

Asta este foarte interesant – capitolul llegat de Uniunea Europeană. Spuneam la începutul prezentării noastre că, din păcate, ceea ce noi nu vrem adesea să recunoaștem este că o mare sursă a dezinformării nu vine de jos în sus, adică de la cetățeni care, chipurile, au acum acces la rețelele sociale și dezinformează. Marea sursă a dezinformării și, din păcate, puțin combătută vine cumva de sus în jos, de la autorități. Și atunci lucrurile stau cu adevărat dramatic. Pentru că dacă nu mai poți avea încredere că ai o informație corectă, stabilă, oferită de niște oameni responsabili, atunci dezinformarea e foarte greu de combătut. Prin elite nu mă refer doar la politicieni; există și o parte a presei foarte bine reprezentată, cu foarte mare audiență. În loc să fie un câine de pază al puterii și în permanență să chestioneze ce spun autoritățile, aceasta nu face decât să le amplifice mesajele. Presa, în loc să fie critică, este o portavoce a puterii. Atunci trebuie să ne uităm un pic la reacția Uniunii Europene și la ce s-a spus din direcția acesteia cu privire la tot acest tablou de până acum.

Andrei Mocearov

Reacția Uniunii Europene desigur că s-a schimbat de-a lungul timpului, dar, în esență, s-a bazat pe trei piloni:

1. Eludarea cauzei reale a creșterii prețurilor. Am mai arătat deja că vina a fost dată înainte de război pe efectele post pandemie și pe diverse evenimente care s-au întâmplat global. Iar după război, EXCLUSIV pe Război.

2. Al doilea pilon este apărarea înverșunată a modului în care funcționează piețele care au produs prețuri de neplătit.

3. Plasarea responsabilității pentru atenuarea presiunilor în principal pe statele membre. Și, ce e mai grav, nu prin abordarea simptomelor. S-a făcut această plafonare la consumatorul final, care e devastatoare, pentru că ea nu rezolvă problema prețurilor de pe burse, iar pe de altă parte creează găuri bugetare stabile, deci austeritate viitoare.

Înn octombrie 2021 s-a conceput un tool box, o cutie de instrumente prin care s-au oferit diverse reduceri de taxe sau subvenții directe utilizatorilor finali, în primul rând gospodăriilor, dar și întreprinderilor mici și mijlocii. Așadar, cum am spus, statele membre au trebuit să aleagă din tool box, dar toate cu sprijin financiar pentru consumatorii finali. Nimic în piață.

Am să trec în revistă câteva.

Adrian Simpson este comisarul pe energie. În septembrie, spunea că prețurile la electricitate au crescut din cauză că, în principal, prețurile la gaz natural sunt foarte mari și din cauza creșterii cererii post-criză. Ðă vina în septembrie-octombrie 2021 pe aceste elemente, când Rusia încă nu era în joc. Se dă vina pe post pandemie și pe o dezvoltare globală.

Uniunea Europeană nu are niciun plan pe termen lung însă ea spune foarte clar că trebuie să rezolvăm problema energiei prin regenerabile. De fapt, eludează complet cauza principală a problemei și felul în care s-au creat modelele pe piața de electricitate. Am explicat puțin mai înainte, nu? Nu poți să investești numai în regenerabile în perioada de tranziție. Și, în sfârșit, aici e prima aluzie pe care o face la Rusia și situația actuală. Subliniază că noi trebuie să avem ca scop final să terminăm cu dependența de combustibilul străin fosil volatil.

Deja în septembrie-octombrie, în culisele Comisiei Europene deja se pregătea opțiunea geopolitică, fără nicio legătură cu războiul. Poate că ei știau că va fi război. Noi nu vom ști decât după cincizeci de ani. Tot Comisia Europeană apără piața de electricitate. Consideră că e cea care deservește foarte bine nevoia de energie. Și sigur, are în vedere iarăși să crească partea de regenerabile ca să menținem stabilitatea și predictibilitatea pieței. O aiureală! Tocmai predictibilitatea și stabilitatea e distrusă de modelul pe care l-au creat ei. Și în continuare spune foarte clar că tranziția verde trebuie să continue, pentru că creșterea prețurilor la energie nu este legată de energia regenerabilă. Prețurile mari ar fi date de energia poluantă.

Se mistifică complet situația; am explicat că energia regenerabilă nu poate fi decuplată de cea poluantă în perioada de tranziție. Și pentru că prețurile mari la energia poluantă sunt determinate tocmai de prețurile mici la regenerabile. Am explicat, nu se pot lua separa. Astfel sursele de energie poluantă devin „neprofitabile”. De altfel, chiar în România, Combinatul Oltenia lucra două zile pe săptămână. Șefii de sindicat de acolo ne-au spus: „Dăm faliment.” Și după ce s-a ajuns aici, au început prețurile astea să crească. E în regulă, își acoperă și ei cheltuielile cu prețurile astea mari. În realitate, își acoperă uneori costurile, dar abia acum, cu prețurile foarte mari.

Maria Cernat

Dacă erau prețurile de dinainte, ei nu ar fi putut să lucreze atât de puțin.

Andrei Mocearov

Poate nu sunt foarte politicos, dar ce spune este … Nu vreau să fac o acuzație ideologică sau politică. E o prostie ce spune, că prețul mare nu are legătură cu sursele regenerabile. Tocmai că e legat de combinația asta nefericită în care regenerabilele sunt stimulate prin piață și nu prin intervenția statului. Până și economiștii conservatori americani despre care v-am spus, că era o conversație între cei de la MS și Institute of Technology, spun că este nevoie de puțină planificare centralizată. Și chiar ei povestesc că e foarte complicat de replicat prin mecanisme de piață ecuațiile alea de la dispecerul național. Așadar, ei știau.

Aici e interesant cum nordul european, Austria, Danemarca, Germania, Estonia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg. Lituania scriu o scrisoare pe 25 octombrie. Începuseră discuții. De exemplu, Bruno Le Maire, ministrul economiei francez, a venit la întâlnirea miniștrilor de finanțe europeni pentru că a început să se discute finanțarea acestor jocuri și a zis că e absurd. Modelul pieței de electricitate era o presiune destul de mare. Inclusiv ministrul de Finanțe român la vremea respectivă a semnat scrisoarea împreună cu spaniolii, francezii, cu grecii și cehii, mi se pare, în care cerea decuplarea prețului de prețul electricității.

Dar iată, apare scrisoarea celor nouă, în care iată ce citim. Am pus o iarăși direct în engleză, în original. Trebuie știut. Ei spun: „Nu cumva să vă atingeți de piață!” E aceeași prostie pe care o spune și mai departe, apără foarte mult piața integrată de energie și, în final, spune „Nu putem sprijini nicio măsură care intră în conflict cu piața de electricitate și gaz.” De exemplu, reforme ad hoc pentru piața en gross de electricitate pentru că se discuta intens atunci, în octombrie, dar se refuzau măsuri prin care să se reglementeze piața.

Maria Cernat

A fost o situație limită și îmi amintesc că apăruseră în presă niște declarații de genul acesta:  Domnule, nu prea merge, trebuie să începem să….

Andrei Mocearov

Să ne luptăm. Adică în Uniunea Europeană am asistat la niște consilii pentru energie, care să transmit public. Și erau foarte mulți care au atacat  în special speculațiile din piața carbonului. Cu cine se țineau acele consilii? Cu miniștri. Dar puțini dintre acești miniștri au înțeles că, de fapt, speculațiile erau chiar pe piața gazelor și că e o apărare înverșunată a piețelor.

Aici e un calup de slide-uri. Și am să dau un exemplu foarte semnificativ, care apare chiar într-o comunicare a Comisiei Europene din mai. Comisia Europeană, pe 26 aprilie, a făcut o reuniune de consultare cu părțile interesate. Sunt enumerate organizații, actorii de pe piață și inclusiv organizații neguvernamentale. Nici acelea n-au avut o viziune clară. Apropo de presă și organizațiile nonguvernamentale, acestea au fost de partea elitelor. Autorități naționale de reglementare, grupuri de reflecție – sună spectaculos.

Consultarea a evidențiat un grad mare de convergență. În ce constă convergența? În primul rând, a existat sprijin pentru elaborarea de măsuri pe termen scurt. Asta înseamnă că nu vor să schimbe nimic structural, să se evite consecințele nedorite asupra securității aprovizionării cu energie, decarbonizare și a integrității pieței europene. „Nu cumva să ne atingem de piață”. Apoi s-a pus un accent special pe măsurile care vizează în mod direct consumatorii casnici și întreprinderile mici. Iarăși umblăm la simptome, nu la cauze.

Maria Cernat

Nu-i așa că e absurd, domnule profesor? Pentru că dacă spui: bine, pafonăm prețul la consumator. Asta înseamnă că eu, Maria Cernat, nu o să dau mai mult de 5 lei, prețul poate să crească, și că statul va plăti diferența peste 5 lei, nu? Adică nu ia de la mine, dar ia din buget.

Andrei Mocearov

Ia din celălalt buzunar.

Maria Cernat

Dăm…

Andrei Mocearov

Din banii dumneavoastră. Viitori.

Maria Cernat

Exact. Să zicem că furnizorul vinde cu 20 de lei. Dacă nu-i plafonat prețul acolo, de ce l-ai plafonat la mine? Eu acum o să plătesc 5 lei, iar statul o să-i plătească 20 de lei furnizorului și cei 15 lei, diferența pentru mine.

Andrei Mocearov

Așa s-a întâmplat în România în prima fază. S-a produs o gaură în buget.  Asta e rețeta pentru austeritatea severă din viitor.

Maria Cernat

Corect.

Andrei Mocearov

Piața risca, în viziunea furnizorilor, denaturări semnificative, care ar fi decurs din intervenții ce i-ar fi afectat în mod direct funcționarea. Vă dați seama că atunci Comisia Europeană a adunat toți actorii relevanți. Eu glumesc într-un fel și spun că ăștia trăiesc într un soi de meta vers. Ei sunt complet decuplați de lumea reală. Acest lucru pe mine mă întristează, pentru că eu, prin natura ocupației mele, am avut ocazia să citesc foarte mult despre unii experți. Mai mult, am vorbit inclusiv cu oficiali ai Comisiei Europene, cu experți din diverse țări, din parlamente naționale și guverne. Și dacă acum 25-20-15 ani, chiar 10 ani în urmă, părerile erau mult mai nuanțate și mai împărțite. Erau foarte mulți oameni și nu se putea ajunge la consens, în sensul că nu ar fi semnat toți acest comunicat, care afirmă că riscul unor denaturări semnificative care decurg din intervenții ce afectează în mod direct funcționarea pieței angro n-ar fi existat.

Ei, de fapt, neagă realitatea, fiind complet decuplați de la problemele populației. Ei, propunând treaba asta, de fapt, o fac pe spinarea cetățenilor, la costuri uriașe. Apropo de ce v-am zis. Dacă furnizorul v-ar fi cerut 20 de lei în loc de 5 lei, nu ați fi plătit. De aia am să spun că e vorba de o complicitate a Guvernului, pentru că prețurile astea de neplătit le-au achitat guvernele fără să ne întrebe pe noi dacă suntem de acord să ne ia banii. Adică e un act profund nedemocratic.

Maria Cernat

Așa te păcălește, pare că dă statul. Păi statul de unde are bani, dacă nu de la tine? Adică ce, îi scoate din fântână?

Andrei Mocearov

Cum se întâmplă și cu tipărirea de bani, care a fost tot o păcăleală. Ei spun, mai departe, că formarea actuală a prețurilor asigură o utilizare eficientă a resurselor. Asta este noaptea minții, pentru că formarea actuală a prețurilor este complet aiurea. Am văzut deja ce se petrece pe piața de gaz. Nu știm încă ce se întâmplă pe cele financiare. Există pe piața de electricitate o utilizare eficientă a resurselor? Resursele trebuiau să meargă și spre energia verde, și spre poluante, în tranziție.

Americanii economiști spun că  nu funcționează piața aici. Aș spune că actuala lege a intervențiilor pe termen scurt duce la temerea că influențele externe în formarea prețului ar putea determina creșterea cererii de gaze în UE, subminând tranziția energetică, Aceste măsuri la nivel UE, aș zice, ar putea elimina interesul, chiar și acesta pe termen scurt, de a acoperi riscul unor prețuri ridicate. Ei nu vor nici o intervenție pe termen scurt pentru că afectează tranzacțiile financiare care se fac de obicei pe hidro. Ei, treaba asta nu cred că a citit-o multă lume. E oficială. Comunicarea AIE poate fi citită de oricine. S-a adunat acolo un conclav de așa-ziși specialiști, actori interesați, care spun toate năzbâtiile, dar totul, totul e o minciună și o prostie de la A la Z. În toate concluziile astea în care a fost consens nu e nimic adevărat. În condițiile în care pe piață erau prețuri de neplătit, pe ei îi apără presa.

Maria Cernat

Și mai și și insistă în această direcție.

Andrei Mocearov

De aia spun că par în metavers. Adică ei par într-o lume complet paralelă. Și repet, acest lucru nu se putea întâmpla 10-15 ani în urmă. Eu am asistat la întâlniri, ca de exemplu la Parlamentul European, unde existau niște opinii clare de opoziție. Sigur că veneau unii care spuneau așa ceva, dar erau contraziși pe loc. O, acuma se pare că a fost consens.

Și, în sfârșit, mai departe preferința pentru intervenții pe piețele de gaz. De ce apără foarte tare piața de electricitate? Și aici sigur că intervențiile trebuie să fie foarte temporare și cu termene clare. E același gen de măsuri pe termen scurt. Mi se pare lucrul cel mai grav. Prin octombrie, atunci când Bruno Le Maire și alții, inclusiv miniștrii noștri, au ridicat niște obiecții, ce a făcut Comisia Europeană și grupul nordic? Hai să vedem. Cerem la ANRE-ul european să ne spună dacă piețele funcționează bine sau nu. Se vine în aprilie cu răspunsul și luăm decizii. Au făcut un raport, în care au zis că piețele nu numai că funcționează perfect, dar au spus și că orice abordare intervenționistă, cu cât e mai mare, cu atât pericolul de distorsionare a prețurilor e mai mare. Au combătut complet orice intervenție. Mai mult decât atât, au recomandat ceea ce se numește market-maker, adică mai multe speculații făcute pentru a crește lichiditatea pe piețe. Pe ce vrei lichiditate mai mare? O să vedem. Ai o gaură de 1,5 trilioane de euro pe piețele financiare legate de energie. Culmea e că raportul ăsta a venit în aprilie, când tensiunea în UE a crescut.

Prețurile erau mari, era disputa cu Rusia, mergeau pachetele alea de sancțiuni și era presiune din ce în ce mai mare ca statele membre să rezolve totul. Era presiune socială în țările respective. Și atunci Ursula von der Layen, ignorând de fapt raportul acesta, a început să spună: da, o să umblăm la piață, inclusiv la piața de electricitate și așa mai departe. Adică în octombrie 2021 ne-au zis unde merge totul perfect, dar totuși s-a considerat oportun să întrebăm și Acer (echivalentul la nivel european al ANRE). Acer vine în aprilie și spune: într-adevăr, totul merge perfect și nu cumva să interveniți pe piață. Si Ursula, drept răspuns, zice: „Nu o să intervenim”. Totul era un discurs politic. O să vedem în continuare.

Comisia Europeană s-a ținut de glume cinice. Îmi pare rău că trebuie să spun asts, pentru că, în esență, sunt proeuropean. Toată cariera mea a fost legată de Uniunea Europeană. Îmi pare rău că acum trebuie să critic atât de ferm.

Maria Cernat

Nu prea e de ales..

Andrei Mocearov

Asta e realitatea.

Maria Cernat

Nici nu putem avansa. Eu tot timpul spun că e important să facem critica noi, cei care suntem pro-europeni, pentru că dacă nu ajungem în mitologii din astea cu sângele, cu dacii…

Andrei Mocearov

Da, se vorbește de Roexit, dar nu e o soluție. Oricât de rău ar fi UE, în afara UE ar fi și mai rău. Exemplele sunt numeroase. Ce se întâmplă la răsărit e de coșmar. Chiar și fără război era de coșmar economic. În sfârșit, vine reacția UE cu harakiri economic, cu reducerea energiei din Rusia. Aici am pus slide ul ăsta pentru că în comunicarea Comisiei din 23 martie mai apar niște mici inadvertențe față de mesajul politic venit de la tehnocrații din comisie. Aici, cu galben, e piața  gazelor naturale. Volatilitatea este ridicată și nu este pe deplin corelată cu elemente fundamentale. Așadar, recunosc că pe undeva se speculează. Aici a propus pentru prima dată Comisia Europeană să se intervină inclusiv pe piață. Am spus de ce? Pentru că era o presiune din partea statelor. Dar ce face Comisia Europeană prezintă inconveniente. Inconvenientele sunt atât de mari că practic, ce propune nu prezintă avantaje. Dar așa a funcționat exercițiul democratic. Am răspuns cererii statelor.

În septembrie 2022 apar sugestiile. Primul lucru e limitarea influenței. Al doilea lucru e reducerea prețurilor mari cauzate de condiții excepționale de piață, care în subsidiar sunt legate de piața de energie. Și, în sfârșit, în al treilea rând, asigurarea unei mai bune funcționări a pieței. Adică iarăși e o recunoaștere că e o volatilitate excesivă a prețului, care nu e determinată de fundamente legate de cerere și ofertă. Dar repet, lucrurile pe care le-am subliniat eu aici sunt complet absente din discursul politic pe care-l aude lumea în discursul presei. Nimeni la noi nu a transmis că, în fond, în textele Comisiei Europene se recunoaște pe undeva, nu? că există volatilitate. Nu o vedem pe prima pagină, nu în prim-plan, nu punându-se accentul pe faptul că avem o volatilitate excesivă a piețelor, care nu e legată de cerere și ofertă, că e speculație financiară sau speculație a mărfii respective. Comercială, nu financiar.

Totuși în textul ”non paper lui” ăsta sunt două lucruri de remarcat: că intervenția asupra prețurilor gazelor trebuie corelată puternic cu reducerea consumului. Dar cel mai tare e că Europa a fost în stare să importe gaz pentru că prețul era mare. De fapt, e un ”non-paper” care e făcut la cererea statelor în sensul găsirii unei soluții pentru plafonarea prețului gazului pe piața engross. Și Comisia Europeană, prin acest ”non-paper”, spune: „Prețul e mare, nu o să mai putem cumpăra.” De eu spun că e un non paper? Vom vedea de ce: comisia n-are nicio intenție să plafoneze prețul. Ursula a încercat să plafoneze doar gazul rusesc. Au fost 16 state care s-au opus și au propus să luăm totuși gaz ieftin de la ruși, pentru că cei de la americani e scump. Dar și statele care s-au opus, au fost de părere că rușii nu o să ne mai dea deloc gaz și că vom rămâne complet pe dinafară. Ursula, în argumentația ei, a spus că rușii nu-și vor permite să ne se întrerupă complet furnizarea de energie, pentru că vor rămâne fără bani; așa a motivat că merită să încercăm să ne punem un plafon.

În acest punct apare un regulament care vine la presiunea din ce în ce mai puternică a statelor și de fapt la presiunea socială care e în creștere. Prin acest regulament se intervine oarecum cu o soluție de felul următor: reducerea consumului de electricitate la orele de vârf. Asta nu e soluția, de fapt, cea mai bună. Dar se pune totuși un plafon la electricitate?

Maria Cernat

Exact, Da.

Andrei Mocearov

De 180 de euro pe oră, venituri obținute din piață. Dar ce e mai important: ordonanța dată la noi a luat în considerare asta și a putut să se plafoneze pe trei ani de acum încolo. Ba a decis să plafoneze și mai sus, nu numai la consumatori, forme corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult trei ani. Ordonanța de la noi până în 2025 a utilizat această reglementare. E foarte mult. Inițial ordonanța prevedea măsuri până la 31 martie 2023.

Maria Cernat

Aici am o întrebare: acest 180 de euro reprezintă un preț mai mare decât înainte? Noi am plafonat, dar la un preț mai mare decât cel de dinainte?

Andrei Mocearov

Bineînțeles că a crescut..

Maria Cernat

Dar măcar nu mai e volatilitatea asta și nu te mai poți pregăti.

Andrei Mocearov

Prețurile ajunseseră și la 300 de euro. 180 nu e rezonabil, e în continuare foarte mare, dar s-au luat niște măsuri. În principiu, nu s-a luat nicio măsură structurală, toate măsurile sunt luate de frica unor revolte sociale. Cei care propun aceste măsuri, asta e convingerea mea, adică actuala compoziția ideologică la Comisie și în țările din nordul Europei în special, nu permit crearea unei mase critice pentru o reformă structurală a pieței.

Ceea ce acționează acum e frica de revolte sociale. Acest lucru îi împinge să producă reglementări de plafonare. Ei nu cred în treaba asta, cred în piață. De altfel, au fost state membre UE – încă mai aflu ce se mai întâmplă în culisele acestor întâlniri -, cum glumește Financial Times, care au criticat profilul ideologic al unor oficiali de la Comisie, numindu-i „fundamentaliști de piață”, tocmai pentru că se opuneau la orice reglementare. Acolo nu e armonie, e discuție. Nu toți se aliniază și spun „da, să trăiți!” O să vedeți că ultima propunere a Comisiei Europene a fost complet desființată. Nu știu ce o să facă pe viitor. Și aici, zic, Comisia se ține de glume: a venit cu un plafon de 275 de euro. A luat-o razna. E vorba de gaz, nu la electricitate.

Maria Cernat

Acolo era de 80.

Andrei Mocearov

Dar trebuie îndeplinite două condiții. Una e că plafonul ăsta să țină două săptămâni. Dar cel mai tare, să fie mai mare cu 50 de euro pe megawatt/oră decât prețul mediu al gazului lichid pentru 10 zile. Adică îl plafonăm, dar să nu fie mai mic decât acest preț. Și o diferență de 58 de ori de gazul american. Sigur că unul dintre cei care se ocupă de energie la Bruegel, care e și blogger, un think tank foarte important, a spus: „it’s a joke!” (e o glumă!) Ei au tot felul de studii și sunt legați de condiția lor și a spus simplu: e o glumă.

În Consiliul de Miniștri și ministrul polonez a zis că e o glumă și în general a fost respins masiv cu această propunere. De altfel, ea nu s-ar fi aplicat niciodată. În august, când a fost prețul mare, de peste 300 de euro megawatt/.oră, nu se îndeplineau condițiile, pentru că nu s-a înregistrat mai mult de două săptămâni și n-a fost mai scump cu 58 de euro decât media gazului american. Deci, nici în momentul cel mai dificil din august nu s-ar fi aplicat acest regulament.

Maria Cernat

Deci acum înțeleg. Deci trebuie să fie de 10 ori mai rău decât a fost ca să obținem o plafonare, oricum la un preț mai mare decât aveam. Adică e minunat.

Andrei Mocearov

Cine a spus e om serios, care are studii, e consultat chiar de Comisia Europeană. Organizează întâlniri; acolo sunt profesori specialisti. Eu am rămas pur și simplu șocat de regulamentul propus de Comisia Europeană. Am spus că politicienii mai spun prostioare, dar prostioarele asta sunt învăluite într o poleială de verosimilitate prin care e greu să se vadă, dacă nu ești foarte atent. Poți să cazi în capcana asta. E cinism curat, greu de explicat. Ar trebui cineva să investigheze în sensul curiozității jurnalistice sau științifice: cum a fost posibil Comisia Europeană să vină cu propunerea asta?

Mai e ceva, apare argumentatia,  e spusă acolo o chestie absolut șocantă. Eu n-am pus-o în prezentare, o spun acum, anume se spune că Rusia a sabotat conductele Nord Stream și UE știe sigur. Deși avem o anchetă care e opacă total, nimeni nu știe despre ea nimic. Nu s-a spus cine ce a făcut, iar Comisia Europeană își permite să scrie în documentul oficial că Rusia, de fapt, a aruncat în aer conducta. Poate a făcut Rusia asta, dar nu există nicio anchetă terminată. Nu, asta nu spune un analist, nu e un top de divertisment și omul un oarecare, nu într-un document oficial al Comisiei. Asta mi s-a părut de top. Dar asta e. Suntem în decembrie 2022.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *